Adrian Sonka, de la Observatorul Astronomic, a declarat pentru MEDIAFAX că, ştiinţific, speculaţiile legate de sfârşitul lumii de pe 21 decembrie 2012 nu sunt adevărate. El precizează că un impact cu un asteroid poate duce la sfârşitul lumii, însă asteroizii pot fi deviaţi, dacă nu sunt foarte mari.
Teoriile hollywoodiene despre sfârşitul lumii spun că în timpul solstiţiului de iarnă, pe 21 decembrie 2012, va avea loc apocalipsa. Însă abordarea mercantilă şi turistică a evenimentului a fost denunţată de organizaţiile indigene din America Centrală şi Mexic, care au reproşat guvernelor şi antreprenorilor că au denaturat sensul acestei sărbători. Într-un interviu acordat AFP, liderul indigen Alvaro Pop a criticat interpretarea hollywoodiană a acestei date, care ar marca în realitate doar încheierea unui ciclu din calendarul maya.
În acest context, cercetătorul Adrian Sonka, de la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din Capitală, a vorbit, pentru agenţia de presă MEDIAFAX, despre speculaţiile care au la bază interpretările date calendarului maya privind sfârşitul lumii, spunând că, din punct de vedere ştiinţific, „niciuna din speculaţiile legate de sfârşitul lumii de pe 21 decembrie nu este adevărată”.
„Alinierea planetelor nu se produce în acea zi şi, dacă suntem riguroşi, nu se poate produce niciodată. Chiar dacă s-ar produce, forţa de atracţie a planetelor nu ar produce niciun efect vizibil pe Terra. Ca exemplu se poate da alinierea planetelor din 1982, când cinci asemenea obiecte se aflau într-un sector de câteva zeci de grade, în preajma Soarelui. Mareele produse atunci erau doar cu câţiva milimetri mai mari decât cele produse zilnic de Lună. Alinierea Pământului cu Soarele şi centrul galactic este pur aparentă şi se produce anual pe 21 decembrie, în varianta Pământ-Soare-centrul galactic, şi pe 21 iunie, în varianta Soare-Pământ-centrul galactic. Mulţi înţeleg alinierea cu planul galactic ca o poziţie specială a Soarelui împreună cu sistemul solar în planul Galaxiei. Acest lucru se întâmplă de patru ori la fiecare 220 de milioane de ani şi ultima oară s-a produs acum câteva milioane de ani. Nu se cunoaşte vreo extincţie a speciilor produsă atunci, semn că nici această poziţie specială nu este periculoasă. Un alt aşa-zis fenomen cataclismic vehiculat este maximul solar, sursă de erupţii solare intense. Se ştie că maximul solar durează 2-3 ani şi putem afla că am trecut printr-unul numai după ce a trecut. Se estimează că în 2013 se va produce maximul de activitate solar, dar şi acesta este ciclic. La fiecare aproximativ 11 ani, fenomenele solare sunt mai multe ca număr şi mai mari ca intensitate. Dacă maximul solar duce la sfârştitul lumii înseamnă că lumea se sfârşeşte la fiecare 11 ani, ceea ce este evident absurd”, spune Adrian Sonka.
El precizează că, din punct de vedere astronomic, „un impact cu un asteroid mare (cu o mărime de la un kilometru în sus) poate fi un eveniment asemănător cu sfârşitul lumii”.
„De asta astronomi de pe tot globul se preocupă să îi descopere pe toţi cei periculoşi pentru Terra. Dacă vreunul este în curs de coliziune cu planeta noastră este bine să îl descoperim din timp pentru că (dacă nu este foarte mare) poate fi deviat. Acesta ar fi unul din modurile în care sfârşitul lumii ar putea fi prevăzut. La fel se poate întâmpla şi cu o cometă şi cam atât din sistemul solar.
Erupţia unei supernove ar putea fi fatală pentru atmosferă şi implicit pentru viaţa de pe Terra, dar cea mai apropiată stea care ar putea sfârşi în acest mod se află destul de departe, 150 de ani lumină şi se şi îndepărtează”, a explicat cercetătorul Adrian Sonka, precizând că nu se poate pronunţa în privinţa mişcărilor plăcilor tectonice sau alte cataclisme naturale pentru că nu sunt domeniul lui.
Pe de altă parte, Adrian Sonka spune că „anul 2012 este evident un produs comercial”.
„Se vând CD-uri cu filme, cărţi şi reviste, filme şi alte produse (chiar şi voi participaţi la această activitate – presa, n.r.), din păcate toate surse de «pseudo-ştiinţă». Totuşi, cei care scriu cărţi şi materiale privind sfârşitul lumii nu cred în acest lucru, pentru că totul devine vag în estimări. Acum se vând cărţi despre 2013 şi cataclismul prezis se transformă într-o «trecere» a umanităţii din ceva în altceva. Cum termenul de «trecere» sau «transformare» este foarte vag şi va trebui explicat (probabil la fel de vag), nu mă îndoiesc că a fost impus de producătorii produsului comercial «2012» pentru a le merge afacerile şi în viitor”, mai spune Adrian Sonka.
Calendarul maya, care include 18 luni de câte 20 de zile şi un „Wayeb”, o lună sacră de cinci zile, a început în anul 3114 î.en, potrivit presei internaţionale. El prevede o nouă eră, care va începe pe 21 decembrie (anumiţi cercetători indică data de 23 decembrie), un eveniment ce va fi celebrat în toată partea de sud a Mexicului şi în alte patru ţări, în care influenţa culturii maya a rezistat până în zilele noastre (Guatemala, Belize, Salvador şi Honduras). Această dată marchează sfârşitul unui ciclu de 5.200 de ani, interpretat de către unii drept o profeţie despre sfârşitul lumii.
Contribuţia adusă de civilizaţia maya, care şi-a atins apogeul în perioada 250 e.n. – 900 e.n., trece dincolo de aceste domenii. Potrivit oamenilor de ştiinţă, populaţia maya a contribuit şi la dezvoltarea altor domenii precum arhitectură, matematică, topografie, arta textilă şi gastronomie, iar aceste contribuţii sunt vizibile şi în zilele noastre.
