Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Interviu cu Horațiu „Harry” Miheț, apărătorul pro bono al creștinilor persecutați în SUA

Unde se poate ajunge atunci când familia devine ținta predilectă a activiștilor globaliști?

Share

Iulian Capsali 0 comentarii

Actualizat: 29.09.2018 - 10:17

Într-un interviu exclusiv pentru „România liberă”, Harry Mihet, avocat american de origine română, membru al Liberty Council, organizație nonprofit care apără drepturile omului, face o trecere în revistă a unor cazuri celebre pentru care a pledat în instanță, în care persoane creștine au fost date în judecată de către membri ai comunității LGBT. Mihet scoate în evidență noua tiranie despre care spune că a acaparat SUA și pe care o vede conturându-se și în România.


Iulian Capsali: Domnule Harry Miheț, cum ați ajuns în America, la ce vârstă?

Harry Miheț: La vârsta de 12 ani, în februarie 1990. Chiar după Revoluție părinții mei au emigrat de la Timișoara în Statele Unite ale Americii.

Aveați acolo rude, prieteni care vă așteptau sau a fost o decizie pregătită de mai multă vreme?

Tatăl meu în România a fost pastor la mai multe biserici, motiv pentru care a fost încontinuu hărțuit, câteodată chiar și închis de Securitate. Niște oameni în America, auzind și văzând de ceea ce i se întâmpla, au început un proces îndelungat, care a durat vreo 4 ani, de a aduce familia noastră în Statele Unite, în țara tuturor libertăților.

Ce v-a atras spre această carieră în avocatură?

Văzându-l pe tatăl meu cum era încontinuu hărțuit, arestat de Securitate, de multe ori eu îi spuneam: „Tata, când cresc mare, am să mă fac avocat și am să te apăr ca să nu ți se mai întâmple așa nedreptăți“. N-am crezut niciodată că va fi necesar să îl apăr pe el și pe alți oameni ca el, în Statele Unite ale Americii, în țara tuturor libertăților... dar așa se întâmplă.

Vă pun o întrebare care îi intrigă pe mulți români, mai ales pe noi, cei care am trecut prin dictatura comunistă și știm ce s-a întâmplat atunci. Cum s-a ajuns ca în SUA, țara tuturor libertăților, așa cum spuneți – țara în care părinții fondatori au privilegiat ideea de libertate religioasă, mai ales că mulți dintre primii coloniști proveneau din țări în care protestanții erau persecutați – cum s-a ajuns, deci, ca tocmai creștinii să fie prigoniți pentru că își manifestă convingerile religioase?

Schimbarea nu a fost una care s-a întâmplat peste noapte, ci a început încă cu revoluția sexuală, din anii 1960 încoace și încet-încet, decizie cu decizie luată de tribunalele Americii și de Curtea Supremă, pe măsură ce activiștii LGBT câștigau mai multe drepturi, le câștigau din costuri sau le câștigau în pofida creștinilor.

Adică, ei își preluau libertăți, iar creștinii pierdeau libertăți.

Așa este. Și deci așa am ajuns până în anul 2015, când Curtea Supremă a Americii, de fapt doar cinci avocați în haine negre, nealeși de nimeni, netrași la răspundere de nimeni, au decis, au născocit că undeva, ascuns în Constituția Americii, există și un drept fundamental la căsătoriile homosexuale.

O să revenim la acest subiect. Faceți parte din Liberty Council. Ce este această organizație?

Este o organizație de avocatură non-profit, care apără drepturile omului, inclusiv dreptul la conștiință, dreptul de libertate religioasă, libertatea cuvântului. Drepturile de bază pe care America a fost fondată și care, nu din întâmplare, sunt garantate de primul amendament al Constituției, nu al cincilea sau al 10-lea, ci primul, pentru că sunt recunoscute, au fost recunoscute până acum ca fiind drepturile de bază ale unei societăți libere. Și deci Liberty Council apără aceste drepturi pe bază de non-profit, deci întotdeauna fără ca să încasăm niciun ban de la cei pe care îi reprezentăm. Îi reprezentăm doar pentru că iubim libertatea și Constituția și deoarece credem că nimeni nu ar trebui să fie forțat să facă o alegere între libertate și conștiință, sau între slujbă și conștiință.

Care este opinia dvs. în legătură cu acest nou tip de tiranie, care a înlocuit dictatura proletariatului cu dictatura LGBT. Noi am numit-o în România dictatura sexo-marxistă, întrucât provine din școala de la Frankfurt, care era un institut de studii marxiste ce a fost mutat în Statele Unite.

