Peste 70 la sută dintre elevii români au spus că au fost bruscați, umiliți, excluși sau bătuți de colegii lor, la un moment dat. Explicația? Școala românească nu îi învață pe copii să coopereze, ci să fie în competiție, iar cei care sunt diferiți plătesc întodeauna prețul. Mai mult, numărul insuficient de consilieri școlari și atitudinea părinților care cred că situațiile de bullying îi pregătesc pe micuți pentru viață îi transformă pe copii fie în mici tirani, fie în victime tăcute. În replică, Ministerul Educației anunță cursuri de toleranță și un Cod Etic pentru învățământul preuniversitar.
Bullying-ul, agresiunea cu două fețe
Trei din zece copii au fost amenințați cu bătaia de către colegii lor, unul din patru copii a fost umilit în fața celorlalți, iar 73 la sută dintre ei povestesc că au asistat sau au fost victimele unei situații de bullying, conform datelor din primul studiu efectuat la nivel național în școlile românești, de către organizația Salvați Copiii. Definit în limba engleză, bullying-ul se referă la o formă de agresiune repetată și voită. Oricine poate cădea victimă a bullying-ului, iar orice victimă poate fi la un moment dat agresor.
Sociologul Ciprian Grădinaru, care a realizat studiul privind bullying-ul, a explicat, pentru Rl, că fenomenul ca atare, mai ales în formele lui mai puțin grave, ”nu este privit ca ceva rău în sine, ca o problemă, ci ca un joc un joc de putere, care îl pregătește pe copil pentru viață”. Cu alte cuvinte, îmbrâncirile, umilința, poreclele, excluderea din grupul de prieteni nu sunt privite de adulți ca forme de bullying, reacția lor apărând doar când se ajunge la forme grave de violență fizică, precum bătaia.
Pe de altă parte, copiii povestesc că astfel de comportamente sunt frecvente în școlile lor și, deși conștientizează că victima este într-o situație neplăcută, nu intervin de teamă să nu fie, la rândul lor, batjocoriți sau bătuți. Uneori, chiar copiii agresați acceptă situația, ca să nu rămână fără prieteni.
”Cea mai frecventă reacție a copiilor martori ai bullying-ului este nu este să intervină, ci să se uite. Agresiunea este tratată ca un spectacol care ”poate fi uneori chiar distractiv”. Când alții intervin, rareori sprijină victima (și în acest caz, copiii au menționat că sunt, în principal, prieteni ai victimei), iar în cea mai mare parte susțin agresorul. Participanții la focus-grupuri au oferit următoarea explicație pentru acest comportament: copiii care asistă doresc ”să stea departe de necazuri” (ei nu doresc să fie hărțuiți), nu cer ajutorul unui adult, pentru a nu fi considerați slabi sau pur și simplu pentru că ei simt că în cazul în care susțin agresorul, au mai multă putere. Hărțuirea este mai frecventă la copiii mai mari și cel mai frecvent comportament, în cazul în care cineva a început bullying-ul, este acela că ceilalți se vor alătura pentru a ridiculiza victima”, a subliniat studiul realizat de Salvați Copiii.
Victime și agresori deopotrivă
Copiii care au participat la studiu au povestit că orice persoană diferită poate deveni ținta bullying-ului: mai ales cei cu un aspect fizic distinct, cu un comportament care diferă de al majorității (prea timizi, care învață mai bine sau mai prost) , copiii care au o dizabilitate, cei proaspăt veniți într-un grup sau care provin dintr-un mediu social diferit (mai săraci, din mediul rural sau aparțin unei minorități – romi).
Citește și: O radiografie a homosexualității în liceele românești
Părerile copiilor au fost confirmate și de sociologul Ciprian Grădinaru: ”Cel care este în afara grupului majoritar devine ținta ”miștourilor”. Apoi, este vorba despre lipsa de definire a situației ca atare – mulți spuneau că nu știau că chiar le fac rău victimelor și aici intervine și lipsa informării în școală. Doar 13 la sută dintre copii spun că au auzit despre bullying, la ora de dirigenție – nu e un subiect ”pe tapet”.
