Actrita Carmen Stanescu, la 80 de ani

Nascuta la Bucuresti, la 29 iulie 1925, Carmen Stanescu a absolvit Conservatorul Regal de Muzica si Arta Dramatica, promotia 1948, clasa profesor Marioara Voiculescu. A debutat in 1945, in rolul Ecaterinei Ivanovna din „Fratii Karamazov”. Ca urmare a acestui rol, interpretat cu echipa Conservatorului pe scena Studioului Teatrului National din Piata Amzei, la invitatia directorului Tudor Vianu, devine angajata acestui teatru. Este societar de onoare al Teatrului National „I.L. Caragiale” din anul 2001.

Cunoscuta publicului romanesc mai ales din aparitiile pe scena teatrului, actrita a realizat atat roluri dramatice, cat si roluri de comedie. „D-ale carnavalului”, „Badaranii” (spectacole semnate de Sica Alexandrescu, regizorul care a descoperit-o) au fost primele spectacole prin care Carmen Stanescu a reusit sa castige aprecierea publicului de teatru. Rolul Lidiei din piesa „Comedia de moda veche” de A. Arbuzov a facut-o cunoscuta si publicului din alte tari (Rusia, Franta, Anglia etc.), unde echipa Teatrului National a efectuat turnee de succes. Recent actrita a jucat pe scena Nationalului bucurestean in „Egoistul” (2004) de Jean Anouilh, regia Radu Beligan, „Nunta lui Krecinski”, de Suhovo- Kobalin (2000) sau „Leul in iarna” de James Goldman (2001).
Actrita cu o prodigioasa activitate teatrala, Carmen Stanescu este cunoscuta si din filmele romanesti: „Doi vecini” (regia Geo Saizescu, 1958), „Badaranii” (regia Sica Alexandrescu, Gheorghe Naghi, 1960), „Fratii Jderi” (regia Mircea Dragan, 1974), „Povestea dragostei” (regia Ion Popescu Gopo, 1976), „Premiera” (regia Mihai Constantinescu, 1977).
A debutat editorial cu volumul „Destainuiri” (Ed. Universal Dalsi, 2003).
In 2000 a fost distinsa cu Premiul UNITER pentru intreaga activitate. A primit Ordinul National „Serviciul Credincios” in grad de Ofiter (2000) si Premiul de excelenta in teatru, cu ocazia implinirii a 60 de ani de teatru, oferit in cadrul festivitatii „Femeile de succes ale anului 2004.
– Care este secretul vitalitatii si frumusetii marii doamne a scenei romanesti, pentru ca ati fost si sunteti considerata o femeie frumoasa!
– Frumusetea o am de la parintii mei. Doi oameni superbi. Eu seman cu tata mai mult. Doi oameni atat de frumosi, banuiesc ca nu puteau face un copil urat! Pe de alta parte, cred din ce in ce mai mult ca ea se datoreaza si sufletului meu deschis si bun. Ii iubesc pe toti oamenii buni. Pe cei rai i-as strange de gat. Am in jurul meu multi tineri, carora le daruiesc tot ce am mai bun. Elimin, fara sa-mi propun neaparat, tot ceea ce nu-mi place. Daca nu ma intereseaza, consider ca nu face parte din viata mea si il dau la o parte.
Iar cel mai mult in viata m-a ajutat credinta in Dumnezeu si Fecioara Maria. Ma rog Lor si Ei ma ajuta.
– La multi ani, doamna Carmen Stanescu!