Victor Ponta este un om mort din punct de vedere politic. Dacă încă se mai comportă ca şi cum ar fi viitorul prim-ministru al României este pentru că încă nu ştie că este un om mort. Celălalt membru al cuplului, Crin Antonescu, îl va urma la un moment dat pe acest drum politic fără întoarcere. De singurătate.
Ce şansă uriaşă a irosit USL pentru a-şi consolida imaginea de alternativă viabilă la actuala putere! Când DNA-ul decimează PDL-ul, USL n-avea altceva de făcut decât să stea pe margine şi să facă galerie pentru Daniel Morar, care – de la Spătaru şi Bian până la Bică şi Apostu – aplică în modul cel mai eficace cu putinţă Codul Etic al Monicăi Macovei în interiorul principalului partid de guvernământ. Dacă, prin dosarul lui Mircea Man de la Maramureş DNA va ajunge într-un final şi la secretarul general al PDL Ioan Oltean, atunci Codul Etic, pe care Oltean a promis că îl va păstra cu sfinţenie la piept, s-ar putea să-l ardă rău la inimioară. Deci, teoretic, numai veşti bune şi perspective trandafirii pentru USL, nu?
NU. USL este în comă şi ne temem că resuscitarea ei cere unul-două sacrificii rituale. Primul sacrificat este Victor Ponta, care şi-a băgat singur gâtul în laţ fără să i-o ceară nimeni o dată cu episodul Geoană, dovedind lipsă de gândire tactică, lipsă de gândire politică şi, în general, lipsă de gândire. În primul rând, dacă îl împingi pe Geoană cu spatele la zid, vei avea surpriza neplăcută să constaţi, că în lipsă de alternativă, Geoană este capabil să sară câteva etape ale Evoluţiei şi să dezvolte, peste noapte, o coloană vertebrală. În al doilea rând, când pleci la război neînarmat, ori eşti prost, ori sfânt. Din punct de vedere tactic nu importă, pentru că rezultatul e acelaşi: Geoană îţi dă cu flit şi mai dislocă-l din funcţia de preşedinte al Senatului dacă mai poţi! Povestea – fluturată cu oarecare disperare de Şova – că PSD nu are nevoie de o funcţie pe care, cu excepţia guvernării CDR, a deţinut-o timp de 17 ani din 21, de la Bârlădeanu până la Geoană, poate să i-o spună Ponta lui Mutu’, nu lui Iliescu. Bătrânul patriarh roşu, dar şi restul PSD ştiu foarte bine cât de importantă este această poziţie de la Senat pentru strategia electorală a PSD pentru 2012 şi că ceea ce propune Ponta este prostesc, absurd şi, ca atare, inacceptabil. În schimbul vrabiei Geoană din mâna PSD, Ponta dă la schimb cioara atracţiei irezistibile pe care el, dimpreună cu Antonescu, o exercită asupra electoratului român şi care va asigura victoria lui Victor în alegeri fără mită electorală, jocuri de culise şi clientelă de partid.
În al treilea rând, când eşti preşedintele PSD de nici doi ani, nu pleci la război cu Năstase (căruia îi datorezi totul) dar, mai ales, cu Iliescu. De fapt, nu pleci la război cu Iliescu nici dacă eşti şeful PSD de 10, 100 sau 1000 de ani. De-abia după primul mileniu de mandat, ai dreptul să te gândeşti la asta. Aşa merg lucrurile în PSD şi sunt pline cimitirele politice ale României post-decembriste de tineri promiţători şi „reformişti” care au învăţat pe pielea lor, plătind preţul politic suprem, că Ion Iliescu nu iartă şi că, mai devreme sau mai târziu, te va executa. Scurt, pe o alee întunecată a politicii, cu un glonte în ceafă, dar te va executa. Când ai nevoie ca un zombi politic ca Hrebenciuc să iasă din mausoleu şi să te susţină, fii sigur că eşti pe cale să devii tu însuţi un zombi. Ponta este mort din punct de vedere politic, numai că nu a aflat încă. De îngropat, va fi îngropat când va fi mai convenabil pentru partid. Ceea ce îl lasă pe celălalt membru al cuplului, Crin Antonescu, singur şi neconsolat.
Câtă vreme basmul „Ponta-premier/Antonescu-preşedinte” putea fi povestit maselor largi populare de alegători vegetali, el avea o oarecare credibilitate. Odată ce PSD-ul a avut confirmarea că Guvernul României nu poate fi dat pe mâna lui Ponta fără să supui unor riscuri inacceptabile atât partidul cât şi România, cealaltă parte a poveştii se va prăbuşi de la sine. Mai întâi, PSD nu va ceda niciodată cea mai importantă funcţie în stat unui partid de buzunar ca PNL şi unui lider instabil precum Antonescu. Apoi, în absenţa lui Ponta, PSD se va simţi eliberat de înţelegerile făcute de acesta şi se va simţi îndreptăţit să renegocieze acordul cu PNL în termeni mai apropiaţi de greutatea politică reală a partenerilor. Concret, asta înseamnă că Antonescu nu va fi niciodată preşedintele României.
Sfârşitul cuplului Ponta&Antonescu nu înseamnă în mod necesar şi sfârşitul USL. O nouă USL, eliberată de obsesia Băsescu, va fi mai conservatoare, mai cinică şi mai coruptă, dar mult mai pregătită să câştige alegerile din 2012. În faţa acestei ameninţări, democrat-liberalii ar trebui să se roage la Daniel Morar ca la Sfântul Gheorghe să termine cât mai repede curăţenia în PDL şi, la sfârşitul masacrului, să mai lase în viaţă câţiva pedelişti care să merite să stea cu capul sus în faţa electoratului.
