În ultimii ani, zeci de orașe din România au desființat sistemele de termoficare pentru că acestea nu mai erau rentabile, chiar în condițiile subvenționării prețului gigacaloriei. Cauzele sunt multiple.
În multe mari orașe, sistemul a generat pierderi din cauza organizării conform anilor ’70 – cu o centrală termică situată pe o platformă industrială de la marginea orașului, de unde agentul termic primar e pompat către punctele termice din cartiere prin conducte cu diametre de 600-1.200 mm, cu costuri imense ale energiei electrice consumate.
În altă ordine de idei, este bizară transportarea agentului termic primar de 80-90 grade Celsius la distanțe de până la 10-15 km. Soluția tehnică recomandată de specialiști era descentralizarea sistemului, cu trecerea la centrale de cartier, pentru scurtarea distanței dintre locul de producere a energiei și locul de consum.
Rețelele subterane, ciuruite de rugină
Altă problemă tehnică o constituie uzura instalațiilor. Durata de serviciu a unei conducte este de 25 de ani și, cum instalațiile sunt din anii ’60-’70, e clar că rețelele subterane sunt ciuruite de rugină. Mulți primari au evitat înlocuirea rețelelor din cauza costurilor foarte mari, dar și pentru că înlocuirea unei conducte îngropate în pământ nu are impact electoral.
Aceștia preferă să dea banii pe asfaltări, înlocuiri de borduri și plantări de panseluțe, activități care aduc voturi. Dacă guvernele din ultimii 30 de ani ar fi avut un program național de modernizare a instalațiilor de termoficare, poate că lucrurile ar fi stat altfel.
Lipsa „facturării individuale“, altă hibă a sistemului
Sistemele de termoficare au fost distruse și din punct de vedere financiar, pentru că nu a fost adoptată, la nivel guvernamental, o prevedere legislativă care să impună „facturarea individuală“ la utilități și, implicit, posibilitatea debranșării în caz de neplată.
Mulți români au preferat să nu-și achite facturile la întreținere cu anii, plătind doar dacă erau dați în judecată de asociația de proprietari. În privința facturilor la energie electrică și gaze nimeni nu-și permite să nu plătească, pentru că urmează sistarea furnizării.
În ultimii ani, renunțarea la încălzirea centralizată a fost accelerată de moda instalării centralelor de apartament. Potrivit unei analize de acum câțiva ani a Ariston Thermo România, renunțaseră la sistemul centralizat 253 din cele 320 de orașe din România. În 8 județe nu mai era nici urmă de termoficare: Alba, Bistrița, Brăila, Dâmbovița, Ialomița, Maramureș, Sălaj și Satu Mare.
Recent, s-a adăugat și Galațiul. Potrivit analizei Ariston, care a fost realizată pe baza datelor Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (ANRSC) din peste 320 de municipii și orașe, doar în 67 mai exista sistem centralizat de termoficare. Bucureștiul, Timișoara și Cluj-Napoca erau singurele orașe din România cu peste 300.000 de locuitori care mai aveau termoficare, cu un total de 660.000 de abonați, circa 50% din numărul total de 1,326 milioane de abonați la nivel național.
Orașele cu peste 200.000 de locuitori care mai dispuneau de sistem centralizat de încălzire erau Constanța, Craiova, Ploiești, Iași și Brașov. Dar și în orașele unde a mai rămas în funcțiune sistemul de termoficare fenomenul debranșărilor este intens.
Avertismente de la Bruxelles în privința centralelor
Avalanșa debranșărilor pentru trecerea la centrale de apartament a luat amploare, chiar în condițiile avertismentelor de la Bruxelles conform cărora centralele de apartament au devenit un important factor de poluare în zonele rezidențiale și în curând vor fi interzise.
O directivă a Uniunii Europene din 2015 obligă proprietarii de apartamente ale căror centrale termice sunt mai vechi de 10 ani să le schimbe cu unele mai puţin poluante. Prin această directivă erau recomandate renunțarea la centralele cu tiraj forțat și comercializarea doar a centralelor cu condensare, mai puțin poluante.
„Heat Roadmap Europe“: în 2050, ponderea termoficării – 50%
Potrivit experților în energie de la Bruxelles, la nivelul UE a fost întocmită Foaia de parcurs a căldurii „Heat Roadmap Europe“ (HRE), pentru a se stabili liniile directoare ce trebuie urmate în următoarele decenii, document coordonat de Brian Vad Mathiesen, academician și cercetător specializat în energii inteligente la Universitatea din Aalborg, Danemarca.
În ultima versiune a „Heat Roadmap Europe“ se specifică faptul că sistemele de termoficare pot furniza până în 2050 o pondere de 50% din căldura necesară la nivelul UE, față de 12% în prezent.
Politica energetică a UE vizează trecerea la termoficare chiar și în mediul rural, în localitățile în care numărul de consumatori asigură rentabilitatea sistemului.
„În Italia și Spania, de exemplu, aproape că nu există sisteme de termoficare în prezent. Și ar putea satisface până la 70% din necesar prin instalarea de rețele de termoficare. Ar fi o idee bună, atât din punct de vedere economic, cât și al mediului. În majoritatea țărilor europene există un mare potențial pentru a dezvolta rețelele de termoficare, principalul motiv fiind reprezentat de densitatea urbană. Chiar și în mediul rural, densitatea cererii de energie este adesea suficient de mare pentru a face eficientă termoficarea“, a declarat, într-un interviu pentru EurActiv, profesorul Brian Vad Mathiesen.
Coordonatorul „Heat Roadmap Europe“ a criticat „noile state membre din Est“, printre care și România, în privința tendinței de înlocuire a sistemelor de termoficare cu centrale de apartament. „În momentul de față, principala paradigmă la nivelul țărilor europene este complet diferită. Sunt excepții precum Olanda și Franța, care depun eforturi enorme pentru a construi mai multe rețele de termoficare. Și totuși, în multe locuri, în mod special în noile state membre din Est, asistăm la o expansiune a încălzirii cu gaze naturale – în clădiri existente sau noi. Pe cale de consecință, a devenit urgent pentru Comisia Europeană să aibă o politică în acest domeniu“, a mai precizat Mathiesen.
Primăria Galați, exemplu de administrare haotică
Galațiul este exemplul „perfect“ de oraș administrat în sens invers politicilor europene. În 2012 a avut șansa de a avea asigurată încălzirea printr-o tehnologie ultramodernă, nepoluantă, iar în 2017 Primăria Galați a suspendat termoficarea, obligându-i pe cetățeni să treacă la centrale de apartament. În aprilie 2012, primarul Dumitru Nicolae (PSD) a semnat cu firma Usitall AB, din Suedia, un acord pentru construirea unei uzine care să producă energie termică şi electricitate prin incinerarea deşeurilor.
Primăria Galați nu dădea niciun ban, trebuia doar să pună la dispoziție terenul și să cedeze firmei din Suedia activitatea de colectare a deșeurilor. Investiția de 200 milioane euro o făcea compania Usitall. Gigacaloria nu ar fi fost mai scumpă. Tehnologia asigura puritatea aerului, fiind eliminate emisiile de noxe. La Linköping, Stockholm, Viena sau Tokyo, astfel de centrale funcţionează chiar în zone rezidenţiale.
Noul primar, Marius Stan (PNL), nu a dat curs acordului cu Usitall AB, dar cel puțin a păstrat termoficarea. În 2016 a ajuns primar Ionuț Pucheanu (PSD), care în 2017 a suspendat serviciul de termoficare și a acordat ajutoare de 3.000 de lei pentru ca proprietarii să-și instaleze centrale de apartament.
