Adrian Năstase a fost condamnat, miercuri, la doi ani de închisoare în procesul „Trofeul Calităţii”, devenind primul premier post-decembrist condamnat la închisoare cu executare, potrivit Mediafax.
Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) l-au trimis în judecată, în 20 ianuarie 2009, pe Adrian Năstase, în dosarul „Trofeul calităţii în construcţii”, fiind acuzat de folosirea influenţei sau autorităţii funcţiei de preşedinte al unui partid, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase.
În dosar a fost inculpată şi Irina Paul Jianu, fost inspector general de stat în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii, ea fiind acuzată de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată, spălare de bani în formă continuată; fals în înscrisuri sub semnătură privată, sub forma participaţiei improprii şi în formă continuată, fals intelectual la Legea contabilităţii, comise sub forma participaţiei improprii şi în formă continuată, folosirea creditului societăţii într-un scop contrar intereselor societăţii sub forma participaţiei improprii şi în formă continuată.
Totodată, DNA a inculpat-o şi pe Diana Gasparovici, fost inspector general de stat adjunct în cadrul ISC, pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată.
Mihail Cristian Vasile, director general al SC Eurografica SRL, este acuzat de complicitate abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată şi calificată; spălare de bani în formă continuată; fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, iar şoţii Marian Ioana şi Bogdan Popovici pentru spălare de bani în formă continuată, complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată şi calificată; fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.
Instanţa supremă a stabilit un prim termen în acest proces pentru 25 februarie 2009, dar cercetarea judecătorească a debutat în 3 noiembrie 2010 când cei trei judecători din complet, Ionuţ Matei, Ioana Bogdan şi Cristina Rotaru, au constatat regularitatea actului de sesizare a instanţei, potrivit normelor de procedură penală.
În 30 noiembrie 2010, judecătorii au încuviinţat introducerea în cauză în calitate de părţi responsabile civilmente a societăţilor Eurografica, Media On, Axa Management, Urban Consult, Mediaglobe Invest, A Rond, Forum Invest, Fundaţia Invest România şi Contur Media.
La termenul din 14 ianuarie 2011, toţi inculpaţii din acest dosar au declarat în faţa instanţei supreme că nu sunt de acord ca judecata să fie făcută pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, după ce judecătorii au întrebat dacă doresc să se folosească de articolul 320 indice 1din Codul de procedură penală, care prevede reducerea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă dacă inculpatul recunoaşte integral acuzaţiile şi este de acord să fie judecat în acord cu probatoriul anchetatorilor (Legea Micii reforme).
La acelaşi termen, Adrian Năstase a dat o declaraţie în faţa judecătorilor în care a combătut fiecare acuzaţie a DNA, arătând în linii mari că afirmaţiile procurorilor, potrivit cărora doar el şi soţia sa s-ar fi ocupat de unele proceduri pentru campania electorală din 2004, sunt nereale, deoarece în acea campanie au fost implicate sute de mii de persoane.
Cercetarea judecătorească propriu-zisă a durat un an, în perioada 14 ianuarie 2011 – 9 ianuarie 2012, perioadă în care cei trei magistraţi au audiat în instanţă 767 de martori, din cei 967 indicaţi de procurori în actele dosarului şi în rechizitoriu. Cinci matori, a constatat instanţa, erau trecuţi de două ori.
Martorii au fost împărţiţi pe sectoare de activitate, fiind audiaţi astfel 329 de inspectori din cadrul Inspectoratelor Teritoriale şi Judeţene în Construcţii din 479 propuşi de DNA; 213 participanţi la manifestările Trofeul Calităţii în Construcţii din 237 propuşi; 57 de inspectori de stat, membri ai consiliului de conducere şi angajaţi ai Inspectoratului de Stat în Construcţii din 66 propuşi; 12 membri ai Partidului Social Democrat (PSD) din 12 propuşi; 15 angajaţi ai firmelor implicate în organizarea Trofeului Calităţii, evaluatori, consilieri la Administraţia Financiară care au controlat aceste firme din 16 propuşi; 23 de angajaţi ai societăţii Vertcon Bacău din 27 propuşi, precum şi 118 angajaţi ai Erografica din 130 indicaţi de DNA.
În continuare, pe parcursul discutării probelor apărării inculpaţilor din dosar, avocaţii lui Năstase au cerut audierea a 92 de martori, din care instanţa a selectat şi admis interogarea a cinci persoane, respectiv: Bogdan Liviu Ciucă, Octav Cozmâncă, Valeriu Zgonea, AureliaVasile şi Dan Nica.
