Copiii de 3 ani ar trebui să ştie stema ţării, să cunoască tradiţiile minorităţilor şi să descrie Ziua Unirii, potrivit fişelor de evaluare impuse de Ministerul Educaţiei. Oficialii recunosc că există „exagerări”, dar le consideră irelevante. Psihologii, în schimb, le cred periculoase.
„Mă cheamă Maria (sau Mihai, sau Ioana), am 3 ani şi merg la grădiniţa de lângă muzeu. La grădiniţă mă joc cu toţi copiii, chiar dacă aparţin unor minorităţi. De Ziua Naţională desenez împreună cu colegii mei stema ţării”. Aşa ar trebui să vorbească un copil care abia a intrat în învăţământul preşcolar, în opinia Ministerului Educaţiei, dacă ne luăm după fişele de evaluare pe care trebuie să le completeze educatoarele începând de anul acesta.
Evaluarea standardizată în învăţământul preşcolar este o cerinţă a noii Legi a educaţiei. Aşa că ministerul a trimis la inspectoratele şcolare din toată ţara fişe de evaluare – una pentru categoria de vârstă 3-5 ani şi alta pentru categoria 5-7 ani. De aici, documentele au ajuns la educatoare, care trebuie să completeze, pentru fiecare copil din grupă, cele opt pagini de criterii şi să scrie în dreptul lor dacă respectivul comportament este însuşit, în dezvoltare sau absent.
Evaluarea începe încă din momentul în care copiii intră la grădiniţă. În primele două săptămâni, „educatoarele vor observa copiii în timpul diferitelor momente ale programului zilnic şi vor dialoga atât cu părinţii, cât şi cu copiii în vederea obţinerii unei imagini cât mai apropiate de realitate”, potrivit scrisorii metodologice pentru învăţământul preşcolar, redactată de oficiali ai Ministerului Educaţiei. Apoi începe completarea listei: ia copilul parte la discuţii? Învaţă cuvinte noi? Ştie să cânte?
Pe lângă criteriile obişnuite pentru evaluarea unui copil de 3-5 ani, fişa de evaluare conţine şi cerinţe de-a dreptul aberante: educatoarele trebuie să determine dacă un copil „manifestă toleranţă faţă de alţi copii care aparţin diferitelor confesiuni şi/sau categorii minoritare,” dacă poate „descrie evenimente importante (Ziua Naţională, Ziua Unirii, alte evenimente tradiţionale, religioase, culturale, istorice)”, „cunoaşte însemnele ţării”, „cunoaşte numele ţării de origine, al localităţii natale, precum şi domiciliul”, „denumeşte/ identifică elemente locale specifice (obiective socio-culturale, economice, istorice, religioase etc)”.
Sunt aceste criterii potrivite pentru evaluarea unui copil care abia intră la grădiniţă? „În nici un caz nu sunt potrivite pentru grupa de vârstă 3-5 ani, nu cred că sunt potrivite nici pentru 5-7 ani,” spune psihologul pentru copii Diana Ioaneş. „Doar dacă nu cumva se cheamă fişă pentru copii supradotaţi.” În opinia psihologului, fişele de evaluare „nu au fost elaborate de cineva care a lucrat cu grupa asta de vârstă şi nu au legătură cu realitatea”. Ioaneş dă exemplul criteriului referitor la cunoaşterea numelui ţării, oraşului sau domiciliului: „Dacă găseşti un copil pe stradă, nu o să ştie să-ţi spună unde stă, nici măcar să dea un reper. Poate sunt şi câţiva copii care îşi ştiu adresa, dar sunt cazuri rare”. Cât despre însemnele naţionale şi semnificaţia sărbătorilor naţionale, o educatoare făcea paralela cu perioada comunistă, când era obligatoriu ca micuţii să înveţe care sunt culorile steagului, imnul naţional şi cine e „tovarăşul” pentru a deveni şoimi ai patriei. La rândul său, psihologul pentru copii Florinda Golu spune că aceste cunoştinţe se dobândesc abia la şcoală şi în nici un caz la 3 ani.
„Limbajul utilizat şi cerinţele, formulate cu o rigurozitate didactică, lasă impresia că de la copiii de gradiniţă se aşteaptă o formare la un nivel academic mult peste ceea ce gândim, pe bună dreptate, ca poate face un prichidel abia ieşit din pampers”, spune şi psihologul Petruţa Gheorghe.
