Una din patru femei este abuzată în propria casă. Așa spun cercetările sociologice, dar în România, dimensiunea exactă a fenomenului n-o știe nimeni. În general, victimele violenței domestice suferă în tăcere. Rise Project a făcut o anchetă din care reiese că unii se îmbogăţesc pe spatele acestor femei. Doar un euro din cinci proveniţi din fonduri europene ajung cu adevărat la victime.
Peste 38 de milioane de euro a primit finanțare cel mai mare proiect european pentru combaterea și monitorizarea violenței domestice din întreaga țară. Doar un euro din cinci a ajuns direct la victime. Restul banilor s-au topit pe traseul firmelor implicate în proiect – pe sisteme IT, salarii, renovări, conferințe și studii, după cum reiese din analiza programului “Start – O viață de calitate în siguranță!”, inițiat de Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) și derulat în octombrie 2014 – decembrie 2015.
Instituția a fost reînființată de Victor Ponta, pe atunci șeful Guvernului, cu doar șapte luni înainte să înceapă proiectul pe bani europeni. La conducerea agenției a fost numită fina premierului. Aproape un sfert din bani au mers spre o universitate care pregătește ofițerii SRI și către un sistem informatic executat de o firmă conectată cu Sebastian Ghiță – și el prieten asumat al fostului premier.
Întregul proiect este investigat acum la Departamentul de Luptă Anti-Fraudă.
BANI GHEAȚĂ PENTRU 4.000 DE VICTIME
Agenția pentru Egalitate de Șanse a inclus în proiect 4.000 de femei, victime ale violenței domestice din toată țara. Scopul declarat: să fie ajutate să depășească situația dramatică în care se aflau. Pentru asta, s-au cheltuit aproape opt milioane de euro pe asistență socială, cursuri de formare profesională și ajutoare financiare de câte 6.000 lei fiecare.
Nu este foarte clar pe ce criterii a fost făcută selecția lor în proiect, dar oamenii suspectează că femeile care au luat banii n-ar fi, în multe cazuri, victime ale violenței domestice. “Șmecherii multe”, comentează un bărbat dintr-un capăt de uliță din satul Tânganu, la 20 de km de București. Aici au intrat în program 26 de femei, iar omul ne spune varianta lui.
Am căutat în Tânganu femeile care au făcut parte din proiect. N-am reușit să vorbim cu niciuna, pentru că nu au fost de găsit.
În alt sat, Valea Măcrișului – aflat la 80 de km distanță de București – un locuitor, Anton Petcu, a sesizat procurorii anti-corupție și vrea să afle dacă femeile care au primit bani în proiect au fost victime. Petcu spune și că mai multe angajate de la primărie au primit ajutor bănesc.
În martie 2016, două femei din sat declarau reporterilor PRO TV că și-au cumpărat electrocasnice din banii primiți în proiect.
Plângerea lui Petcu a ajuns la procurorii din Urziceni. Ei verifică dacă femeile din Valea Măcrișului au declarat în fals că au fost molestate de partenerii lor ca să primească subvenția. Alți doi bărbați din Valea Măcrișului susțin același lucru. Că sunt femei care au mințit că sunt abuzate doar ca să primească banii.
În comuna Valea Călugărească, județul Prahova, 29 de femei au beneficiat de bani, prin subvenții, cursuri de formare profesională și asistență socială pentru ieși din cercul violenței. Cel puțin șase sunt angajate ale primăriei.
RISE a discutat cu câteva dintre cele 4.000 de femei care pe lângă bani, au beneficiat și de cursuri de formare profesională.
Steliana Duță din Valea Călugărească, o femeie de 55 de ani, ar fi vrut să facă un curs de îngrijitoare de bătrâni, dar nu mai erau locuri, așa că s-a specializat în manichiură-pedichiură. Femeia a fugit de acasă acum 20 de ani, după ce soțul ei i-a înfipt cuțitul în mână. “Am primit niște bani după ce am terminat cursurile, 60 de milioane (6.000 lei). Au fost bineveniți, mai ales pentru mine, care nu am venituri. Și-acum (octombrie 2016 – n.r.) mai am din ei. Îi păstrez acolo, pentru doctori”, spune femeia. Manichiură sau pedichiură nu face nimănui, deși are certificat. Vinde vin și flori pe marginea drumului european care străbate comuna. Și locuiește singură, cum locuia și înainte de proiect.