În decembrie 1989 aveam doar 12 ani, dar îmi amintesc cum am fost în Piața Victoriei, în Piața Operei în Timișoara, cerând unui sistem opresiv, unei dictaturi, să ne dea libertate. N-am crezut atunci că istoria se va repeta în felul acesta în Occident, în țările libere, mai ales în țara tuturor libertăților – în America. Avem de a face pur și simplu cu un sistem marxist, care nu are nici o toleranță, nici o îngăduință către cei care nu gândesc și acționează la fel ca ei.

Puteți să treceți în revistă, pe scurt, care sunt cele mai importante cazuri pe care le-ați apărat în justiție?

Sigur. Precizez că la Liberty Council avem multe cazuri și de multe ori reprezentăm creștini care sunt dați în judecată pentru că se roagă într-un liceu public sau într-un spațiu public. Deci am să mă refer la cazuri în care creștinii sunt dați în judecată pentru că nu sunt de acord să participe sau să sprijine agenda LGBT.

Nu știu dacă am înțeles bine. Deci există oameni care se roagă în instituții publice și sunt dați în judecată?!

Da. Unul dintre primele cazuri care le-am avut la Liberty Council, în anul 2009, a fost să apăr un director de școală, Frank Ley, și pe adjunctul lui, Robert Freeman, care au fost dați în judecată și amenințați că, dacă sunt găsiți vinovați de infracțiunea de care au fost acuzați, vor fi bagați în închisoare câte 6 luni fiecare, amendați câte 10.000 de dolari fiecare, iar pensiile pentru care au lucrat o viață întreagă vor fi confiscate amândurora. Infracțiunea de care au fost acuzați a fost că la un eveniment în liceul public, în școala lor – un eveniment în care au adunat laolaltă mai mulți adulți care au sprijinit financiar programul sportiv al școlii – le-au servit o masă de prânz ca să le mulțumească pentru investiția lor, pentru sprijinul lor, și la această masă de prânz s-au gândit să spună un „Doamne, ajută!“, să se roage lui Dumnezeu, să îi mulțumească pentru mâncare și pentru prietenii care au investit în programul lor. Și au spus o rugăciune de 30 de secunde, motiv pentru care au fost acuzați și au fost dați în judecată. Și a trebuit să îi apăr. Mulțumesc lui Dumnezeu că am câștigat cazul acela, au fost găsiți nevinovați. Și au fost lăsați să fie liberi. Dar însuși faptul că au fost acuzați, că libertatea le-a fost pusă în cumpănă pentru faptul simplu doar că au spus o rugăciune, că s-au exprimat în așa fel ne arată, de fapt, unde am ajuns astăzi cu privire la libertatea în țara tuturor libertăților.

Asta acum câți ani se întâmpla?

Asta a fost cu nouă ani în urmă, exact pe 17 septembrie, 2009.

Era Administrația Obama atunci.

În 2009 era Administrația Obama, iar pe 17 septembrie, coincidență, în America este celebrată Ziua Națională a Constituției. Și deci ne aflam în tribunalul din Pensacola, în Florida ‒ o sală arhiplină de oameni veniți de departe și de aproape și pledam cazul acestor doi oameni. Insistam să fie găsiți nevinovați, să fie lăsați să-și practice credința în spațiul public, în timp ce ei erau doar la o șoaptă de închisoare. Și a fost o experiență ireală.

Cred. Atunci când ați venit în România, ați vorbit despre cazul unui pastor din Africa. A fost acuzat de crimă pentru că un homosexual dintr-o țară africană ar fi fost omorât.

Da. Era vorba de pastorul Scott Lively. Și el a fost în misiune prin Uganda unde a predicat Evanghelia, și-a exprimat opinia cu privire la activismul LGBT, dar a făcut-o în mod pașnic, civilizat, fără să se certe cu nimeni. A făcut-o în cadrul unor conferințe la care toată lumea a fost invitată. Au fost puse întrebări, s-au dat răspunsuri, a fost un dialog public, dat la televiziune. Deci a fost o dezbatere civică în țara aceea la care și-a adăugat și el opinia lui. Când s-a întors înapoi în America, a fost dat în judecată de un grup de activiși LGBT din Uganda, care susțineau că pastorul Scott Lively a comis crime împotriva umanității – „crimes against humanity”. Nu pentru că a omorât pe cineva, nu pentru că a agresat pe cineva, ci doar pentru că și-a exprimat opinia în felul în care a făcut-o. A fost un litigiu superficial, care pur și simplu nu ar fi trebuit să vadă lumina zilei într-un tribunal american. Nu numai pentru faptul că a fost produs de ugandezi care nu aveau nicio bază de a accesa tribunalele americane cu plângerile lor ‒ dacă dădeau pe cineva în judecată trebuiau s-o facă în Uganda, nu în America. Dar nu numai din cauza aceea, ci mai ales din cauză că în America tribunalele sunt supuse Constituției americane, iar libertatea cuvântului este una din primele libertăți garantate de primul amendament al Constituției americane.