Octav Cozmâncă a declarat instanţei supreme că fostul preşedinte al PSD Adrian Năstase nu s-a interesat de finanţarea campaniei sale electorale din 2004, iar cei care doreau să sponsorizeze discutau cu directorul de campanie, Aura Vasile.
Ulterior, în 9 ianuarie 2012, instanţa de fond, completul de trei judecători, a respins cererea lui Năstase privind vizionarea în şedinţă publică a suporţilor electronici ataşaţi la dosar, care conţin imagini de la simpozioanele Trofeul Calităţii, organizate în anul 2004, pe motiv că fostul premier nu a contestat înregistrările, pe care de altfel le-a copiat, cu încuviinţarea instanţei, încă din anul 2009.
În 30 ianuarie, doi din cei trei judecători – Ionuţ Matei şi Ioana Bogdan – au decis condamnarea la doi ani de închisoare pentru şantaj a fostului premier şi interzicerea pentru o perioadă de doi ani a exercitării mai multor drepturi, iar cel de-al treilea magistrat, Cristina Rotaru, a dispus achitarea acestuia pe motiv că fapta nu există.
„Activitatea infracţională din dosarul «Trofeul calităţii» reprezintă un caz de corupţie la cel mai înalt nivel, protagonist fiind unul dintre cei mai importanţi exponenţi ai clasei politice româneşti”, şi-au motivat decizia de condamnare cei doi judecători ai instanţei supreme.
Înalta Curte arăta că activitatea infracţională ce a făcut obiectul cauzei „reprezintă fără îndoială un caz de corupţie la cel mai înalt nivel, prin implicarea unui personaj care nu era un simplu preşedinte de partid, ci unul dintre cei mai importanţi exponenţi ai clasei politice româneşti, preşedinte al celui mai mare partid politic la nivelul anului 2004, prim-ministru în funcţie şi candidat cotat cu şanse reale (dacă nu chiar cu cele mai mari) la cea mai înaltă demnitate a statului român”, potrivit motivării deciziei.
Pe de altă parte, judecătorii Ionuţ Matei şi Ioana Bogdan notau că în cauză nu este vorba despre o simplă finanţare ilegală a unei campanii electorale, care – pare a fi de notorietate – este un fenomen obişnuit în România, ci despre punerea la dispoziţia lui Adrian Năstase a unor fonduri ilicite considerabile – de patru ori mai mari decât cele declarate oficial pentru întreaga campanie electorală a acestui candidat.
Obţinerea acestor fonduri nu ar fi fost posibilă fără implicarea nemijocită în activitatea infracţională a unei instituţii publice, conduse de Paula Irina Jianu, „personaj aflat în sfera de influenţă” a lui Adrian Năstase şi a familiei acestuia.
„Mai mult, această implicare a Inspectoratului de Stat în Construcţii a echivalat cu un prejudiciu important adus acestei instituţii, în principal prin neîncasarea taxelor de participare care trebuiau să constituie venituri la bugetul său, dar şi prin cheltuirea ilegală a unor sume de bani pentru defăşurarea Trofeului Calităţii. În acelaşi timp, nu poate fi trecut cu vederea faptul că, în realitate, prin schema pusă la punct de către inculpaţi, campania electorală a inculpatului Năstase a ajuns să fie finanţată de mii de persoane fizice şi juridice, participanţi la Trofeul Calităţii, dar fără ştirea şi consimţământul acestora, fiind evident că la momentul la care au luat decizia (patrimonială) de a participa la această manifestare nu au avut reprezentarea că, în realitate, ceea ce se va finanţa prin taxele plătite de ei nu va fi o manifestare animată de scopuri generoase (promovarea şi evidenţierea calităţii în domeniul construcţiilor), ci campania electorală a unuia dintre candidaţii la Preşedinţia României”, se mai arată în motivare.
În opinia separată, judecătoarea Cristina Rotaru – cea care a decis achitarea lui Năstase – arăta că la dosar nu există probe care să ateste că fostul premier i-a determinat pe ceilalţi inculpaţi din caz să-i procure fonduri pentru campania electorală.
De asemenea, a motivat judecătoarea Rotaru, la dosar nu există probe care să ateste că fostul premier a ştiut despre activitatea infracţională a acestora şi că exista un interes din partea celorlalţi inculpaţi din caz de a finanţa campania electorală a fostului premier PSD întrucât ar fi avut de profitat dacă acesta ar fi câştigat alegerile prezidenţiale.
Înalta curte a stabilit că, în urma calculelor, în raport de actele dosarului, termenul de prescripţie a faptei lui Adrian Năstase este de opt ani, şase luni şi 20 de zile.