Mai mult, elevii au răspuns că unii copii devin violenți pentru că își doresc să impresioneze pe alții, pentru a arăta ”cât sunt ei de tari” și uneori chiar reușesc (alți copii se tem de ei, sunt recunoscuți), alteori nu primesc atenția dorită. Unii copii au asociat agresiunea fizică cu „supraviețuirea celui mai adaptat” care, astfel, îl face pe agresor mai puternic.
De asemenea, un factor favorizant pentru dezvoltarea agresivității este educația primită de copil în familie. ”Copilul le spune părinților ce i-a făcut un coleg și ei îi spun ”înjură-l și tu!”. Și societatea are un mod foarte competitiv de a educa copiii. Nu îi întreabă nimeni când ajung acasă: ”Pe cine ai ajutat astăzi?”. Îi întrebă: ”Ce note ai luat, al câtelea ai fost?”. Acesta este un mod de educare care favorizează astfel de comportamente”, a avertizat Ciprian Grădinaru.
Copiii au subliniat că, uneori, aceeași persoană care într-un grup este agresor poate fi ușor victimă într-un alt grup. Un copil în vârstă de 11 de ani spunea: „Mă iau de Cristian si Dan de fiecare dată când îi văd, dar dacă îi vad pe Denis sau Radu, mă străduiesc să dispar cât mai repede posibil”.
”Dinamica rolurilor (victimă sau agresor) este mai accentuată în cazul copiilor mai mici (ei se pot găsi cu ușurință în rolul de victimă sau de agresor, în funcție de circumstanțe). În cazul adolescenților, rolurile tind să devină mai stabile și dinamica este mai puțin accentuată”, a mai arătat studiul. Astfel, portretul-robot al agresorului tipic este: băiat, aflat în ciclul gimnazial, atât din mediul urban, cât și din mediul rural, adesea agresat în familie. Totuși, așa cum atrage atenția și Ciprian Grădinaru, portretul este limitativ, fiind o mulțime de excepții. Astfel, deși în multe cazuri copilul agresat în familie va deveni agresor, el poate deveni și victimă, pentru că este învățat să fie abuzat.
Probleme reclamate de copii: Consilierii școlari, ineficienți și comisiile de combatere a violenței, lipsă
Întrebat dacă școala nu ar trebui să îi facă pe copii mai toleranți, Grădinaru a subliniat: ”Nu, pentru că nu te învață nimeni la școală să fii tolerant. Te învață matematică și română. Toleranța nu este o materie de studiu, nici măcar cooperarea; 99 la sută este acumularea de informații”.
Citește și: Copiii români, educaţi cu bătaia. Peste 60% sunt loviţi de părinţi
Și absența consilierilor școlari dezvoltă agresivitatea: în prezent, un specialist ar trebui să se ocupe de aproximativ 800 de copii, ceea ce este practic imposibil, a arătat Ciprian Grădinaru. În plus, cei mai mulți copii au povestit despre consilieri că fie nu știu ce să facă sau că intervenția se face numai în cazul celor pe care profesorii îi consideră cauzatori de probleme.
Totodată, de multe ori, nici profesorii nu pun capăt acțiunilor de bullying: copiii au menționat că există unii profesori care nu doresc să se implice („regula nescrisă este că, atâta timp cât bătaia are loc în afara școlii, este bine, ne-au spus să menținem lupta în afară”), iar alții rămân pasivi.
De asemenea, întrebați dacă au auzit despre o comisie de combatere a violenței (în conformitate cu legea, fiecare școală trebuie să aibă o astfel de comisie, care ar trebui să monitorizeze și să combată violenței în cadrul unității școlare; comisia este compusă din mai multe cadre didactice și consilierul școlar), elevii au răspuns negativ.
Ministerul Educației promite cursuri de toleranță și Cod etic
În replică la rezultatele studiului, Ministerul Educației a precizat, pentru Rl, că Regulamentul de funcționare a școlilor este în curs de îmbunătățire și vor fi introduse trei discipline
noi care vor avea drept consecință toleranța: ”Gândire critică și drepturile copilului”, ”Toleranță și educație interculturală”, ”Educație juridică și cetățenie democratică”.
