La 18 ani de la Revolutie, sistemul de protectie a copiilor abandonati mai are inca multe lucruri de rezolvat, dupa cum recunosc chiar institutiile statului si organizatiile neguvernamentale ce activeaza in domeniu. Numarul familiilor care doresc sa adopte un copil a ajuns in Romania aproape dublu decat al minorilor ce pot fi adoptati. Situatia – paradoxala pentru tara noastra, unde mai exista in centre de plasament aproximativ 25.000 de minori – se datoreaza noilor reglementari. Astfel, autoritatile trebuie sa incerce mai intai reintegrarea copilului in familia naturala, care l-a parasit, si daca nici rudele sale nu-l vor, doar atunci acesta poate fi dat spre infiere.
Statul are obligatia sa-i gaseasca o familie copilului, si nu un copil familiei. Asta inseamna ca un roman nu poate alege singur, ca la piata, un bebelus, ci autoritatile ii recomanda unul care i se potriveste din punct de vedere psihologic. O procedura care cere timp, pana cand cele doua parti ajung la o intelegere. Asa se face ca, teoretic, procesul dureaza un an, dar practic poate fi mult mai lung iar in acest timp copiii raman in grija statului. "Romania libera" publica o serie de articole despre actualul sistem de protectie a copilului. In acest numar vom relata despre greutatile pe care trebuie sa le intampine o familie care vrea sa adopte un copil.
"Acum ne intrebam: sa mai prelungim atestatul de familie adoptatoare, care expira dupa un an, sau sa nu mai continuam acest cosmar – ca altfel nu pot sa-i zic – si sa ne vedem de vietile noastre si de copiii pe care o sa-i avem impreuna? Dar cine plateste pentru visele sfaramate, pentru gramul acela de speranta care s-a aprins intr-un suflet, speranta ca am fi putut salva un suflet de la deznadejde si disperare?" Povestea Andreei Constantin (nu vom folosi numele ei adevarat, ci un pseudonim) a inceput acum aproximativ un an de zile. Atunci a initiat demersurile pentru a adopta un copil, o dorinta mai veche a sa.
Numai ca intentia si nerabdarea Andreei s-au lovit de noile reglementari legale privind adoptia, care au intrat in vigoare in 2005. Acestea prevad ca familia naturala are prioritate, iar minorul nu poate fi dat spre adoptie altor persoane decat daca rudele sale, identificate pana la gradul al patrulea, refuza sa-l preia.
Aceasta etapa dureaza insa foarte mult. Asa s-a ajuns sa fie 2.000 de familii inscrise pentru adoptie, in timp ce numarul copiilor ce pot fi adoptati – "adoptabili" – variaza in jurul a 1.000-1.200.
"Ne-au taiat aripile din prima, cand ne-au explicat ca nu putem alege noi un copil, in maternitate, ci ei vor fi cei care vor gasi unul pentru noi. Vor face potrivirea si ne vor chema sa-l vedem. Nu avem voie sub nici o forma sa apelam la cunostinte sus-puse – e caz penal. Ne-au mai spus ca majoritatea familiilor vor copii mici, de cateva luni, si foarte multe sunt pe lista de asteptare de ani de zile. Legea noua nu permite adoptia imediata a unui «bebe» abandonat in maternitate, ci se incearca mai intai reintegrarea in familia sa naturala. Asta dureaza cateva luni. si, uite asa, cei care vor un «bebe» au sanse slabe sa reuseasca", explica Andreea Constantin.
Dar mai grav decat asteptarea celor dispusi sa adopte este faptul ca nou-nascutii raman in grija statului – prin asistentii maternali – exact in perioada lor cea mai dificila, adica in primii ani de viata.