Pentru unii – obligatorii, pentru alţii – opţionale
Inspectoratele şcolare din ţară au primit aceste fişe şi le-au dat mai departe educatoarelor, deşi unii inspectori recunosc că nu toate criteriile îşi au locul în evaluarea unor preşcolari. „Timp de doi ani, copiii trebuie să-şi însuşească nişte comportamente. Nu cred că trebuie făcut un capăt de ţară din aceste componente de cunoaştere”, explică Mihai Banu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti. „Copilul mai întâi trebuie să se adapteze la grădiniţă, să se joace cu colegii, să cânte şi abia apoi să înveţe despre Ziua Naţională. Aceste cunoştinţe trebuie să le însuşească până la sfârşitul grădiniţei,” adaugă el. Banu a mai spus că aceste fişe nu evaluează doar parcursul copilului, ci şi felul în care îşi fac educatorii treaba. „Că unele dintre ele (criterii, n.r.) sunt exagerate, e mai puţin important,” conchide Banu, care subliniază că România are „cea mai completă şi serioasă programă de învăţământ preşcolar din UE”. Şi inspectorul braşovean Gabriela Necula recunoaşte că „unele întrebări sunt mai grele”, dar spune că fişele trebuie completate de toate educatoarele aşa cum au venit de la minister.
Nu toate educatoarele au aflat însă despre aceste criterii de evaluare. Simona Moaşa, lider al Asociaţiei Educatoarelor din România, spune că, deşi a participat la mai multe întâlniri de specialitate la începutul anului şcolar, nu a auzit despre aceste fişe şi că ea şi colegele ei folosesc propriile metode de evaluare, în funcţie de specificul fiecărei grupe. Şefa unei alte asociaţii, a educatoarelor din Bucureşti şi Ilfov, vede altfel lucrurile. Fişele existau şi până acum, dar anul acesta s-a transmis o formă îmbunătăţită, şi nu sunt obligatorii, dar „nu avem alte criterii de evaluare”. În plus, spune Mirela Fişer, „nu tot ce scrie acolo e literă de lege, trebuie să ne ghidăm şi după specificul grupei”. Şi ea consideră că „nu e un capăt de ţară” dacă un copil nu-şi ştie domiciliul sau la alte criterii de evaluare educatoarea va bifa „comportament absent”.
Metode vechi la legi noi
Într-adevăr, pe site-ul Ministerului Educaţiei sunt postate vechile fişe de evaluare pentru copiii de grădiniţă. Modificările sunt puţine însă: reorganizarea capitolelor şi subcapitolelor – cu aceleaşi titluri şi în aceeaşi ordine totuşi, un singur punct în plus adăugat şi două-trei cuvinte schimbate pe ici, pe colo, în cazul evaluării pentru categoria de vârstă 3-5 ani. Singura schimbare notabilă este modul de evaluare: până acum, se putea bifa doar „comportament atins” şi „comportament în curs de dezvoltare”. În noile evaluări a apărut şi „comportamentul absent”. În plus, începând de anul acesta, evaluarea se face de trei ori: la început de an şcolar, la finalul primului semestru şi la sfârşitul de an. Vechile fişe nu includeau şi evaluarea iniţială.
Întrebările controversate, în schimb, erau prezente şi în vechile fişe. În plus, criteriile de evaluare pentru categoria 3-5 ani sunt în mare parte asemănătoare cu cele pentru categoria 5-7 ani. Inspectorul Viorica Preda de la Ministerul Educaţiei, care coordonează domeniul învăţământului preşcolar, nu a fost disponibilă ieri pentru a răspunde întrebărilor României libere.
Standardizare fără standard
Rezultatele acestor evaluări vor ajunge la Ministerul Educaţiei, care urmează să îmbunătăţească normele de predare în baza lor. „Se doreşte ca aceste componente să se pună într-un curriculum,” explică Marian Banu. Pe de altă parte, purtătoarea de cuvânt a Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi, Sabina Manea, spune că, deşi completarea fişelor e obligatorie, acestea pot fi „adaptate în funcţie de specificul grupei.” Dacă fiecare educator adaptează însă evaluarea, rezultatele pe care se bazează ministerul riscă să nu fie concludente, iar întreaga operaţiune riscă să rămână doar o procedură birocratică, făcută pentru că „aşa vrea ministerul”.
Florinda Golu avertizează, de asemenea, că numeroasele criterii- unele dintre ele nepotrivite – îngreunează munca educatoarelor, iar fişele ar putea ajunge să fie bifate „la indigo”, făcând munca de evaluare inutilă.