Purtătoarea de cuvânt a ministerului, Mirabela Amarandei, a mai precizat că MEN lucrează, în prezent, la un Cod de etică în învățământul preuniversitar, care să vizeze relațiile dintre elevi, profesori și părinți.
„E nevoie de mai multe eforturi pentru a răspunde acestei probleme: nu sunt suficiente planuri ori strategii scrise elaborate, dacă ele nu se implementează, dacă grija față de fenomen nu este reală. Vorbim aici de un efort comun, profesori, familie, care trebuie făcut zi de zi; nu construim în fiecare școală. Pentru că vorbim de comportamente, de atitudini care se modelează în timp”, a arătat Mirabela Amarandei.
Cum se pot opri violențele în școli
Copiii din ciclul gimnazial oferă ca soluții la bullying scăderea notei la purtare a agresorului, suspendarea sau mutarea lui la o altă clasă, în timp ce elevii mai mari cred că aceste situații nu pot fi rezolvate. Intervenția părinților nu este privită decât de unii copii ca un factor benefic:mulți copii sunt de părere că implicarea părinților agravează relația dintre copii (de exemplu, atunci când părinții vin la școală să-și „apere” fiul / fiica cerând explicații sau „disciplinând” copilul cu care fiul lor / fiica este în conflict).
Studiul a recomandat Ministerului Educației să stabilească un set de reguli de intervenție pentru situațiile de bullying, precum și derularea unei campanii de conștientizare, atât în rândul publicului, cât și în rândul părinților și cadrelor didactice.
Cercetarea ”Bullying-ul în rândul copiilor” este reprezentativă la nivel național, fiind efectuată pe un eșantion de 1.120 elevi și 1.262 de părinți (cercetarea cantitativă), precum și pe baza a 12 focus-grupuri (cercetare calitativă).
Bullying în cifre
- – 19% dintre copii afirmă că au umilit în mod repetat un alt copil la școală.
- – 22% dintre copii afirmă că au ameninţat cu lovirea un alt copil.
- 29% dintre copii au fost amenințați cu lovirea sau cu bătaia.
- 24% dintre copii au fost umiliți sau făcuți de rușine în grupul de egali .
- Despre 37% dintre copii au fost răspândite zvonuri.
- 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii în care un copil ameninţă un altul.
- 31% dintre copii sunt excluși din grup.
- 39% dintre copii afirmă că un alt copil a ceruit cuiva să nu se joace sau să vorbească cu ei.
- 13% dintre copii au afirmat că s-a întâmplat să distrugă lucrurile unui alt copil.
- 16% dintre copii au afirmat că au bătut în mod repetat un alt copil, iar 30% dintre copii că au lovit uşor în mod repetat un coleg.
- 32% dintre copii spun că au fost împinși sau îmbrânciți de alți copii, în mod repetat.
- 39% dintre copii spun că au fost răniți ușor iar 16% că au fost bătuți în mod repetat la școală.
- În grupul de egali, 78% dintre copii afirmă că au fost martorii unei agresiuni uşoare (îmbrâncire sau lovire uşoară) dar repetate; 69% dintre copii afirmă că au fost martorii unei bătăi între doi copii.
- În mediul şcolar, 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii de bullying
- 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii de bullying, în școala lor.
- 58% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii de bullying în clasa lor.
Ce acțiuni intră în sfera bullying-ului
- lovire, pus piedică, îmbrâncire, plesnit, distrugerea / deposedarea de obiecte personale – poreclire, insultare, tachinare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje cu conținut homofob sau rasist
- minciună și/sau răspândire de zvonuri, realizarea de farse cu obiectivul de a umili / crea situații stânjenitoare, încurajarea excluderii / izolării sociale, bârfa
- e-mailuri, postări, mesaje, imagini, filme cu conținut abuziv / jignitor / ofensator; excluderea deliberată a unui copil în spațiul online; spargerea de parole ale unor conturi personale (e-mail, rețele de socializare)
