Nici un liberal sadea nu se incumeta sa ia apararea omului Monei Musca. Sau sa incerce macar sa conteste, fie si formal, verdictul dat de CNSAS. Inclusiv politicenii plecati candva din staff-ul PNL, infierati de actuala conducere si amenintati chiar cu excluderea, nu au ezitari cand pun in balanta trecutul si prezentul fostului ministru al Culturii. Sunt oameni care nu umbla cu compromisuri, cum sunt si persoane in partid care fac galagie mai mult decat este nevoie. Una peste alta, practic se poate vorbi de un consens real in privinta luarilor de pozitie atat din convingere personala, cat si datorita asa-numitului sentiment de raspundere colectiva ca nu cumva cineva sa spuna: „Asta s-a dat cu securistii”. Cu alte cuvinte, exista o atitudine rezervata din cauza unui gen de caracter uman, care tine de ceea ce unii numesc personalitate imprumutata, intalnita cu precadere la politicienii duplicitari, multi la numar, din pacate. Am senzatia, la fel ca si dumneavoastra poate, ca recomandarea de eliminare din partid a politicienilor compromisi total, in fapt fireasca, ceruta de unii fruntasi politici este, in cateva cazuri, doar rezultatul dorintei de a scapa de un rival angajat in lupta pentru pentru functii de conducere in partid. Mai mult nu. Este un fel de polita platita numai pentru a arata ca igienizarea clasei politice este reala, nicidecum o poveste. Altora, cei care se abtin, pur si simplu le este teama ca nu cumva valul deconspirarilor sa-i prinda in ascunzatoarea intunecata a propriului trecut politic. Sa fiu bine inteles, nu pun la indoiala decizia de inlaturare din randurile partidului a Monei Musca. Este un demers absolut necesar. Nici nu trebuie discutat. La altceva insa ma refer, respectiv la faptul ca sunt prea putini cei care indraznesc sa vorbeasca in cunostinta de cauza despre calitatea morala a unor politicieni, ei insisi avand pacate la fel de multe ca turnatorii ordinari.
Este grav ca in Parlament si-au gasit adapost oameni cu un trecut indoielnic. Electoratul a fost mintit de doua ori: o data de partid, iar a doua oara de persoana aflata pe lista formatiunii politice respective. Asa ceva nu mai trebuie tolerat. Dar la fel de grav este faptul ca, in toata aceasta valtoare politica, indivizi loviti tare de imoralitate continua sa ramana in varful societatii fie ca senatori, fie ca deputati. Ei spun ca una este partidul din care au facut parte, alta este Parlamentul. Cu alte cuvinte, daca nu ma vrea partidul, ma vrea poporul! Care popor, coana „Dana”? Si mai este ceva. Este vorba de acei indivizi certati rau cu legea, care se afiseaza drept politicieni morali pana la ultima celula, sfidand cu nerusinare o realitate plina de compromisuri, minciuna si perversitati politice tot mai greu de suportat. Oare pentru ca au inselat increderea cetatenilor, fiind interesati doar de rotunjirea averilor proprii, demnitarii care sunt cercetati astazi de procurori pentru comiterea unor acte de coruptie, sunt mai curati decat colaboratorii si informatorii Securitatii? Nenorocirea este ca scandalurile din ultimul timp ii avantajeaza pe acestia din urma. Lor le convine ca membrii CNSAS sa se incaiere intre ei. Ei sunt primii care sar in apararea lui „Felix”. Discutia despre legitimitatea Colegiului, tot mai periculoasa inclusiv ca formalitate, nu face altceva decat sa disipeze efortul celor care doresc ca deconspirarea sa mearga pana la capat. Tot dalmatienii sunt primii care ar avea de castigat. Prin urmare, obiectivitatea acestor indivizi, daca se poate vorbi de asa ceva, atunci cand se pronunta in legatura cu viitorul unor politicieni, fie ei si deconspirati, dar mai ales despre activitatea CNSAS, nu face nici cat doua cepe degerate. Trecutul si prezentul lor etic si moral nu le dau acest drept.
