Sistemul de invatamant este oglinda unei societati. Din aceasta perspectiva, este nedrept sa fie injurati profesorii, ca ei ar ruina tara, ca incaseaza degeaba salariul, ca iau bani neimpozitati din industria meditatiilor, ca au vacante mari, ca muncesc 5-6 ore pe zi, ca primesc cadouri sa treaca clasa elevi nesilitori, adica pot fi cumparati, ca sunt platiti regeste de mai multe facultati. Nu acestea fac regula in scoala romaneasca. Un profesor trebuie sa traiasca in demnitate. Sunt adeptul ideii ca profesorul trebuie sa aiba un anumit statut in societate, sa fie respectat. si totusi, in loc sa-si mentina prestanta, 6.000 de profesori s-au coborat la vangheliada, dupa o reteta patentata. A fost o "sarbatoare" rusinoasa. Daca n-ar fi existat petrecerea organizata de Vanghelie, am fi bagat mana in foc ca profesorii voteaza cu cine cred ei si nu pot fi cumparati nici macar cu 50%.
Adoptarea pripita a legii 50% vine intr-un moment neadecvat. Ceea ce parea a fi o contratema de campanie prin transformarea ei in lege poate deveni isterie nationala. Isteria colectiva nu se va manifesta in legatura cu criza financiara internationala, ci pentru marirea salariilor pe toata linia. Toti bugetarii vor solicita 50%. Personalul auxiliar din unitatile spitalicesti a sarit la 60%. Daca s-ar dubla salariile la toti bugetarii, vistieria statului s-ar goli. Sindicatele sunt la un pas sa se incaiere, presiunea asupra Parlamentului si Guvernului creste.
Una este sa devii victima unei crize internationale pe care n-o poti controla, alta sa ti-o poftesti in casa prin propria nesabuinta. Pentru o marire de 50%. Guvernul incepe sa taie din alte parti, vor fi anulate investitiile, inclusiv cele din invatamant. Nu doar profesorii construiesc sau modernizeaza scoli. Toti romanii, prin impozite, contribuie la modernizarea scolii. si alte domenii au nevoie de investitii masive. Un elev poate invata si pe o banca scrijelita cu briceagul, un spital nu poate functiona fara catgut. Nu poate fi vorba de dispret fata de profesori, de vreme ce pentru invatamant s-au alocat cei mai multi bani. Privesti scolile noi, pe cele refacute si modernizate, cu toate dotarile necesare, si simti ca s-a schimbat ceva in acest sector.
Nu se poate spune ca aceia care se opun unei mariri de 50% n-ar dori binele tarii prin cunoastere, prin educatie, prin cresterea morala a celor care merg la scoala sa stranga cat mai multa instructie. O marire de 50%, de-a valma, este paguboasa din cauza ca este recompensat si nemeritul. Exista profesori cu har, dar si destui marginiti.
Daca presedintele este constant in declaratii, ca banii trebuie folositi "pentru modernizarea scolilor, nu pentru dublarea salariilor profesorilor", atunci mai mult ca sigur ca nu va promulga legea 50%. Reactia presedintelui intarzie. Cand are chef promulga sau respinge o lege ce nici n-a ajuns bine in Deal. Ambiguitatea cu "o promulga, n-o promulga" ii va da presedintelui prilejul sa mai atace o data sistemul, sa arunce buzduganul in cei 322.
Economistii sustin ca, daca s-ar mari salariile profesorilor cu 50%, deficitul bugetar va depasi 3% din PIB, plus inflatie galopanta. La noi salariile cresc insa mai repede decat productivitatea. Ce pacat ar fi ca o asemenea lege (si cohorta de apendice) sa dea Romania inapoi intr-un moment in care economia incepuse sa functioneze, cand tara incepuse sa construiasca.
Daca BNR, prin politicile sale, care s-au dovedit pana acum adecvate, tempereaza consumul, Guvernul si administratiile locale trebuie sa reduca si ele drastic cheltuielile – de genul sofisticatelor fantani cantatoare si care fac de toate.
Prudenta, chibzuinta, economisirea ar trebui sa ne caracterizeze in asemenea vremuri. Ar trebui sa se renunte la festivitati de orice fel. In aceasta perioada n-ar trebui sa auzim decat de politici monetare, financiare, economice restrictive. Profitam prea repede de cresterea economica.
