O serie de documente oficiale care vor ghida învățământul preuniversitar din România în anul școlar 2021 – 2022 prezintă lacune extrem de grave, avertizează academicianul Ioan Aurel Pop. Acesta este profesor universitar la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca – una dintre cele mai bune din România – și este, în același timp, președintele Academiei Române.
Un mesaj de avertisment postat pe internet, acum două zile, de acad. Aurel Pop, poartă titlul “Școala fără istorie și geografie”.
“Reflecțiile de față au fost îmboldite de apariția metodologiei-cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar în anul școlar 2021-2022. În urma lecturii laboriosului document, rămâi – mai ales dacă ești om de școală – cel puțin cu o mare nedumerire: Istoria și tradițiile minorității maghiare, dar și Istoria și tradițiile minorităților naționale se află în centrul atenției, pe când Istoria românilor, Istoria universală, Istoria României nu sunt pomenite deloc, nici măcar în paranteză”, semnalează președintele Academiei Române.
Din punctul de vedere al profesorilor, apare ciudată acordarea bruscă a permisiunii ca orele de istorie și de geografie să se poată preda în cadrul aceleiași norme didactice, de un singur cadru didactic.
“De mai bine de zece ani, cele patru mari universități comprehensive (eterogene) ale țării, în care se pune un mare accent pe profesiuni didactice, cer ministerului de resort, faimoasei ARACIS (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior) și altor foruri aprobarea dublei specializări (cu o formulă de bază, între altele, „Istorie-Geografie”), fiindcă, mai ales în școlile rurale, este aproape imposibil de făcut o normă didactică numai din una dintre aceste două discipline înrudite, dar diferite. Totul a fost în zadar, iar acum vine brusc unificarea istoriei cu geografia, ca și cum ele ar fi identice”, semnalează președintele Academiei Române.
INTREBARI ESENTIALE
Se acordă prea puțină atenție Istoriei României?
Președintele Academiei Române observă că istoria minorităților, mai ales a celei maghiare, sunt mult mai bine reprezentate.
Cum se poate alcătui un plan de învățământ corect?
Numărul de ore trebuie echilibrat între materiile tradiționale și cele noi, pentru a nu afecta cultura generală a elevilor.
“Se impune adoptarea în regim de urgenţă a cadrului legal care să asigure desfăşurarea procesului de învăţământ, astfel încât cadrele didactice şi elevii să beneficieze de drepturile constituţionale la învăţătură şi sănătate”
Sorin Cîmpeanu,
Ministrul Educației
“Vom ajunge să mergem în America Latină și să credem că oamenii de acolo vorbesc limba latină”
Ioan Aurel Pop,
Președintele Academiei Române
Mesajul transmis de președintele Academiei Române acordă o atenție specială „Istoriei României”, cunoscută, mai nou, ca disciplină de învățământ, sub numele “Istoria românilor”.
“Nu apare nicăieri scris istoria românilor, ca și cum neamul nostru ar fi ciumat. Alte istorii, peste tot în lume, sunt ale unui popor, ale unei țări, ale unui continent, ale unei minorități etc., dar a noastră, la noi acasă, nu este nicăieri”, spune academicianul Ioan Aurel Pop.
Problema cea mai sensibilă este ridicată de acesta sub forma unei întrebări pe care o lasă, în acest moment, fără răspuns:
“Să presupunem că în România – țară care dincolo de definiția ei perimată de stat național din Constituție și de apartenența ei la Uniunea Europeană, are cam 90% etnici români și este parte a vechiului continent – numai minoritățile contează și că istoria și geografia (ale românilor/ României și ale lumii/ Europei) sunt cantități neglijabile? Ne îngrijim atent și generos de minorități – ceea ce este foarte bine și foarte necesar – dar excludem ori ignorăm, prin compensație, majoritatea?”.
O altă chestiune delicată este ce discipline tradiționale trebuie să cedeze din orele lor pentru a face loc materiilor noi.
Astfel, „Studii sociale” intră în categoria disciplinelor socio-umane în învățământul preuniversitar, alături de „Gândire critică și Drepturile copilului”, „Educație interculturală”, „Educație pentru cetățenie democratică”, „Logică și argumentare”. “Ca să faci toate aceste discipline sui generis, trebuie să renunți la altele. Unde să mai aibă loc Istoria și Geografia?”, se întreabă președintele Academiei.
“Dacă nu mai învățăm istorie și geografie, dacă disprețuim aceste forme de adaptare la viață, dacă ne temem de conținuturile lor, vom ajunge să mergem în America Latină și să credem că oamenii de acolo vorbesc limba latină, să vedem obeliscurile egiptene de la Paris și să credem că acolo a fost Egiptul antic”, avertizează profesorul Pop.
