Pământul continuă să fie fascinant, chiar dacă mulți dintre noi nu se mai gândesc că viața aici înseamnă o călătorie perpetuă prin spațiu cu viteza de aproape 108.000 km/h.
Antarctica este cel mai mare rezervor de apă dulce al Terrei, pe acest continent aflându-se aproximativ 90% din gheața de pe Pământ și respectiv 70% din apa dulce a planetei. Publicația Live Science, ci-tată de Agerpres, a trecut în revistă câteva dintre cele mai spectaculoase date despre „nava spațială“ pe care trăim.
A treia planetă de la Soare
Pământul este cea de-a treia planetă de la Soare și deocamdată singura planetă cunoscută care dispune de atmosferă bogată în oxigen, oceane și alte cursuri de apă în stare lichidă, la suprafață, condiții esențiale pentru viață. Pământul este una dintre cele patru planete telurice din sistemul nostru solar, alături de Mercur, Venus și Marte.
Sferă turtită
Pământul nu este o sferă perfectă. Forța centrifugă, care rezultă din rotația planetei, acționează perpendicular pe axa Pământului, axă care este înclinată. Rezultatul este că la Ecuator forța centrifugă nu este exact de sens opus gravitației. Acest dezechilibru se adaugă în zona ecuatorială unde gravitația împinge un volum suplimentar de apă și masă terestră, rezultând forma de sferă ușor turtită a planetei.
Pământul are o talie… generoasă
La Ecuator circumferința Pământului este de 40.075 kilometri și, din cauza distanței mai mari față de centrul Pământului decât la poli, practic cântărim mai puțin dacă ne aflăm în zona ecuatorială, iar greutatea noastră crește pe măsură ce înaintăm spre unul dintre polii tereștri.
În continuă mișcare
Chiar dacă pare că stăm pe loc, de fapt ne mișcăm prin spațiu și încă foarte repede. Din nou, în funcție de locul în care ne aflăm pe suprafața Pământului, ne mișcăm prin spațiu cu viteze de până la 1.610 km/h. Oamenii din zona ecuatorială se mișcă cel mai rapid, în timp ce o persoană care ar sta exact deasupra Polului Nord sau Sud ar fi complet nemișcată (să ne imaginăm o minge de baschet învârtită de un atlet pe deget).
Călătorim mereu în jurul Soarelui
În afara mișcării în jurul propriei axe, Pământul se află pe orbită în jurul Soarelui și se deplasează cu viteza de 107.826 km/h. Norocul este că la nivelul sistemului solar nu se dau amenzi pentru viteză.
O planetă bătrână!
Oamenii de știință au calculat vârsta Pământului prin datarea celor mai vechi roci de pe planetă și cei mai vechi meteoriți descoperiți pe Terra (meteoriții și Pământul s-au format în aceeași perioadă de timp, odată cu restul sistemului solar). Concluzia este că Pământul are vârsta de aproximativ 4,54 miliarde de ani. Mulți înainte! Cele mai vechi roci cunoscute de pe Pământ formează așa-numita Centură Nuvvuagittuq pe coasta Golfului Hudson, din nordul Quebecului (Canada) și datează de 4,28 miliarde de ani.
Pământul…reciclat
Solul pe care pășim este rezultatul reciclării naturale. Planeta noastră este vie și dispune de un ciclu de reciclare care transformă rocile magmatice în roci sedimentare, rocile sedimentare în roci metamorfice și apoi înapoi în roci magmatice. Acest ciclu nu este unul perfect. El funcționează în felul următor: magma din străfundurile Pământului iese spre suprafață și se întărește sub formă de roci (cele magmatice). Procesele tectonice ridică aceste roci până la suprafață unde sunt expuse proceselor de eroziune. Mici fragmente desprinse din aceste roci în urma procesului de eroziune sunt depozitate și îngropate, iar presiunea exercitată de straturile de deasupra le compactează și le transformă în roci sedimentare, așa cum sunt gresiile. În timp, rocile sedimentare formate astfel se scufundă și mai mult și se „coc“ la presiuni și temperaturi foarte mari, transformându-se în roci metamorfice.
Desigur că acest proces nu este perfect circular. De-a lungul drumului, rocile sedimentare pot fi supuse din nou eroziunii, iar cele metamorfice pot fi ridicate din nou spre suprafață. Însă dacă rocile metamorfice sunt prinse într-o zonă de subducție, unde o parte a crustei pătrunde sub alta, ajung să fie topite și transformate din nou în magmă.
Cutremurele de pe Lună
Satelitul natural al Pământului pare mai degrabă un corp mort, inactiv. Cu toate acestea, pe Lună se produc cutremure — de putere mai mică și mai rare decât pe Pământ. Conform USGS (United States Geological Survey), seismele de pe Lună par să fie legate de forțele mareice asociate variațiilor de distanță dintre satelit și planeta noastră. Cutremurele selenare se produc la adâncimi mari, la aproximativ jumătatea distanței dintre suprafața Selenei și centrul său.
Cel mai mare seism terestru
Până în prezent, cel mai mare cutremur înregistrat vreodată s-a produs la 22 mai 1960 în Chile și a avut magnitudinea de 9,5, conform USGS.
Cel mai fierbinte loc de pe planetă
Cel mai fierbinte loc de pe Pământ este El Azizia, în Libia, unde stațiile meteorologice au înregistrat recordul de temperatură de 57,8 grade Celsius la data de 13 septembrie 1922, conform NASA Earth Observatory. Este posibil să fi existat și temperaturi mai ridicate în afara rețelei de stații meteorologice.