Apărarea a contestat decizia majoritară de condamnare a inculpaţilor din acest dosar, în vreme ce acuzarea a făcut recurs pentru a cere o pedeapsă mai mare pentru fostul premier Adrian Năstase.
Recursul a fost judecat de un complet de cinci judecători, prezidat de însăşi preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Livia Stanciu.
În 23 aprilie, completul de cinci judecători a amânat, pentru luna mai, discutarea recursurilor, după ce Adrian Năstase, avocatul acestuia, Ion Cazacu, şi Irina Paula Jianu au cerut amânarea judecării dosarului, din cauza imposibilităţii de prezentare.
Ulterior, avocaţii inculpaţilor au invocat numeroase cereri şi excepţii, doar avocatul lui Adrian Năstase, Liviu Popescu, invocând 20 de astfel de sesizări ce vizau în mare poziţionarea procurorului, în raport de cea a avocaţilor în sala de şedinţă, sau modul de constituire a completului de judecată, cu precizarea că pentru judecarea acestui caz era necesară constituirea unui complet de nouă judecători.
Toate cerererile avocatului Popescu au fost respinse, la termenul din 16 mai, precum şi o cerere de recuzare a procurorului de şedinţă al DNA, Elena Matieşescu, pe care avocaţii doreau să o înlăture pe motiv că ar fi pus concluzii de condamnare a lui Năstase şi în faţa completului de trei judecători, în acest dosar.
Ulterior, până la termenul din 23 mai, noul şef al ISC, Constantin Adrian Balaban-Grăjdan (pus în funcţie după ce USL a preluat puterea în 7 mai-n.r.) , a transmis la completul de cinci judecători o adresă prin care anunţa că ISC nu se mai constituie parte civilă în procesul „Trofeul calităţii”, ceea ce înseamnă că instituţia îşi retrage pretenţiile financiare, întrucât nu a suferit niciun prejudiciu.
La termenul din 23 mai, instanţa a fost nevoită să amâne judecarea procesului pentru lămurirea situaţiei generate de adresa ISC. În aceeaşi zi procurorii anticorupţie au descins la sediul ISC pentru ridicarea de documente, iar ulterior au început urmărirea penală faţă de Grăjdan pentru favorizarea infractorului.
Grăjdan a fost destituit după ce DNA l-a pus sub acuzare.
Potrivit DNA, în 22 mai, Constantin-Adrian Balaban Grăjdan, cu încălcarea dispoziţiilor legale şi a procedurilor interne privind circuitul documentelor şi fără a avea avizul vreunei direcţii din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC), a întocmit, a semnat şi a transmis la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o adresă potrivit căreia renunţă, în numele instituţiei, la pretenţiile civile în dosarul „Trofeul calităţii”.
ISC se constituise parte civilă în dosarul „Trofeul calităţii” încă din faza de urmărire penală.
În 30 ianuarie, prin decizia judecătorilor ICCJ, s-a dispus ca instituţia să primească despăgubiri civile de aproape 6,5 milioane lei, iar cu o săptămână înainte de adresa trimisă de Grăjdan, aceasta îşi majorase pretenţiile la 7,5 milioane lei.
La şedinţa de judecare a recursului, procurorul de şedinţă a dezvăluit că Năstase a avut cu Adrian Grăjdan o convorbire telefonică chiar în dimineaţa în care ISC depunea la Înalta Curte cererea de retragere a despăgubirilor în procesul „Trofesul calităţii”.
Adrian Năstase a declarat, în faţa celor cinci judecători ai ICCJ, că nu a discutat la ora 5.00 dimineaţa (5.50-n.r.) cu fostul şef al ISC, Adrian Grăjdan, adăgând că a vorbit cu acesta „diverse chestiuni de ordin general”. „N-am vorbit la ora 5.00 dimineaţa cu domnul Grăjdan. Am vorbit cu el diverse chestiuni de ordin general”, a spus Năstase în faţa magistraţilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după ce a fost rugat să răspundă concret la întrebarea dacă a vorbit sau nu cu Grăjdan la acea oră.
Năstase a mai declarat în faţa instanţei că îl cunoaşte pe Grăjdan de aproximativ doi ani, acesta având un rol activ în PSD. Năstase a menţionat că Grăjdan este membru PSD şi că fiecare zi de joi a săptămânii, în calitatea sa de preşedinte al departamentelor partidului, l-a întâlnit pe Grăjdan, alături de alţi aproximativ o sută de oameni, la Consiliul Naţional al PSD.
