Există un vârtej murdar în care sunt împinși de pe margine oameni cu funcții importante care n-au putut fi compromiși. O tentativă de a-i îneca în zoaiele comune și de a demonstra că acolo, la vârf, toți sunt la fel. Că între oameni ca Dan Șova – senatorul care făcea afaceri profitabile cu Termocentrala Turceni, iar acum se ascunde în spatele parlamentarilor care-l ung cu mir – și, de pildă, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu, n-ar fi nicio diferență. Că, așa cum sacrificarea lui Șova ar putea fi inevitabilă, la fel s-ar putea întâmpla și cu judecătoarea de la Înalta Curte. Dar lucrurile sunt total diferite, prietenul lui Victor Ponta împreună cu care făceau afaceri cu societăți de stat din Gorj este acuzat de fapte de corupție, pe când asupra Liviei Stanciu nu planează nicio suspiciune de acest fel.
Aruncarea ei în arena murdară are loc în contextul în care Mariana Rarinca, acuzată de șantaj de către șefa Înaltei Curți, a fost achitată definitiv, după ce a stat în arest preventiv 6 luni, iar în prima instanță fusese condamnată la 3 ani cu suspendare. Rarinca, o fostă colaboratoare a soțului Liviei Stanciu, va fi de-acum încolo folosită ca armă de atac nu doar împotriva președintei Curții Supreme, ci și împotriva stilului entuziast al procurorilor anticorupție. Nu în ultimul rând, va exista un „efect Rarinca“ asupra judecătorilor, care nu vor mai fi de acord atât de ușor cu arestul preventiv. Va urma un proces la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), pe care statul român îl va pierde, și va fi obligat să-i plătească despăgubiri celei pe care judecătoarea Livia Stanciu a acuzat-o de șantaj. Cazul Rarinca va funcționa ca un model de moderare a procurorilor și judecătorilor în cazuri de corupție, până când parlamentarii vor reuși să schimbe legislația în așa fel încât corupția și conflictul de interese să nu mai poată fi pe agenda de priorități a DNA.
Lucrurile au luat deja o întorsătură nesănătoasă, senatorii au făcut modificări semnificative la Codul Penal și la cel de Procedură Penală, în așa fel încât anchetele să fie mai lente, termenele de prescripție să se reducă, iar magistrații să se teamă de noua infracțiune pe care și-o doresc politicienii: abuzul de putere al organelor judiciare.
Legea Agenției Naționale de Integritate se află, de asemenea, sub lupă la Parlament, de unde nu are speranțe să iasă altfel decât ciuntită și fără dinți. Senatorii și deputații, de la putere sau din opoziție, sunt la fel de motivați să se pună la adăpost și să oprească DNA din efortul inepuizabil al ultimului an. Parchetul General, pe de altă parte, joacă la fel de periculos, dar în sens invers: redeschide, la ordin, dosarele fostului președinte, chiar și cele aflate la limita ridicolului.
În tot acest timp, Klaus Iohannis face scurte declarații constatatoare și încurajatoare pentru Justiție, dar ineficiente și deloc mobilizatoare. Decorează fără să clipească un doctor de copii care lua bani cu anticipație de la oameni necăjiți, și nu înțelege că ar putea fi sabotat de cei din jurul lui tocmai pentru a-l face vulnerabil. În fond, dacă președintele îi premiază pe cei prinși în flagrant că iau mită, parlamentarii fac legi în sprijinul nepotismului, șefa Înaltei Curți este subiect al propagandei anti-DNA, iar un general al Serviciului Român de Informații vorbește despre câmpul tactic creat de ofițerii SRI în Justiție, înseamnă că acest puzzle a fost elaborat în așa fel încât lupta anticorupție să poată fi compromisă în viitorul nu prea îndepărtat.
