29.5 C
București
miercuri, 24 iulie 2024
AcasăSpecialA sti, a crede, a intelege

A sti, a crede, a intelege

Un profesor universitar imi spunea, zilele trecute, ca masteranzilor lui de la Cluj, nu de la Londra sau Amsterdam, nu le vine sa creada, cand le vorbeste despre comunismul nostru national, ca a fost "chiar asa". N-au trecut decat 20 de ani de cand era "chiar asa". E drept, abia in ultimul timp a inceput sa se vorbeasca in mod serios despre manualul de istorie recenta a Romaniei asa cum a fost. Cele cateva pagini despre epoca lui Ceausescu si Dej care au intrat in manualele de istorie in anii ‘90 erau o mistificare necesara vechilor nomenclaturisti aflati inca la putere. Nu trebuia – nu-i asa? – sa ranim sufletele sensibile ale fostilor tortionari, care se mai aflau pe ici, pe colo, prin punctele esentiale ale vietii noastre sociale si politice. si se mai afla. La sufletele chinuite ale fostilor detinuti politici oricum nu se mai gandea nimeni: li se dadusera, acolo, cativa lei si gata, ne-am spalat pe maini.

 

Constantin Ticu Dumitrescu, despre care nu se mai pomeneste nimic, de parca nici n-ar fi fost, a murit acum aproape un an. A trait, probabil, putin prea mult dupa gustul celor care ar fi vrut ca totul sa se ingroape cat mai repede si sa incepem o "viata noua", pe care ei au si inceput-o. Cat despre cei ale caror vieti au fost distruse de colegii dlui Ion Iliescu si de dl Iliescu insusi, acestia sa taca, sa fie fericiti ca raman cu cazierele asa cum sunt, murdarite de asa-zisa justitie comunista.

Aceasta justitie ne-a lasat mostenire – se vede asta cu ochiul liber aproape in fiecare zi – niste "doamne" si niste "domni" care, in virtutea "vechimii in productie", conduc azi instantele superioare ale magistraturii si fac, inca, parte din Consiliul Superior al acesteia. "Continuitatea justitiei" este asigurata asa cum dorea dl ministru liberal al Justitiei prin anii ‘90 ai secolului trecut. Corneliu Coposu a murit cu cazierul patat de labele juristilor comunisti. E drept, nici n-a vrut sa ceara "reabilitarea", stiind ca li se adreseaza tot celor care-l condamnasera.

Dar toate acestea sunt lucruri care pe tinerii de azi ii ating mai putin. Lor nu le vine sa creada ca nu se gaseau oua, carne, lapte, banane, portocale, branza. Lor nu le vine sa creada ca se statea la coada pentru un kg de faina si unul de zahar, care, in plus, nici nu se cumparau la liber. Dadeai banii ca si cum ai cumpara, dar dadeai si buletinul sa se vada la ce cantitate ai dreptul. si dracu’ sa te fi pus sa-ti faci rost, cumva, prin pile la gestionar, de mai multe kg de ulei, zahar, faina, o rezerva, asa cum isi face orice gospodina pe aceste meleaguri mereu bantuite de crize diverse, ca riscai sa ti se faca perchezitie si sa fii dat la televizor, in alea doua ore de emisiune, infierat ca din cauza unora ca tine nu are poporul de toate!

Stiu ca astazi altele sunt subiectele la ordinea zilei, dar eu cred ca acesta, al uitarii, al neincrederii intr-un trecut necunoscut, doar povestit, dupa ureche, ramane de actualitate si cand Guvernul isi asuma trei legi, si cand clasa jurnalistica il condamna in cor pe Traian Basescu, si cand, mai ales, acesta condamna, dupa indelungi demersuri de altfel, comunismul ca regim criminal. si cand acelasi presedinte calca pe de laturi sau este ajutat sa o faca, ba de frate-sau, ba de vreuna dintre fiice, ba de acolitele sale. Intr-adevar, am trecut destul de repede la crizele capitaliste, taranii isi arunca vinetele in drum, viticultorii fac covor de struguri pe sosele in Vrancea, in semn de protest pentru preturile de rusine pe care li le ofera angrosistii, asa cum se intampla de zeci de ani dincolo.

 

Nu le vine studentilor de la Cluj, probabil si din alta parte, sa creada ca nu aveam pasapoarte la purtator ca astazi si pentru ca tot ce vad ei si afla pare identic cu ceea ce e dincolo. Dar nu e, fiti siguri. Nu e pentru ca exista o interfata: cei care s-au grabit sa puna labele pe comertul angro, pe orice comert, sa calce legea antimonopol, coalizandu-se sa castige rapid pe seama celorlalti. Nu stiu daca negustorii din Vest sunt mai cinstiti, dar ce stiu este ca acolo un castig de 10% pe an semnaleaza o afacere infloritoare. Or, la noi, castigul proiectat este de 60, 70 ori 100%. Repede si plecam, trecem la altii, ca aici s-au lamurit, cam asta e morala fabulei. Proasta morala, imorala.

Dar astea toate sunt dedesubt, la suprafata lucrurile seamana. Cei care nu cred ce s-a intamplat inaintea vietii lor nu stiu, de fapt, nici ce se intampla in timpul vietii lor, dincolo de PC-urile, de twitterele, de chaturile lor sau de ce-o mai fi la ultima moda in domeniu. De aceea, cred ca e bine sa li se atraga atentia inca de mici asupra trecutului imediat, nu numai asupra celui prezent, pentru a deschide ochii si asupra a ceea ce nu se vede cu ochiul liber, neantrenat, din prezent.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă