A fost o vreme în care l-am admirat.
În 1996, când Victor Ciorbea a devenit primar al Capitalei, după o luptă dură cu Ilie Năstase, el era un erou al dreptei reformiste și pro-occidentale. Ciorbea, născut la Ponor, în județul Alba, era prototipul ardeleanului serios, cinstit și muncitor. Când Emil Constantinescu l-a mutat de la primărie la Palatul Victoria, a părut o soluție rezonabilă, în condițiile în care liderii țărăniști erau fie îmbătrâniți, fie lunecoși și dispuși la compromisuri cu PDSR-ul.
Am avut, în 1997, o scurtă perioadă în care am fost acreditat la Guvern, iar relația cu Ciorbea a fost fantastică, niciodată nu am întâlnit premier mai deschis în relația cu presa. Așteptam cu plăcere până la 12 noaptea, când se terminau nesfârșitele ședințe de Guvern sau ale coaliției majoritare, după care urma încă o oră în care stăteam la discuții cu șeful Executivului. Răspundea politicos, nu-și pierdea răbdarea niciodată, nu pleca până când nu se epuizau toate întrebările. Vorbea cam mult, dar cine este perfect? Părea un om cinstit și bine intenționat. De altfel, nu țin minte să fi auzit vreodată vreo suspiciune legată de corectitudinea sa, în acea perioadă. Când PD-ul lui Petre Roman și Traian Băsescu l-au sabotat și l-au împins la demisie, în primăvara lui 1998, mi s-a părut o nedreptate cumplită. Emil Constantinescu, care l-a convins să plece de la Primărie, l-a trădat.
Niciodată nu m-aș fi așteptat ca acest personaj să ajungă lacheul lui Dragnea și al altor infractori sau pușcăriabili din PSD. Am înțeles, din aprilie 2014, că și-a vândut sufletul pentru un post și un salariu ceva mai mare, dar nu m-aș fi așteptat să coboare atât de jos. Putea să procedeze ca mulți alți predecesori, care au dormitat în postul de Avocat al Poporului, fără să facă nimic. Dar Victor Ciorbea a depășit această barieră și a fost activ în apărarea corupților de la vârful societății. Întregul circ din toamna lui 2015, când a făcut tot ce era posibil pentru a-l scoate pe Sorin Oprescu din arest și a-l muta în rezerva unui spital, a fost fără precedent. Puteam accepta pasivitatea sa, de exemplu refuzul de a ataca la Curtea Constituțională ordonanțele neconstituționale emise de Victor Ponta, dar nu transformarea sa în avocatul marilor corupți.
Acum, a reușit să devină un personaj cel puțin la fel de antipatic ca Liviu Dragnea. Cred că Ciorbea însuși își dă seama că a ajuns atât de jos încât nu-i mai pasă de nimic. Un milion de oameni dacă îi vor cere să demisioneze, el nu va pleca. Va sta în brațele lui Dragnea și-i va face acestuia orice serviciu, oricât de mizerabil. PSD și ALDE îl vor ține acolo până la punctul în care vor avea nevoie de un țap ispășitor și vor începe să arunce peste bord personajele sacrificabile. Încerc să fiu supărat pe ceea ce face acum Ciorbea și mai ales pentru ceea ce nu face – putea acționa decisiv pentru a sesiza CCR și pentru a schimba legislația electorală nedemocratică, de exemplu. Dar nu simt decât milă.