2006 trebuie sa fie anul respectarii promisiunilor electorale

Din cele mai multe puncte de vedere, 2005 a fost – politic vorbind – un an al dezamagirilor, amintind deseori de primele 12 luni ale guvernarii Ciorbea. Inceputul de an a fost caracterizat – cum altfel? – prin optimism. Noua administratie isi prelua prerogativele in timp ce o tara intreaga spera in inlaturarea coruptiei create de predecesorii ei, precum si in implementarea unor reforme reale in sectoarele cheie, spre a face fata in cursa aderarii la UE. Dar optimismul observatorilor s-a transformat curand in deziluzie, dat fiind ca guvernul a esuat in a-si respecta promisiunile electorale, in timp ce in paralel membrii coalitiei erau preocupati, in primul rand, cu rivalitatile interne, neglijand implementarea reformelor.
Prima eroare a survenit o data cu esecul organizarii alegerilor anticipate. Actualul parlament este rezultatul scrutinului din 28 noiembrie 2004, cand s-au inregistrat destule nereguli – majoritatea dintre acestea fiind in favoarea PSD. Noul guvern al Aliantei ar fi trebuit sa capitalizeze valul de sustinere al lui Traian Basescu, inregistrat dupa surprinzatoarea sa victorie electorala, prin organizarea de anticipate imediat dupa finalizarea anchetei referitoare la primul scrutin. In plus, s-ar fi impus masuri suplimentare in scopul prevenirii fraudelor electorale, de exemplu introducerea unor carnete sau carduri de vot. Fara indoiala, Alianta ar fi castigat orice nou scrutin cu o majoritate covarsitoare, eliminand astfel necesitatea de a mai include membri PUR in guvern si avand posibilitatea renuntarii la „solutia imorala”, asa cum o catalogase insusi Basescu. Nu poate fi exclusa nici posibilitatea ca rezultatul unui nou scrutin sa fi permis chiar si formarea unui cabinet fara UDMR, ceea ce ar fi condus la o guvernare mai coerenta.
In momentul in care Curtea Constitutionala respingea o parte din reformele Macovei, menite sa promoveze independenta justitiei, guvernului i se oferea de fapt ocazia perfecta pentru a se reintoarce la electorat si pentru a-i solicita acestuia un mandat clar, fara echivoc, in vederea crearii unui stat cu adevarat de drept. Si, chiar daca inlocuirea judecatorilor Curtii Constitutionale s-ar fi dovedit si pe mai departe o reala problema, avand in vedere ca mandatul lor a fost stabilit la noua ani, in practica situatia s-ar fi prezentat infinit mai dificila pentru acestia. Ar fi deosebit de greu pentru judecatori sa respinga schimbari ce ar fi avut girul clar al electoratului, astfel incat cei determinati in a opune rezistenta fata de schimbarile preconizate s-ar fi vazut in cele din urma nevoiti sa demisioneze. Dar aceasta ocazie a fost irosita atunci cand premierul Tariceanu a adus argumentul crizei inundatiilor pentru a ramane in functie Ð in practica, acesta temandu-se de posibilitatea ca anticipatele sa transforme PNL intr-un „junior partner” al noii coalitii. In consecinta, Curtea Constitutionala a ramas dominata de judecatorii numiti de PSD, ceea ce a condus ulterior la refuzul Curtii de a-i indeparta pe Adrian Nastase si Nicolae Vacaroiu de la conducerea celor doua camere parlamentare, precum si la o diluare a reformelor Macovei.
Guvernul a mai esuat in a-si onora promisiunile electorale referitoare la numeroase sectoare cheie, printre care se numara si invatamantul. Promisiunea Aliantei de a dubla salariile dascalilor si de a aloca cel putin 6% din PIB bugetului educatiei a fost data rapid uitarii Ð spre dezamagirea severa a dascalilor, care nu s-au ferit in a ironiza sloganul electoral al lui Basescu „sa traiti bine!”. Concomitent, reforma sectorului medical a intarziat sa apara. Sub conducerea lui Mircea Cinteza, sectorul in cauza a avut parte doar de stagnare, iar spre jumatatea anului s-a conturat si criza profunda – o data cu amenintarea furnizorilor de a sista toate livrarile necesarului medical pana cand statul nu-si va fi achitat, in fine, datoriile. La sfarsitul anului 2006, guvernul roman va fi ajuns la jumatatea mandatului sau Ð daca nu vor avea loc totusi anticipate. In prezent, Alianta mai conduce in sondajele de opinie, dat fiind ca amintirea administratiei PSD este inca vie in memoria electoratului. Dar un astfel de avans in preferintele electoratului se va diminua in urmatoarele 12 luni, iar guvernul ar face bine sa acorde atentia cuvenita ascensiunii Partidului Romania Mare, care a obtinut, la un recent sondaj de opinie, 16% din optiunile respondentilor Ð reflectand primele semne de dezamagire si de protest fata de actuala administratie. Daca guvernul va continua sa nu-si indeplineasca promisiunile date electoratului, atunci el se poate pregati de pe acum sufleteste pentru un an nou plin de dificultati si probleme majore, nemaiputand fi exclusa nici destramarea coalitiei insesi.