Danielei Zsosim, în vârstă de 48 de ani, nu-i folosește la nimic cursul de manichiură-pedichiură pe care l-a făcut. Lucrează ca vânzătoare la un chioșc din Valea Călugărească. Din cei 6.000 de lei primiți spune că și-a făcut o pereche de ochelari și și-a ajutat copiii să plece în Anglia. A rămas acasă, cu soțul ei – despre care spune că o înjură des.
Lucia, în vârstă de 50 de ani, a intrat în proiect ca victimă a violenței domestice, deși s-a despărțit acum opt ani de bărbatul ei. A încasat subvenția și s-a specializat, și ea, tot în manichiură și pedichiură. Nu profesează. Banii? “Cu banii ce mi-au rămas am cumpărat un telefon, câte o pereche de adidași și cam atât. Restul i-am dat pe datorii”.
Din cele 29 de victime din Valea Călugărească, cel puțin șase femei sunt angajate ale primăriei.
8 CONTRACTE DE ASISTENȚĂ, O SINGURĂ FIRMĂ
Pe lângă ajutorul direct de 6.000 lei, programul prevedea asistență socială, menită să ajute victimele aflate în situații de risc. Fiecare femeie urma să fie evaluată psihologic și consiliată să ia deciziile cele mai bune pentru a scăpa de mediul violent în care își ducea traiul și monitorizată în deplină confidențialitate.
Pentru asta, Agenția pentru Egalitate a împărțit serviciile de asistență socială în opt contracte distincte și a lansat o licitație publică pentru furnizori.
S-au înscris două societăți și a câștigat una. Societatea Civilă Profesională de Asistență Socială “Cristian Roșu și Asociații” a obținut toate cele opt contracte în valoare de 1,77 milioane de euro. Libro Events SRL, cealaltă societate participantă, a contestat licitația la Consiliul Național de Soluționare al Contestațiilor (CNSC).
Consiliul a descoperit, printre altele, că firma câștigătoare se angajase să presteze peste 210.000 ore de consiliere, în șapte luni, cu ajutorul a doar 36 de asistenți sociali. Ceea ce era imposibil. Firma putea presta doar 20 la sută din serviciile sociale, dar urma să încaseze, pentru fiecare asistent, aproape 7.000 de euro lunar. Ceea ce, în opinia CNSC, “este nejustificabil și vădit nereal”. Atribuirea contractelor a fost, prin urmare, anulată.
ANES a găsit însă o rezolvare rapidă pentru problema asistenței sociale a victimelor. A dat toate cele opt contracte celor de la “Cristian Roșu și Asociații”, fără licitație, prin negociere directă.
Cristian Roșu, sociolog de profesie, ne-a declarat că echipa lui a avut mai mult de 36 membri, cât a prezentat în licitația inițială: “Dovedeam ce capacitate am avut la momentul acela. E ca și cum ar veni un constructor la metrou și ar trebui să spună că el are deja angajați toți oamenii care vor lucra la metrou, neștiind că el va avea vreodată contractul respectiv. Au fost peste 100 de asistenți, iar media a fost între 50 și 70 de cazuri per asistent.”
Rapoartele finale ale proiectului arată că societatea a evaluat, monitorizat și consiliat peste 8000 de femei și copii din întreaga țară, adică dublu față de cât era în caietul de sarcini. Roșu ne-a explicat că nu au existat activități prevăzute pentru copii și că s-a completat câte un formular pentru fiecare.
MECANISMUL
Pe lângă ajutoarele directe, consiliere și cursuri de calificare, al căror cost total a fost de aproape 8 mil. euro, programul prevedea înființarea unui mecanism informatizat de intervenție, monitorizare și prevenire a violenței domestice și traficului de persoane. Un sistem unitar, nou în peisajul național. A fost numit SIRMES, pe scurt, și a primit un buget de 5,27 mil. euro.