Ei bine, 7 ani a trebuit să luptăm pentru libertatea pastorului Scott Lively! Mii și mii de ore de avocatură care l-ar fi costat 1,5 sau 2 milioane de dolari dacă ar fi trebuit să plătească niște avocați. Bineînțeles că nu a trebuit s-o facă pentru că noi lucrăm pro bono. Imaginați-vă 40.000 de pagini de documente în acest litigiu, doar pentru ca să apărăm libertatea unui pastor de a predica din Biblie pasaje necontroversate în creștinism cu privire la relațiile sexuale între oameni.

Vestea bună e că după 7 ani am câștigat procesul și tocmai anul acesta o Curte de Apel Principală din America a afirmat faptul că Scott Lively nu a încălcat nici o lege și, deci, procesul împotriva lui a fost respins. Însă cei care au intentat acest proces cred că au fost conștienți de faptul că acesta va fi rezultatul final, dar l-au intentat ca act de intimidare. Adică ce om rațional ar decide să mai vorbească împotriva homosexualității, ar decide să mai susțină adevăruri biblice, dacă ar ști de la început că va fi supus unui proces de 7 ani, mii de ore de avocatură, milioane de dolari și zeci de mii de pagini de documente. Numai cei care sunt extrem de curajoși.

Asta se întâmplă probabil și în cazul celor doi profesori de care ați amintit mai devreme. Foarte greu o să mai facă o rugăciune publică în școală.

Exact. Și asta este strategia activiștilor de la LGBT. Începând aceste procese de multe ori frivole, fără nici o bază în Constituție, ei încearcă să intimideze doar prin proces, în engleză se spune „the process is the punishment“, adică procesul este pedeapsa. Și indiferent de rezultat, chiar dacă nu le convine rezultatul final, faptul că au târât pe cineva în tribunal, de multe ori ani de zile, ei îl consideră un câștig, pentru că alții se uită și văd ce se întâmplă și decid de bunăvoie să nu se mai implice, să nu riște ceea ce au riscat alții.

Care considerați dvs. că este legătura între George Soros și acest tip de totalitarism care pregătește globalizarea? Ați avut de-a face cu puterea lui de persuasiune în zona social-politică? Vă întreb întrucât în România elitele noastre îl inocentează pe acest filantrop cu valențe mesianice, care vrea să schimbe fața lumii după un proiect ideologic. Ați avut de-a face cu el de-a lungul carierei? Cu organizații pe care el le susține?

Da. Cu siguranță. Inclusiv în cazul lui Scott Lively, activistii ugandezi au fost reprezentați în tribunalele americane de o organizație de la New York, căreia îi spune Center of Constitutional Rights (Centru al Drepturilor Constituționale). Perceptia după nume este falsă, întrucât este alcătuită din marxiști culturali și finanțată din stage team de George Soros. Deci tentaculele lui au fost clare în cazul acesta și în multe alte cazuri.

Deci cei care-l inocentează pe George Soros n-ar avea motive în România, pentru că și în România există o mare presiune a organizațiilor pe care el le susține, și acestea duc exact în această direcție – de a pune creștinismul și pe creștini într-o poziție permanent defensivă.


Exact. Nimic din ce se întâmplă în acest domeniu nu se întâmplă prin coincidență sau accident. Este vorba de un efect coordonat și foarte bine finanțat de cei care încearcă să folosească drepturile și demersurile acestea ca să-i susțină pe activiștii LGBT și în același timp să-i pedepsească pe toți cei care sunt împotrivă. Pe toți cei care nu vor să participe, cu entuziasm, la această întreprindere.

Familia este o țintă predilectă activiștilor globaliști. Care ar fi cauza pentru care se încearcă disoluția familiei – acest nucleu primordial al societății din toate timpurile. Trebuie menționat că prima minune consemnată biblic a Domnului nostru Iisus Hristos a fost la nunta din Cana Galileii, când a transformat apa în vin. Deci, de ce această concentrare pe disoluția familiei?

Pentru că familia a rămas ultima instituție care încă nu a fost cucerită de revoluția sexuală. Guvernul, școala, învățământul, sistemul de sănătate – toate celelalte instituții au fost cucerite. Familia a rămas singura instituție care încă ne mai amintește de ceea ce Dumnezeu a rânduit. Care încă ne mai arată ceea ce înseamnă ca un copil să fie crescut de o mamă și de un tată, într-un sistem stabil și plin de dragoste.