Lipsesc tribunalele pentru copii
Daca pe vremea comunismului toti copiii fara parinti erau abandonati in orfelinate, statul roman aplica acum cu totul alte principii. "Noua legislatie a stabilit mai multe etape. Copilul devine adoptabil in urma unei hotarari judecatoresti, dar se ajunge in instanta numai dupa ce s-au facut toate demersurile efective de reintegrare in familia naturala – pana la gradul al patrulea. Daca vreuna dintre rudele sale doreste sa se ocupe de acel copil, il poate lua in plasament sau adopta. Daca nu, abia atunci copilului i se intocmeste un plan individualizat de protectie si se merge cu dosarul la instanta. Sunt niste demersuri care nu se fac formal, din birou, ci in teren, si iau foarte mult timp intr-adevar", explica Gabriela Petrescu, secretar general al Oficiului Roman pentru Adoptie (ORA).
Odata documentele ajunse la magistrati, intervine o noua problema, o alta pierdere de timp: in Romania nu functioneaza decat un singur tribunal specializat exclusiv pe minori, la Brasov. In celelalte orase, dosarele cu copii potential adoptabili trebuie sa astepte la rand cu cele ale unor infractori sau cu vreo mostenire in litigiu. "Nu avem tribunale ale copilului, care sa judece doar cazurile cu copii. Avem judecatori care au o pregatire in plus pentru minori, dar ei judeca si cazurile obisnuite. Deci timpul alocat noua este mic, poate si aplecarea este mai mica", acuza Gabriela Petrescu. Chiar daca afirma ca au facut zeci de demersuri pentru a determina infiintarea mai multor astfel de instante, reprezentantii Oficiului pentru Adoptii spun ca pana acum au esuat. "Daca ar exista peste tot acest tribunal, adoptiile ar merge mai repede", sustin ei. Momentan – li s-a raspuns – nu exista infrastructura potrivita si personal suficient.
"Ii alegem copilului o familie, nu un copil familiei"
Nu oricine poate sa adopte. Pentru a avea acest drept, fiecare familie primeste un atestat, care se acorda dupa ce se aduc mai multe acte. Asta este partea cea mai usoara. "Teste de sange, cazier, caracterizari de la munca, adeverinta, certificate medicale tip A5 si cateva legalizari la notar. Am depus dosarul in trei exemplare la Directia pentru Protectia Drepturilor Copilului. Totul a costat in jur de 200 de lei noi", explica Andreea Constantin. Urmeaza niste cursuri de pregatire, apoi "doua teste psihologice, foarte usoare", iar atestatul vine prin posta, dupa doua saptamani.
Teoretic, din acest moment, Oficiul Roman pentru Adoptii iti promite ca in maximum un an – poate chiar mai repede – ai copilul acasa. Nu intotdeauna e asa. Asta din doua cauze: 1. o familie nu isi poate alege un copil, ci primeste unul dupa o procedura denumita "matching"; 2. sunt mult mai putini copii decat familii adoptatoare, iar daca nu iti place ce primesti, nu-ti ramane decat sa astepti pana iti convine. "Probabil ca noi tot refuzam copiii, asa ca nu am mai fost chemati sa vedem nici unul", declara Andreea Constantin.
"Matching"-ul (potrivirea) este al doilea principiu de baza al noii legii a adoptiei: "Se alege o familie copilului, nu un copil familiei". "Matchingul se face dupa un punctaj somatic. Realizam o analiza psihosociala copiilor si familiilor adoptatoare. Apoi, in functie de compatibilitate, se face legatura intre cei doi", explica Gabriela Petrescu. Noua metoda are ca scop evitarea accidentelor. Inainte de 2005, oamenii luau copilul dupa cum li se parea lor ca se potriveste. O optiune facuta inconstient, cum ai alege o marfa din raft. Dar acel copil se putea dovedi mai tarziu ca are un comportament prea violent pentru o familie linistita sau invers. Asa s-a ajuns la cazuri cand adoptatorii abandonau copilul, care se trezea din nou al nimanui. In cazul adoptiilor internationale, copilul ajungea in institutii de plasament din strainatate. "Sigur, nu fortam familia. Aceasta are dreptul sa opteze intre niste variante pe care i le prezentam noi. Daca nu doreste si nu doreste, nu avem ce face", precizeaza Gabriela Petrescu.