SIRMES urma să joace un rol central în proiect, iar ANES a organizat o licitație ca să cumpere atât sistemul în sine, cât și echipamente – peste 400 de laptopuri și tablete – pentru viitoarele echipe de intervenție.
La prima rundă, licitația a fost anulată, ofertele fiind catalogate “neconforme și/sau inacceptabile”. O lună mai târziu, agenția a atribuit totuși contractul de 5,27 mil. de euro, dar fără licitație. A câștigat o firmă care participase și la licitația inițială, Bion Advanced Support Team SRL – care are vechi relații de afaceri cu Teamnet Internațional, compania controlată de deputatul Sebastian Ghiță.
Prin negociere directă de data asta. Banii s-au dus, serviciul nu funcționează.
Totul trebuia să devină funcțional încă din faza de proiect. Recepția componentelor din sistem și a echipamentelor IT a fost făcută chiar în ajunul Crăciunului 2015, cu șase zile înainte de închiderea oficială proiectului.
CE NU S-A ÎNTÂMPLAT
În practică, victimele ar fi trebuit să aibă o linie telefonică de urgență unde să reclame abuzurile, iar agenția să dețină un sistem informatic care să centralizeze cazurile și 42 de echipe județene care să intervină rapid. Pentru asta, agenția le-a dotat cu sistem propriu de Intranet, laptopuri, tablete, echipamente pentru video-conferințe, birouri și scaune.
De la momentul recepției, sistemul trebuia să meargă brici minimum trei ani. Suntem în decembrie 2016, se încheie primul din cei trei ani, iar SIRMES încă nu funcționează la parametrii din proiect.
Merge doar linia de urgență, dar degeaba – pentru că echipele de intervenție rapidă există doar pe hârtie. Peste 200 de persoane au fost instruite și plătite să acționeze rapid în cazurile grave, dar lucrează în altă parte.
ANES a încheiat și contracte de voluntariat cu cei instruiți, ca să se asigure că oamenii rămân în aparat. Astfel, agenția urma să garanteze dezvoltarea proiectului, inclusiv prin identificarea unor surse noi de finanțare: guvernamentale sau externe. Asta ar fi acoperit salariile personalului de intervenție. Bani nu s-au mai găsit însă, iar oamenii au plecat care încotro.
Într-o cerere de finanțare din noiembrie anul trecut, ANES anticipa că “Victimele vor avea mai mult curaj să solicite ajutor, fiind aproximativ 12.000 cazuri în fiecare an”, dar și că “sistemul informatic realizat se va folosi în toate cazurile raportate.” Practica arată însă alte cifre: doar 1.166 persoane, adică 10 la sută din numărul cazurilor preconizate, au sunat la linia de urgență în perioada noiembrie 2015 – septembrie 2016.
Adică, în medie, 3-4 persoane au apelat zilnic la linia verde a Agenției. Este foarte puțin în comparație cu statisticile Poliției, înregistrate la numărul general de urgență 112. Aici, în 2015, s-au primit cca. 90 de sesizări pe zi, privind abuzuri domestice.
Printre femeile care au sunat la 0800-500-33 se numără Maria, o femeie din Iași căreia îi vom păstra anonimatul: fusese bătută de soțul ei, cu care e căsătorită de 10 ani, dar s-a dus totuși la serviciu, la restaurantul unde lucra. Încercând să o ajute, șefa ei a căutat informații pe net și așa a descoperit linia de urgență a ANES, îndemnând-o pe Maria să sune. Femeia a sunat și, spune ea, a povestit unui operator ce i s-a întâmplat; acesta i-a promis consiliere psihologică, juridică sau adăpost. Nu a mai primit.
După o lună, povestește Maria, a sunat-o un operator ANES – nu putea vorbi în acel moment, pentru că în casă era și soțul ei. Dar a sunat înapoi a doua zi și a spus că ar avea nevoie de un psiholog; dar pentru că nu era nimeni disponibil în Iași, i s-a oferit consiliere cu un psiholog din București, pe Skype. Maria nu l-a sunat niciodată; spune că are nevoie de cineva cu care să vorbească față în față. Nu știe nimic despre echipele de intervenție în situații de urgență; operatorul cu care a vorbit nu i-a recomandat să ia legătura cu vreo unul dintre membrii echipei din Iași.
