„Este ridicol că tocmai FMI a accelerat criza din Europa de Est.” Rostită în contracurent cu tămâierile din partea oficialilor din zonă la adresa FMI, această apreciere a unuia dintre viceguvernatorii băncii centrale a Cehiei a sunat, bineînţeles, ca dracu’, mai ales că venea din partea unui oficial. Mai există câte unul sau altul care critică FMI şi politicile pe care instituţia le promovează, dar oficialii practică o jenantă demagogie în legătură cu misiunile „salvatoare” ale FMI. Jenantă, nu atât prin faptul că nu sunt făcute precizări în ce constă concret salvarea, cât, mai ales, prin aceea că nu se spune nici ce şi nici cine anume a provocat situaţia în care trebuie să intervină „salvatorul” FMI!
În contrast cu cântările curente, deloc explicitate, spusele viceguvernatorului ceh n-au evitat argumentările. Aflat în pierdere masivă de menire şi rol, FMI şi-a găsit în criza economică şi financiară internaţională propria supravieţuire. Europa de Est a devenit un client de bază, FMI având tot interesul să descrie cât mai înnegurat situaţia zonei pentru că astfel cu atât mai util se făcea! Dar fluieratul în templu al viceguvernatorului ceh a avut un asemenea ecou, încât a fost nevoie ca imediat guvernatorul băncii centrale cehe să vină să spună că a fost vorba despre o opinie personală, şi nu a instituţiei, şi că nici domnia sa, guvernatorul însuşi ca persoană, n-o împărtăşeşte!
Evident însă, toată lumea ştie că viceguvernatorul ceh are dreptate. A fluiera în biserică o fi un păcat. Dar – atât de adesea – păcătosul adevăr grăieşte! În urmă cu numai doi-trei ani, FMI căuta cum să-şi încheie cu cât mai puţine daune socotelile. Criza a fost pentru FMI o oportunitate. S-a mişcat repede şi a pornit în căutare de elefanţi pe care să-i „salveze”! Prea mulţi nu erau. Afectate puternic de criză erau ţările dezvoltate, cărora însă nici prin gând nu le trecea să se adreseze FMI. N-ar fi fost de rangul lor! Iar lumea a treia – de unde au fost racolaţi, de-a lungul timpului, clienţii tradiţionali ai FMI – nu a fost (culmea!) prea lovită de criză. Aceasta a fost, cel puţin pentru început, una strict financiară şi lumea a treia, lipsită de un sistem financiar extins şi alambicat, nu prea a avut probabil ce criză să resimtă. În plus, aceasta era sătulă de FMI, căci, de fapt, pe pielea ei fuseseră compromise programele recomandate de instituţia cu pricina.
Europa de Est a devenit, dintr-o dată, rai pentru FMI. Aici, în încercarea de înglobare rapidă a regiunii de către capitalul privat din Vestul Europei, avusese loc în ultimii câţiva ani o dezvoltare absolut hipertrofică a sectorului financiar-bancar, în nici o legătură cu economia reală din aceste ţări, care fusese şi rămăsese precară, iar în unele ţări chiar subdezvoltată. Această extindere hipertrofică a sectorului financiar-bancar pe o articulaţie precară sau subdezvoltată de economie reală crease în ţările respective terenul unei dezarticulări economice dramatice şi unor vulnerabilităţi externe extreme. Dintr-o dată, zona fără cheag şi fără economie reală a ajuns în top din punctul de vedere al consecinţelor crizei, fiind cea mai afectată din lume. FMI s-a năpustit în zonă, doar de aici putându-şi racola cei mai importanţi clienţi pentru noul rol pe care-l viza! Cu cât o ţară din zonă avea o economie reală mai slabă, cu atât ravagiile făcute de inserţia financiară artificială fuseseră mai mari şi cu atât FMI a avut a se prezenta cu un rol mai important! Cehia şi-a putut permite să evite FMI şi chiar să aibă un viceguvernator care să spună şi adevărul despre rolul FMI! România…Programele FMI sunt încercări de reechilibrare prin tăieri. Şi la situaţia în care sunt ţările pe care le-a vârât FMI în programele sale, tăierile prescrise le vor sfriji de tot…