"Oamenii sunt exagerati"
"In timp ce noi vedeam copii cu probleme grave, alte familii cu care corespondam se mandreau ca au «gasit un bebe mic» sau «ce noroc pe noi, avem o frumusete de fetita de trei luni». Iar noi ramaneam stupefiati, cum e posibil, cand noua ni s-a spus ca nu avem nici o sansa sa luam un bebe. E posibil sa lasi o familie care poate a pierdut ultima speranta de a avea un copil sa astepte in zadar o minune, timp in care copiii sunt lasati, de asemenea, fara o familie?", se intreaba Andreea Constantin.
"Dureaza maximum un an de zile. Oamenii sunt exagerati. Etapele trebuie parcurse, pentru ca sunt in lege. Aceste mici amanari nu inseamna un an, doi, ci doua saptamani. si efectiv copilul intra in contact cu familia mult mai repede, la cateva luni poate merge acasa, ca o forma de obisnuire in vederea adoptiei. La noi dureaza mult mai putin decat in alte tari.
Mi-a spus cineva ca in Franta dureaza trei ani si jumatate, in Belgia – cinci ani, iar in America – chiar si zece",
explica secretarul general al Oficiului National pentru Adoptii, Gabriela Petrescu.
EVITATI
» Romanii fug de copii cu handicap
Romanii se feresc sa adopte copii cu handicap fizic sau psihic sau de alte etnii decat ale lor. Dar si legea adoptiei prevede ca in alegerea unei familii pentru minor trebuie sa se tina seama de urmatoarele principii: principiul continuitatii in educarea copilului, tinandu-se seama de originea sa etnica, culturala si
lingvistica; fratii sa fie incredintati impreuna, incredintarea separata, precum si adoptia acestora de catre persoane sau familii diferite se pot face numai daca acest lucru este in interesul superior al minorilor; pot adopta numai persoanele care sunt cu cel putin 18 ani mai in varsta decat cel pe care doresc sa il
adopte.
PRESIUNE
» Lobby pentru schimbarea legislatiei
Directorul Fundatiei umanitare World Vision Romania, Nina Petre, admite ca perioada pana cand un copil este declarat adoptabil si ajunge intr-o familie este mare. "Noi avem in plan acum o activitate de advocacy (n.r. – dezbatere publica ce are ca scop schimbarea unei legi) pentru revizuirea legii adoptiilor. In masura in care un copil nu mai este vizitat de familie sau se dovedeste foarte clar ca parintii nu mai au nici o intentie sau interes sa ia legatura cu copilul, acesta trebuie dat spre adoptie", afirma Nina Petre.
INTERZIS
» Adoptiile internationale, greu de urmarit
Adoptiile internationale s-au oprit total din 2006. Chiar daca legea care le interzicea a intrat in vigoare in 2004, in anii urmatori tara noastra a finalizat totusi dosarele speciale care erau deja incepute din 2001. In anul respectiv, Parlamentul European a cerut pentru prima data suspendarea adoptiilor internationale din Romania. Oficialii ORA considera ca e spre binele copilului sa ramana in propria tara. "O problema a adoptiilor internationale este greutatea urmaririi copilului cel putin doi ani dupa adoptie, asa cum prevede legea la noi. Dar nu toate statele au aceasta conditie obligatorie si atunci mergi pe colaborare. Daca cei din alte state vor, bine, daca nu, nu. Mai mult, acel copil capata cetatenia tarii in care pleaca si chiar e mai greu sa intervii. In fine, i se poate schimba numele si atunci chiar i-ai pierdut urma", precizeaza Gabriela Petrescu.
Adoptiile internationale au fost si o importanta sursa de coruptie, nu putine fiind cazurile relatate de presa in care functionarii statului vindeau efectiv copii abandonati catre strainii dispusi sa plateasca si zeci de mii de dolari. Dupa noua lege, un copil parasit de parinti mai poate fi adoptat international doar de bunicii sai naturali. Iar un cetatean strain poate adopta numai daca are domiciliul permanent in Romania, adica locuieste aici de minimum cinci ani.
In urmatorul episod din serialul "Romaniei libere" despre sistemul de protectie al copilului vom prezenta situatia dificila cu care se confrunta nou-nascutii fara identitate.