Am testat și noi sistemul, apelând de trei ori 0800-500-333, numărul de urgență al Agenției pentru Egalitate. Operatorii n-au cerut date de identificare și nici n-au menționat existența echipelor de intervenție rapidă menite să sară oricând în ajutorul femeilor bătute. Sfatul profesionist primit de la celălalt capăt a fost să plecăm de acasă, să sunăm la poliție și să ne deplasăm la Institutul de Medicină Legală în caz de agresiune.
Datele colectate de Agenție urmau să fie livrate și altor instituții implicate în combaterea violenței domestice și traficului de persoane. Reporterii RISE au sunat la partenerii pe care ANES i-a nominalizat în documentele oficiale ale proiectului: inspectorate județene de poliție, birouri teritoriale ale Institutului Național de Medicină Legală și spitale de urgență. Am sunat la 6 instituții din țară, dar niciuna nu a primit date de la agenție.
Dragoș Jaliu, expert în fonduri europene, spune că toate echipamentele achiziționate în cadrul proiectului ar trebui să fie utilizate, până în 2018, în scopul în care au fost cumpărate: “Atâta vreme cât un proiect a finanțat dezvoltarea unui sistem integrat de prevenire și combatere a violenței domestice și traficului de persoane, format din 42 de echipe de intervenție, beneficiarul trebuie să se asigure că sistemul este funcțional și răspunde nevoilor persoanelor care se confruntă cu situații de violență domestică”.
Adrian Chesnoiu, fostul manager al proiectului, admite că sistemul n-a fost conectat la nicio instituție a statului: “Cei de la STS (n.r. Serviciul de Telecomunicații Speciale) ne-au spus foarte clar: dacă vreți să vă interconectați cu noi, va trebui să găsim o formulă prin care sistemul să fie securizat. Dar, vă dați seama că eu ca manager de proiect, nu puteam să-mi asum o asemenea chestie într-un an de zile și-atunci am zis că facem ce putem și dezvoltăm ulterior”.
Adrian Chesnoiu a făcut parte din echipa Lianei Cazacu, fina lui Victor Ponta, și a plecat odată cu ea din instituție.
CONEXIUNEA GHIȚĂ
Bion, firma care a încasat cele 5,27 mil. euro pentru sistemul informatic, a mai vândut statului, sub guvernarea Ponta, soluții și echipamente IT de peste 20 de milioane de euro.
Bion a fost înființată în 2011 de Valentin Neacșu și alți doi români. Neacșu este un apropiat al deputatului Sebastian Ghiță – anchetat și judecat acum în mai multe dosare pentru spălare de bani, dare de mită, trafic de influență și șantaj.
Cei doi, Neacșu și Ghiță, se cunosc de mult timp. În 2004, Neacșu a fost cenzor supleant al celebrei companii Teamnet International, înființată, cu trei ani mai devreme, de viitorul mogul ploieștean și hrănită la acea vreme exclusiv din contracte publice parafate cu administrația PSD din Prahova.
RISE Project a studiat transferurile de bani făcute în trecut între firmele lui Neacșu și compania lui Ghiță. În 2013, de exemplu, Neacșu a făcut către firma lui Ghiță, Teamnet, plăți de aproape 10 mil. lei, dar a și încasat peste 4,6 mil. prin firmele sale (Bion, cea care a primit fără licitație contractul din programul ANES de violență domestică, respectiv Neni Group, o firmă de consultanță).
Plățile încrucișate din 2013 au fost făcute în tranșe aproximativ egale, în ritmul unor contracte comerciale încheiate între aceste firme care se capitalizau reciproc. Altfel spus, câștigător oficial al contractelor cu statul era Bion, însă o bună parte din bani ajungea, prin această schemă, la firma controlată de Ghiță.