„Fără un amendament constituțional cu siguranță, în doar câțiva ani, căsătoriile homosexuale vor fi legalizate în România“

Cum afectează noile ideologii fața educației din Statele Unite? Cunoaștem că președintele Obama a fost un promotor al ideologiei LGBT nu numai în SUA, dar și în lume. Una dintre ultimele legi aprobate a fost aceea că în colegii și universități adolescenții sau tinerii transgender pot să folosească toaletele sexului pe care ei cred că îl au.Deci cum afectează aceste ideologii învățământul și educația din Statele Unite?

Imediat cum aceste drepturi au fost câștigate la Curtea Supremă în anul 2016, am văzut efectul lor asupra copiilor, asupra școlilor, asupra întregului sistem de învățământ. Nu numai prin faptul că dintr-odată acum băieților care se cred fete le este permis să folosească toaletele de fete, iar fetele sunt forțate să folosească acest spațiu intim cu băieții, dar chiar și în materialul care este predat în școală vedem, pur și simplu, cum în sistemul de învățământ, în multe cazuri, copiilor tineri – vorbim de clasa I, a II-a, a III-a din școala primară – le este predat un material care până acum ar fi fost considerat pornografic sau obscen.

Dar acum, în numele Educației, în numele Stiinței și al Învățământului, tinerii încă de mici sunt expuși acestor materiale. Astfel, unii dintre ei devin confuzi, iar dacă au întrebări, sistemul pur și simplu le interzice învățătorilor, interzice oamenilor de bun simț, interzice celor din sistemul de sănătate, terapeuților și psihologilor să mențină lucrurile care noi știm că sunt adevărate, să mențină anatomia și biologia și fiziologia la locul lor.
Avem acum un caz în Florida, în care doi psihologi creștini – unul este Robert Otto, iar al doilea este Judie Hamilton – nu mai pot să consilieze tineri cu privire la sexualitate, deoarece în orașul lor s-au legiferat ordonanțe prin care a devenit o infracțiune penală ca ei să facă asta. De exemplu, dacă un băiețel de 8 ani este confuz de la ceea ce a auzit la școală în orele de educație sexuală și are întrebări și crede dintr-o dată că poate el ar fi trebuit să fie fetiță, dacă se prezintă la dr. Otto sau la dr. Hamilton, atunci singurul lucru pe care Otto și Hamilton pot să i-l spună este că el este ceea ce se simte, și dacă se simte fetiță, atunci poate să primească medicamente, hormoni, poate să ceară intervenții chirurgicale prin care trupul să-i fie schimbat și mutilat, ca să încerce să devină fetiță.

Dacă terapeutul încearcă să-i spună că el ar trebui să-și iubească trupul pe care Dumnezeu i l-a dat și i-a fost menit să fie băiat, și încearcă să-l învețe cum să fie confortabil în trupul lui de băiat – asta este acum pur și simplu o infracțiune penală, pentru care ei pot să fie amendați și licența de practica a medicinei poate să le fie confiscată. E o situație în care statul vine și intră în mod forțat și abuziv în camera de terapie. Și pretinde că un singur mesaj poate fi acceptabil, și acela este mesajul activiștilor LGBT.

Nu s-a schimbat nimic după ce Administrația americană a fost schimbată, de când președintele SUA, care are o presă extrem de negativă în zona democrat progresistă, a venit la putere? Nu s-a întâmplat niciun fel de schimbare în viața socială și politică?

Ba da. Au început să se vadă câteva schimbări, însă procesul de schimbare este unul care are loc lent, deoarece aceste cazuri și procese despre care vorbim n-au fost legiferate de sistemul politic, n-au fost legiferate de, hai să spunem, Congres sau președinte, de oameni care sunt trași la răspundere, la alegeri. Tot mai multe cazuri au fost legiferate de sistemul juridic, unde judecătorii sunt nominalizați și instalați pe termen de viață. Și, deci, cu toate că președintele Trump a început un proces îndelungat de a înlocui acei judecători cu alții care au respect față de Constituție și față de drepturile de bază ale Americii, este un proces care va avea loc pe termen lung. Un proces care ne cere răbdare și în care creștinii și alții vor mai trebui să sufere pentru o vreme.

Credeți că se va opri această suferință la un moment dat, iar creștinii vor înceta să mai fie prigoniți? Se poate reveni la acest statut de dinainte de decizia Curții Supreme - vorbim de decizia prin care 5 judecători, a fost un vot de 5 la 4, în care 5 judecători au impus pe toată suprafața Americii căsătoria homosexualilor, deși zeci de state americane o respinseseră prin referendum. Deci, credeți că – repet întrebarea – se mai poate reveni în America profundă la un statu-quo de dinainte de decizia Curții Supreme?

