De multă vreme presa a semnalat corupţia în rândurile celor care ar trebui să vegheze la corectitudinea societăţii, dar nimeni dintre cei care ar fi trebuit să ia vreo măsură nu a mişcat vreun deget. A mai căzut, e drept, câte un amărât de poliţist care luase şpagă o sută de lei. Cu câtva timp în urmă, la Piteşti, a avut loc un prim cutremur, de mică amplitudine însă, cel al carnetelor de şofer obţinute prin mituirea poliţiştilor.
Faptul că numai la insistenţele din afară se iau măsuri împotriva corupţilor demonstrează complicitatea cu ei a întregului sistem. Faptul că închizi ochii când vezi o crimă te face complice la crimă. Se spune că date despre ceea ce se întâmplă în vămi ar fi existat de mult. Oricum ar fi, mai bine mai târziu decât niciodată. Întrebarea e dacă totul nu se va opri după ce ne vom fi văzut cu sacul Schengen în căruţa românească.
De curând, s-a descoperit că un interlop cunoscut, arestat pentru o tentativă de omor, e analfabet, dar are, cu toate acestea, carnet de conducere. E limpede cum şi l-a luat, că doar n-o să credem că s-a prefăcut atât de bine că ştie să citească ce-i puneau poliţiştii în faţă. Dar acest cetăţean nu e singurul care trăieşte cum vrea el într-o ţară, totuşi, guvernată, de bine de rău, de nişte legi, pe care majoritatea celorlalţi semeni ai săi le respectă. E drept, majoritatea celorlalţi cetăţeni nu i-ar invita pe preşedinte şi familia sa la vreun botez sau vreo nuntă; nici n-ar avea cum, pentru că nu i-ar lăsa SPP-ul. Ei, dar ăsta a trecut de toate barajele. Acum, a întins şi el prea mult elasticul şi acesta ameninţă să se rupă. Dar nu s-a rupt încă. Nu cumva după 29 de zile să vedem că totul se muşamalizează şi lucrurile continuă ca înainte.
Acum câtva timp, cred că înainte de Crăciun, un secretar de stat din Ministerul de Interne, Fătuloiu, şi-a dat demisia în urma unei afaceri murdare şi foarte neclare, un caz de propunere sau luare de mită, care nici până azi nu s-a lămurit. Păi, atunci chiar că-ţi vine să spui că nu mai e nici o speranţă: dacă şi cei care au consemn profesional să dirijeze lupta contra furturilor le practică, pe cine să te mai bazezi? Să faci ce eşti mereu sfătuit în autobuzele RATB: să te aperi singur, să ai grijă de propriile tale bunuri singur? Păi, atunci de ce să mai contribui la leafa lor?
În secolul al XIX-lea, şeful poliţiei se numea, la noi, aga. Azi lui aga i s-au mai adăugat două litere şi domneşte în poliţie. Oricum, încă de pe vremea împuşcatului, şoferii, profesionişti sau amatori, ştiau: trebuie să ai în permanenţă în buletinul de identitate sau chiar în carnetul de conducere o bancnotă pentru cazul că eşti oprit de un miliţian sau, azi, poliţist. Iar după ’90, dacă treceai graniţa într-un autobuz, cineva făcea colecta pentru ca vama să se desfăşoare repede: câte 5 sau 10, când mărci, când dolari, când euro. Asta era, aşa, fără reţea. Reţeaua colecta sumele mari, care se duceau în sus, că acolo forţa de gravitaţie acţionează invers. Furturi mari şi furturi mici, tot furturi în fond. Ca să parafrazez două versuri de Lucian Blaga, „A fura, aceasta vine/Tare de departe-n mine”, încă de pe vremea când poliţistul şef se numea aga, iar şpaga… nu ştiu cum se numea.
Recent am aflat că sunt scoşi la licitaţie doi câini poliţişti, care şi-au făcut datoria mai mulţi ani. Ne rămâne deci o speranţă: ăştia sigur nu au luat şpagă. Vedeţi că se poate? Avea dreptate scriitorul francez care spunea că de când cunoaşte oamenii a ajuns să iubească animalele.