Răspunsurile lui Valentin Neacșu
În 2015, Neacșu a fost inclus de procurorii DNA pe lista celor 24 de interpuși ai deputatului Sebastian Ghiță. Adică, printre cei suspectați că au servit demnitarului drept paravane în mai multe operațiuni de spălare de bani publici.
Inițial, Valentin Neacșu nu a vrut să comenteze. Apoi ne-a transmis prin mesaje SMS: “Nu am vorbit niciodată cu Ghiță. (…) În România procurorii nu au nevoie de adevăr. (…) Nu a fost încălcată legea niciodată pe nicio firmă (…)”.
În decembrie 2013, Neacșu a rămas minoritar în Bion, cedând o bună parte din participații către asociatul său Șerban Stancu, un piteștean care a lucrat în trecut pentru IBM.
Stancu, și el fondator al SRL-ului, a comentat pentru RISE: “(…) Relațiile între mine și Valentin Neacșu s-au răcit de multă vreme. Am avut, din punct de vedere al afacerii, o viziune diferită și el a hotărât să se retragă în totalitate. Faptul că a rămas cu unu la sută, a fost o chestie simbolică la care a ținut neapărat, nu știu de ce”.
Șerban Stancu nu neagă relațiile comerciale cu firmele din platforma Ghiță, dar spune că deputatul nu-i implicat în afacerea lui.
Acționariatul firmei Bion Advanced Support Team SRL și conexiunile cu grupul de firme controlat de Sebastian Ghiță.
ACADEMIA DE INFORMAȚII
Serviciul Român de Informații (SRI), prin două instituții auxiliare, a fost implicat direct în proiect. La Academia de Informații și la regia comercială a serviciului (RASIROM) au ajuns aproape 2,5 milioane de euro. Cu acești bani, o mie de angajați din instituțiile statului au devenit “experți în egalitate de șanse”. Agenția de Egalitate a cerut din start “o universitate publică în domeniul militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională”.
Niculae Iancu, rectorul ANIMV, spune că proiectul a fost o bună oportunitate pentru dezvoltarea instituției de învățământ, iar violența domestică și traficul de persoane țin de “securitatea umană”.
Cei 2,5 milioane de euro au plecat în trei direcții: salarii pentru instructorii SRI, un alt sistem informatic de e-learning și analiză de date pentru a pregăti “experții în egalitate de șanse” și renovarea unei clădiri a academiei în care s-au ținut aceste cursuri.
INSTRUCTORII DE LA SRI
Direct, au fost implicați 20 de angajați ai Academiei, iar plățile către ei au cumulat puțin peste 46.000 euro. Alți profesori asociați ai ANIMV și angajați din SRI au fost plătiți separat în proiect. Printre ei, Ioana Dorina Coldea, soția prim-adjunctului SRI Florian Coldea.
Ioana Coldea, angajată în SRI și doctor în psihologie, a încasat aproape 11.000 de euro pentru cele șase luni în care a fost expert în proiect. Acești bani figurează, de altfel, și în declarațiile de avere ale soțului ei.
Au mai primit bani și foștii purtători de cuvânt ai SRI, Marius Bercaru și Sorin George Sava, dar și alți angajați din sistem, cum ar fi: Antonio Marius Rebegea, Florin Buștiuc, publiciști în revista Intelligence a serviciului. Sau Dănuţ Alexandru Mazăre, directorul Centrului Național de Modelare și Simulare în Intelligence.
Pentru ca experții în intelligence să poată instrui cele peste 1.000 de persoane în “egalitate de șanse”, Academia a achiziționat un nou sistem informatic. Format dintr-o platformă de e-learning și una de analiză a bazelor de date, softul a fost numit SIA și a costat 1,76 milioane euro. Achiziționarea lui a presupus o altă licitație la care, însă, a participat o singură firmă. Se numește ASSECO SEE și, evident, a obținut contractul.
Softul de analiză “constituie baza privind elaborarea instrumentelor de evaluare a gradului de risc astfel încât instituțiile vor putea interveni la timp, fiind alertate când agresivitatea escaladează”, susține caietul de sarcini. Una dintre sursele de informații o reprezintă postările pe Facebook, mai arată documentul.
