Sub impactul celui de-al treilea soc petrolier mondial – cum tot mai insistent este denumita explozia pretului „aurului negru” -, ministrii de Finante ai celor mai bogate sapte tari (G7) s-au reunit ieri la Washington, intr-o tentativa de calmare a situatiei. Mijloacele de actiune sunt insa limitate in conditiile geopolitice delicate pe care le traverseaza lumea. Ce va urma dupa nebunia de la bursa londoneza, unde joi barilul a fost cotat la 74,22 dolari?
La masa celor „sapte mari” – SUA, Germania, Canada, Marea Britanie, Franta, Italia si Japonia – au luat loc si delegati din China, Rusia, Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite. Comunicatul final difuzat aseara nu cuprinde vreo strategie revolutionara pentru temperarea cursului titeiului la burse. Dimpotriva, este vorba despre obisnuitele apeluri adresate tarilor producatoare – de a-si mari capacitatile de productie pentru a face fata cererii crescande – si tarilor consumatoare, sfatuite sa economiseasca energia.
Economia mondiala rezista. Inca
FMI face calcule pentru a vedea ce efecte va avea o triplare a pretului petrolului, luand ca referinta anul 2002. Surprinzator, pentru moment economia mondiala pare a suporta destul de bine scumpirea. Potrivit raportului de conjunctura publicat saptamana aceasta de FMI, in 2006 economia mondiala ar urma sa inregistreze un ritm de crestere de 4,9%, acesta fiind cel de-al patrulea an consecutiv in care se inregistreaza o crestere mai mare de patru procente.
„Este incredibil. Explicatia ar fi ca structura economiei mondiale s-a schimbat in ultimii 30 de ani. In SUA, serviciile reprezinta trei sferturi din economie, deci nu sunt afectate de petrol. E si mai multa bogatie, americanii isi permit sa cumpere tot atata petrol ca atunci cand pretul era de 40 de dolari barilul”, a declarat pentru AFP Bruce Evers, expert bancar. Iar economistul Julian Jessop il completeaza: „Daca am fi avut in plina recesiune 70 de dolari barilul, as fi fost foarte nelinistit, dar asa, cand economia mondiala creste, nu-mi fac prea multe griji”.
Scumpire mai lenta
ca in 1973 si 1979
Precedentele doua socuri petroliere, din 1973 si 1979, au avut loc, in opinia specialistilor, pe o durata mai mica de timp. Spre deosebire de situatia actuala, care este rezultatul a trei ani de crestere lenta a pretului titeiului, in 1973 totul s-a produs in noua luni (dupa declansarea razboiului arabo-israelian), iar in 1979/'80 in zece luni (corespunzatoare revolutiei iraniene). La fel de adevarat este ca pretul de acum este de circa trei ori mai mare decat in 2002, in vreme ce la primul soc petrolier scumpirea a fost de 2,1 ori, iar la al doilea de 2,6 ori. Totusi, acest al treilea soc a fost atenuat prin politici de economisire a energiei si prin diversificarea surselor energetice. Riscurile de dezechilibru cresc insa cu fiecare cent adaugat cotatiilor bursiere. Pariurile sunt deschise: 80 de dolari, daca si anul acesta uraganele din Atlantic vor fi la fel de distrugatoare ca anul trecut; 100 de dolari, daca SUA declanseaza o interventie militara in Iran…
Puncte fierbinti pe glob
Replicile din ce in ce mai dure intre Teheran si Washington pe tema programului nuclear iranian au creat o tensiune internationala ce se reflecta in urcarea pretului petrolului. Fiind al patrulea producator mondial de titei, Iranul ar putea raspunde unei agresiuni – sau chiar si unor eventuale sanctiuni dictate de ONU – prin incetarea totala a exporturilor, estimate la 2,7 milioane de barili pe zi. Sau prin blocarea stramtorii Ormuz, o zona strategica pe unde trece o cincime din „aurul negru” produs in lume.
Teama de un nou razboi in regiunea Golfului este principalul factor care impinge in sus pretul petrolului. Dar nu singurul. Irakul, focar nestins de violenta si haos, este un altul. La trei ani dupa invazia americana, productia petroliera a acestei tari este cu 40% mai mica decat inainte.
Nigeria, al saselea exportator mondial, are un petrol de o calitate excelenta. Dar ce folos? In tara situatia se mentine incerta, militiile separatiste iau ostatici si ataca siturile petroliere, astfel incat productia a scazut cu 20%.
Criza este agravata si de politicile etatiste din America Latina, precum si de amenintarile presedintelui Venezuelei (alt mare producator de petrol) privind intreruperea exporturilor catre SUA.
Eternele probleme
La factorii geopolitici se asociaza probleme mai vechi, cum ar fi lipsa capacitatilor de productie in majoritatea statelor petroliere, cu exceptia Arabiei Saudite. O alta este lipsa capacitatilor de rafinare (in Europa si SUA nu s-a mai construit nici o rafinarie in ultimii 30 de ani, iar cele existente au nevoie de retehnologizari si reparatii). Cererea in continua crestere, mai ales in conditiile boom-ului economic din China, contribuie si ea la saltul pretului titeiului. Pentru 2006, Agentia Internationala a Energiei prognoza o crestere cu 1,8% a cererii mondiale de petrol, corespunzand unei cantitati de 85,1 milioane de barili pe zi. Nu in ultimul rand, bursele reactioneaza la interesele investitorilor si la tendintele lor speculative. Iar cotatiile la bursa sunt, de regula, mai mari vara, cand se face aprovizionarea pentru iarna.