Întrebat ce fel de discuţii a avut cu Grăjdan în perioada derulării procesului „Trofeul calităţii”, Năstase a spus că a avut discuţii pur politice, pe tema partidului, infirmând eventuale discuţii pe baza dosarului în care este judecat.
Aceeaşi întrebare îi fusese adresată anterior de procurorul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA). După scurte deliberări, însă, instanţa a respins întrebarea procurorului, astfel că Năstase nu a mai răspuns.
Procurorul DNA menţionase că pune această întrebare în contextul stabilirii cu claritate a poziţiei Inspectoratului de Stat în Construcţii în dosarul Trofeul Calităţii. Astfel, procurorul a lăsat să se înţeleagă că ar exista o interceptare telefonică a unei discuţii dintre Adrian Năstase şi Adrian Balaban-Grăjdan, purtată în dimineaţa zilei în care Grăjdan a trimis la instanţa supremă adresa prin care arăta că ISC nu se mai constituie parte civilă în dosarul „Trofeul calităţii”.
Ulterior, DNA a depus la dosar un listing detaliat al convorbirilor din care reieşea că a existat un apel în dimineaţa acelei zile iniţiat de Grăjdan către Năstase, care a durat puţin peste 40 de secunde.
În 6 iunie, completul de cinci judecători a respins toate cererile probatorii legate de martorii solicitaţi pentru a fi audiaţi de către apărătorii lui Adrian Năstase, pe motiv că citarea şi audierea lui Adrian Balaban-Grăjdan şi a lui Alin Teodorescu nu sunt pertinente şi utile cauzei.
„În ceea ce priveşte aspectele legate de constituirea sau neconstituirea Inspectoratului de Stat în Construcţii ca parte civilă sau legate de existenţa sau inexistenţa unui prejudiciu al ISC, instanţa constată că sunt suficiente probe la dosarul cauzei”, declara atunci preşedintele completului de cinci judecători.
Avocaţii lui Năstase au cerut reaudierea a aproximativ 30 de martori, au invocat argumente hilare, de la mărimea geamurilor sălii de şedinţă până la locul procurorului în sala de judecată, dând impresia că se dorea tergiversarea procesului până la momentul prescrierii faptelor.
În 14 iunie, completul de cinci judecători a ascultat pledoariile acuzării şi ale apărării, stabilind ca miercuri, 20 iunie, să dea verdictul final.
DNA a cerut celor cinci magistraţi majorarea pedepsei stabilite în cazul lui Năstase, apreciind că doar aşa s-ar putea atinge scopul educativ al pedepsei.
În pledoariile lor, apărătorii lui Năstase au sancţionat în termeni duri comportamentul „nefiresc” al preşedintelui completului de trei judecători al ICCJ, judecătorul Ionuţ Matei.
Avocaţii au arătat că acesta „a aplicat corecţii corporale” unora dintre inculpaţii din dosar, dând exemplu faptul că Irina Paula Jianu a fost ţinută în picioare pe parcursul audierilor, pe motiv că nu i-ar fi convenit că inculpata zâmbea în sala de judecată. Avocaţii au arătat că atitudinea ostilă a magistratului ar conduce lesne la ideea că acesta a avut o convingere deja formată înainte de a se pronunţa în acest dosar.
Totodată, avocaţii apărării lui Năstase au arătat că nu trebuie scăpată nicidecum din vedere situaţia judecătoarei Ioana Bogdan, o altă membră a completului de judecată, care a decis condamnarea lui Năstase.
Despre Ioana Bogdan, apărarea lui Năstase a susţinut că aceasta nu ar avea calitatea deplină de judecător şi nu ar beneficia de inamovibilitatea acordată unui magistrat, pe motiv că pe numele ei nu ar exista un decret de numire în funcţia de judecător semnat de către preşedintele României, aşa cum prevede Constituţia României.
Deşi, Consiliul Superior al Magistraturii a explicat că Bogdan a fost numită judecător în baza Legii 92/1992, anterior revizuirii Constituţiei şi apariţiei legilor magistraţilor din 2004, prin care s-a statuat numirea prin decret prezidenţial, avocaţii continuă invocarea absenţei inamovibilităţii, cât să se pună în discuţie legalitatea unor hotărâri judecătoreşti din 2000 până în prezent.
În ultimul său cuvânt înaintea deciziei de condamnare, fostul premier Năstase a susţinut că s-a dorit inculparea sa în cât mai multe cazuri, astfel că procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) au recurs la fabricarea unor dosare hibrid, acesta fiind şi cazul „Trofeului Calităţii”.