La Academia de Informații, reporterilor RISE le-a fost prezentat un teanc cu vreo 30 de studii elaborate în cadrul proiectului și bazate pe statistici vechi, fără note de subsol. Nu ni s-a permis să le luăm pentru o consultare amănunțită.
Softul ar fi trebuit să funcționeze cel puțin până în 2018, dar a murit în decembrie anul trecut. Cristian Barna, profesor universitar la Academia de Informații și unul dintre coordonatorii proiectului, a înțeles de ce: “Nimeni nu ne cere datele.”
Softul de e-learning conține, teoretic, cursuri, teste, dar și o bază de date cu formatorii și cursanții din cadrul proiectului. Ar fi trebuit să permită accesul a 10.000 de utilizatori pe an până în 2018. Tot teoretic, platforma era menită să ajute la formarea celor 1.100 de experți în egalitate de șanse. A instruit doar un sfert. Iar asta pentru că tot sistemul IT furnizat de firma ASSECO SEE, a devenit funcțional cu trei luni înainte de finalizarea proiectului.
CĂPUȘELE VECHI DE LA SRI
Sistemul a fost vândut de ASSECO SEE (fostă Net Consulting) în octombrie 2015. Firma i-a avut în trecut ca asociați pe Dragoș Șerban Stan, Ion Colțan, Alexandru Vișan. În prezent, este deținută de o firmă de IT din Polonia. În ultimii nouă ani, firma a obținut contracte publice sau contracte din fonduri europene în valoare de peste 32 de milioane euro.
Clienții: Serviciul Român de Informații, Ministerul Afacerilor de Externe, Ministerul Fondurilor Europene, al Economiei, al Apărării, al Finanțelor, al Transporturilor, BNR, Senatul, Secretariatul General al Guvernului, Fondul de Garantare al Asiguraților, Institutul Național de Statistică, Institutul Cultural Român, Institutul de Biochimie, Televiziunea Română, Primăria Municipiului București, Patronatul Român, companii de stat, spitale, alte instituții, dar și firme private.
Victor Macri a fost, la începutul anilor 2000, angajat al firmei. Este fiul generalului Emil Macri, fostul șef al Direcției de Contraspionaj Economic a Securității, decedat, după Revoluție, la Spitalul Penitenciar Jilava.
Victor Macri ne-a spus că legătura lui cu Net Consulting este o “poveste veche, de 15 ani” și că s-a încheiat în momentul în care firma a fost preluată de polonezi. A mai declarat că îi cunoaște pe Stan, Colțan și Vișan din 1990: “Nu i-am mai văzut de 15 ani. Am fost angajatul lor”.
Totuși, Macri a fost asociat, în alte firme, cu Ion Colțan și Dragoș Șerban Stan, cei despre care spune că le-a fost doar un simplu angajat.
Foștii proprietari au deținut și firma Scop Computers, abonată, la fel ca Net Consulting, la contractele derulate de Guvernul Năstase cu echipamente IT.
Alexandru Vișan, unul dintre foștii asociați, a fost trimis luna trecută în judecată pentru constituire de grup infracțional organizat, evaziune fiscală și spălare de ban. Prejudiciul adus statului, potrivit procurorilor, este de este 38 de milioane de euro, iar operațiunile s-au derulat prin firma Scop Computers.
Dragoș Șerban Stan, fost asociat și administrator în Scop Computers a fost implicat în dosarul Microsoft, dosar în care mai mulți miniștri sunt acuzați de luare de mită în schimbul cumpărării și închirierii de licențe IT, la prețuri supraevaluate. Dragoș Stan a recunoscut în fața procurorilor că a fost implicat în “circuitul mitei” și a scăpat de urmărirea penală.
Vișan, Stan și Colțan au controlat, împreună s-au separat, zeci de firme. Doar în ultimii opt ani, trei dintre firmele lor au încasat peste 40 de milioane de euro de la bugetele publice.
REGIA PROPRIE
Academia de Informații a semnat, tot în cadrul proiectului destinat victimelor violenței, trei contracte distincte cu Rasirom, o regie aflată în subordinea Serviciului Român de Informații. În total, Rasirom a încasat peste 300 de mii de euro, iar în schimbul banilor a făcut reparații, a furnizat servicii de salubrizare – igienizare și un echipament de răcire a unui data-center.
