Judecând după opoziţia vehementă făcută în urma fiecărui derapaj al puterii, după atenţia acordată reconstrucţiei dreptei, nu sunt dubii că Traian Băsescu va juca, indirect, un rol major în campania pentru prezidenţiale. De ce, însă, atâta vreme cât e în ultimul an de mandat prezidenţial?
Traian Băsescu a fost politicianul care, în 2013, a jucat rolul opoziţiei, ţinând piept puterii, unei zdrobitoare majorităţi parlamentare şi reuşind să blocheze proiecte de importanţă majoră pentru USL, toxice însă pentru statul de drept şi pentru viitorul României în ansamblu. Surprinzător, a şi crescut în sondaje. „Este, după părerea mea, cel mai puternic om politic din 2013. A pornit călcat în picioare de electorat, masiv. Şi, cu toate astea, a ştiut să rămână în picioare“, admitea, recent, unul dintre inamicii săi înverşunaţi, Sorin Roşca Stănescu. Cozmin Guşă îi recunoştea şi el un capital electoral în creştere şi prognoza unul „consistent“ în a doua jumătate a lui 2014.
Totuşi, de ce se mai implică Traian Băsescu, în ultimul său an de mandat prezidenţial, în mari lupte politice? De ce îşi asumă rolul opozantului dur la adresa derapajelor puterii şi, indirect, o mare responsabilitate pentru toamna lui 2014?
Ar putea să o facă din orgoliu. E genul de politician care nu a cunoscut înfrângeri majore, deşi a trecut razant pe lângă ele. Care a avut întotdeauna un as în mânecă. Genul de politician care nu pare să accepte ieşirea (fie şi temporară) de pe scena politică decât în aplauze – chiar dacă nu majoritare. Iar sondajele de opinie de final de 2013 îi indicau deja o popularitate în creştere.
