Tot scandalul provocat de examenul de bacalaureat din acest an ascunde un abis inspaimantator: esecul culturii generale. Semnatarul acestor randuri, gratie varstei sale, a mai prins ceea ce odinioara era liceu teoretic, din care ieseai cu ceea ce, treptat, am inceput sa persiflam si sa minimalizam: cultura generala. Pe vremea mea existau doua feluri de licee: teoretice si industriale. La "industrial" se duceau, in general, acei adolescenti care nu prea se omorau cu cartea. Cu timpul insa, pe masura ce Ceausescu a inceput sa-i urasca pe intelectuali si dorea cu orice pret industrializarea galopanta a tarii, tocmai acest al doilea tip de liceu a capatat raspandire si cautare.
Acum ne aflam in anul de gratie 2008 si, cum s-ar spune, numaram cioburile oalelor sparte. Unde am ajuns? Ce fac tinerii nostri? Ce (mai) sunt ei? Se cuvine sa evitam cuvintele prea tari, desi tocmai in acest fel am inceput insemnarile de fata. Tinerii de acum sunt "cool", adica nu se mira de nimic si nu traiesc nici un fior. Temeiul fiintei lor este cinismul. Din cinism se dezvolta planta otravita a unui pragmatism prost inteles. Tinerii vad cam cum arata lumea, au invatat sa nu-si faca iluzii si deci fac pe dracu’ in patru pentru a trai bine. In asemenea conditii ce mai poate sa insemne pentru ei cultura generala? Nimic. Adolescentii de acum trei decenii, care se duceau la "industrial", impunand astfel o viziune pragmatica si, implicit, sfidandu-i pe "teoretici", au acum in fata niste urmasi sinistri.
Acestia nu sunt atrasi nici de posibilitatea unei specializari stricte si precise. Nu mai dau doi bani pe cultura generala, dar nici o meserie ca lumea nu sunt in stare sau nu vor sa deprinda. Ei cred ca vor copia toata viata, asa cum au facut la bacalaureat, sau ca-si vor cumpara examenele. Faptul ca un simplu examen a atras atentia unei institutii de anvergura DNA, adica un loc unde se judeca marile hotii, "tunurile" de zeci si sute de milioane de euro, ne aduce zambetul pe buze, dar e un ras amar, fiindca arata starea deplorabila in care a decazut societatea avand ca ax al prabusirii sistemul de educatie. Evident, e aiurea sa judeci o spaga de o suta de euro, cand rechinii sau casalotii criminalitatii financiare isi fac de cap, dar o suta de colo, o suta de dincolo, suma se rotunjeste si, cand tragem linie, constatam ca nu e mica. Dar, cum am spus, dincolo de frauda se afla esecul culturii generale. si dincolo de cultura generala se afla ideea de formare intru spirit, adevarata miza a culturii. Un adolescent care stie istorie, care cunoaste opera catorva mari muzicieni, pictori ori scriitori, caruia, de asemenea, nu ii e straina devenirea spiritului stiintific de-a lungul veacurilor, acel tanar parca nu va mai fi atat de preocupat de copiat, deci de frauda, nu se va mai gandi sa-si mituiasca profesorii, iar tot temeiul cinic al fiintei sale se va spulbera, lasand loc unui om autentic si inlaturand caricatura de pana atunci.
Aceasta este miza culturii generale si doar prin cultura generala au ajuns oamenii nu atat mai informati, cat mai buni. Se vorbeste acum tot mai mult despre ruptura dintre scoala si viata. Viata cere niste deprinderi, niste aptitudini; scoala, ramanand in urma, nu ofera tinerilor asemenea instrumente. Dar a supralicita ruptura inseamna a recunoaste infrangerea umanului. Or, spun unele manuale de psihologie, adaptabilitatea este criteriu de inteligenta, dar e vorba mai degraba de desteptaciune, abilitate, smecherie, pragmatism prost inteles. Din pacate, asa cum stau lucrurile, nu putem decat sa ne luam adio de la cultura generala. Prin pierderea ei asistam la instaurarea unui nou tip de om.