Cu alte cuvinte, o instituție de învățământ superior care pregătește ofițerii operativi ai SRI a virat bani, prin cerere de ofertă, către o regie subordonată SRI. Bani destinați, prin programul START, combaterii violenței domestice.
VILA DIN BUCUREȘTI
În august 2015, Liana Cazacu, șefa ANES, a semnat plata unui milion de euro pentru achiziția unei clădiri de 1.300 mp din București. Aici agenția și-a mutat angajații și a amenajat patru adăposturi pentru victimele violenței și traficului de persoane.
Compania Omnitech Trading a vândut clădirea și a încasat banii. Omnitech Trading, firmă cu proprietari ascunși în Lichtenstein, este, de asemenea, implicată în dosarul Microsoft. La fel și reprezentantul ei, Dan Nicolae Culacov. Acesta este menționat de procurori ca unul dintre intermediarii din “circuitul mitei”. Mai exact, anchetatorii susțin că Dan Nicolae Culacov a făcut transferuri de peste două milioane de dolari în conturile unor oficiali guvernamentali, iar în schimbul banilor a obținut avantaje comerciale în contractele cu licențele Microsoft. Culacov nu a fost trimis în judecată.
În aceeași clădire în care lucrează acum angajații agenției sunt patru dormitoare, două băi și o bucătărie. Aceste spații au fost amenajate pentru victime. Au stat acolo doar “nouă victime adulte ale violenței în familie împreună cu copiii lor – opt copii”, în perioada decembrie 2015 – septembrie 2016, susțin reprezentanții ANES.
EPILOG
Agenția pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați fost înființată, restructurată, desființată, reînființată și redenumită de șapte ori în ultimii 14 ani. Ultima dată a fost revitalizată în martie 2014.
Atunci, premierul Victor Ponta a reînființat Departamentul pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, iar la conducere a numit-o pe pe fina sa de cununie, Liana Cazacu. Aceasta nu a vrut să facă nicio declarație despre felul în care au fost cheltuiți banii programului START, spunând că nu mai e angajată a instituției.
Cazacu a fost demisă de Guvernul Cioloș în august 2016. Nici cei care conduc agenția acum nu au dorit să facă declarații despre proiect.
Departamentul de Luptă Anti-Fraudă (DLAF) verifică acum modul în care au fost cheltuiți banii. Investigații a făcut și Corpul de Control al Ministerului Muncii în august 2016, dar rezultatele au rămas secrete. Agenția pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați a refuzat să ne trimită copii după contractul de finanțare, după acordul de parteneriat semnat cu Academia de Informații sau după rapoartele tehnico-financiare, care arată efectul banilor cheltuiți.
Niculae Iancu, rectorul Academiei, ne-a spus: “Academia nu a impus clauza de confidențialitate în acordul de parteneriat, dar l-a semnat”. Peste 3 milioane de euro, bani cheltuiți în proiect, vor fi suportați din bugetul public al statului pentru că au fost considerați ca fiind cheltuieli neeligibile sau nu au mai fost validate.
CONCLUZIE
La un an de la finalizare, cel mai mare program de combatere a violenței domestice derulat vreodată în România ridică semne de întrebare pe fiecare dintre componentele sale.
Consilierea psihologică și cursurile de recalificare – făcute în toată țara – au fost atribuite fără licitație câte unui singur furnizor.
Sistemul IT național, și el realizat tot de o singură firmă și tot fără licitație, nu a integrat datele existente despre fenomen. Linia de urgență funcționează, dar echipele județene de intervenție pregătite prin cursuri de specialitate, dotate cu laptopuri și tablete, încă nu. Iar ANES, agenția guvernamentală care a gestionat proiectul, și-a cumpărat din banii alocați un sediu nou, de 1 milion de euro, în care a amenajat dormitoare pentru victimele violenței domestice. Anul trecut Poliția a înregistrat 34.000 de victime ale violenței domestice. Nouă dintre ele s-au adăpostit, temporar, acolo.
