Litoralul nordic al Ciprului in Republica Turca a Ciprului de Nord (RTCN, recunoscuta doar de Ankara) este in plina expansiune imobiliara, fiind tinta cumparatorilor straini.
"Sahara", "Paradis Island", "Oasis Dream"… Resedinte cochete de vacanta se aliniaza pe litoralul nordic al Ciprului, inghitind hectarele altadata acoperite de vii si de maslini. Mult timp tinuta departe de frenezia imobiliara care a betonat sudul insulei, RTCN s-a transformat in ultimii ani intr-un El Dorado pentru britanici, atrasi de soare si marea turcoaz, dar si de preturile care bat orice concurenta. Pretul terenului, desi a crescut in ultimii ani, ramane in medie de doua ori mai ieftin decat in sud, iar mana de lucru este si ea o afacere pe piata.
Strainii se inghesuie sa cumpere o resedinta pe insula, desi de la divizarea Ciprului in 1974, sectorul imobiliar sufera de conflicte privind dreptul de proprietate intre cipriotii greci si cipriotii turci.
Este adevarat ca visul britanicilor de a avea o casa la soare, pe malul marii, se poate transforma pentru unii in lungi batalii judicare: circa 78% din terenurile RTCN apartin cipriotilor greci care au fugit la impartirea insulei. Teoretic, orice proprietar britanic ar putea fi expulzat daca a achizitionat un teren care a apartinut unui cipriot grec.
Daca un cetatean membru al UE cumpara in nord o proprietate care inainte de 1974 apartinea unui cipriot grec, se expune sanctiunilor care merg de la compensatii financiare la demolarea casei, declara un avocat din Nicosia. Un tribunal din acest oras a condamnat in 2005 un cuplu de britanici, Linda si David Orams, sa-si demoleze vila construita pe un teren grec in apropiere de Girne. Afacerea Orams, care poate deveni jurisprudenta si priveste sute de britanici care au cumparat terenuri in RTCN, a avut o evolutie imprevizibila. In 2006, proprietarul grec, Meletios Apostolides, a adus afacerea in fata Inaltei Curti de la Londra pentru a obtine executarea deciziei din Nicosia. Cuplul de englezi, aparati de Cherie Blair, sotia fostului premier britanic, a castigat atunci procesul, curtea respingand cererea lui Apostolides pe motiv ca legislatia europeana nu se poate aplica n RTCN daca nu este recunoscuta de UE. Foiletonul judiciar nu s-a incheiat, Apostolides facand recurs.