Odată ce „cămila și-a băgat nasul sub cort”, este greu, dacă nu imposibil, să o dai înapoi afară. În principiu, decizia Curții Supreme ar putea fi anulată într-un alt caz, de o altă alcătuire a Curții Supreme în viitor. În practică, lucrul acesta este foarte, foarte greu. De multe ori văd în spațiul românesc, în discursul care are loc în România, îi văd pe activișii LGBT care întreabă „de ce avem nevoie de amendament constituțional?”. Pentru că Codul Civil deja interzice căsătoriile homosexuale. Ei bine, în America, Codul Civil interzicea căsătoriile homosexuale. Și același argument a fost folosit în America pentru a înfrânge, pentru a stopa eforturile, pentru a trece un amendament constituțional la nivel federal.

Ei bine, pentru că înțelesul căsătoriei nu a fost stabilit clar în Constituția Americii, am văzut cum cei 5 judecători, avocați în haine negre, netrași la răspundere de nimeni, nealeși de nimeni, au reușit să își impună voința lor asupra unui întreg popor și au decis ei pentru noi ce înseamnă căsătoria. Și pentru că tocmai Constituția unei țări este documentul suprem, un document care stă deasupra altor legi – prin această decizie, cu o singură semnătură, ei au reușit să invalideze tot Codul Civil și toate legile din oricare alt stat care ar fi menținut căsătoria între un bărbat și o femeie. De ce este necesar un amendament constituțional? Pentru că fără un amendament constituțional care stabilește clar că familia și căsătoria sunt alcătuite de un bărbat și o femeie pe consimțământul lor liber, cu siguranță, fără niciun dubiu, în doar câțiva ani, căsătoriile homosexuale vor fi legalizate în România. Ori de o legislatură căreia nu-i pasă de voința poporului, ori de judecători activiști de la Curtea Constituțională. Numai în cazul în care căsătoria este protejată și stabilită în Constituție, atunci și numai atunci poporul român va avea siguranța că această instituție de bază va fi definită și stabilită după voința poporului, așa cum trebuie să fie.

Ați fost alături de Kim Davis în vizita pe care a făcut-o în România exact acum un an. Chiar zilele trecute „România liberă” a scris despre această funcționară care a preferat să-și păstreze libertatea de conștiință – chestiune care a costat-o libertatea. Ați apărat-o, cunoașteți bine cazul. A reușit să scape de învinuirile aduse? Și înainte de a spune dacă a reușit să scape, să prezentați foarte pe scurt cazul ei, pentru publicul care încă nu știe despre ce este vorba.


După ce Curtea Supremă a Americii a născocit acest drept fundamental în Constituție – al căsătoriilor homosexuale – lui Kim Davis, ca funcționar public, i s-a cerut să elibereze certificate de căsătorie homosexuale, și anume să le semneze, cu numele ei să elibereze aceste certificate. Ea a spus că nu poate, conștiința ei nu o lasă să facă lucrul acesta. Și a cerut doar o simplă acomodare. A spus: „Uitați-vă, oameni buni. Pe lângă mine, în statul Kentucky sunt alți 136 de funcționari și, după cum se vede, niciunul din ei nu are remușcări, nu are convingerile pe care le am eu. Mergeți, vă rog, la unul dintre ei. Uite aici e adresa, unul din ei este la doar 10 minute distanță de biroul meu. Mergeți, vă rog, la ei. Nu mă forțați pe mine să îmi violez conștiința în felul acesta“.
Lucrul acesta este foarte important, pentru că în mass-media internațională Kim Davis a fost caricaturizată ca fiind una care și-ar fi pus trupul ei între trupurile gay și altarul de nunți și a fost determinată cu orice preț să oprească toate căsătoriile gay din toată țara și din toată lumea. Asta nu este adevărat deloc. Ca avocatul ei, știu cazul pe care l-am pledat în tribunalele în care a fost dusă. Și pot să spun limpede că singurul lucru pe care ea l-a cerut a fost să nu fie personal implicată, să nu fie forțată să-și pună semnătura ei. Ei bine, nu s-a dorit deloc o astfel de excepție pentru Kim Davis. A fost dată în judecată, iar când judecătorul i-a spus că ea, personal, trebuie să semneze aceste certificate – când ea a spus că nu poate să facă lucrul acesta și că îi e mai mare teamă de Dumnezeu decât de un judecător – atunci a fost încătușată, a fost pusă în haine de condamnat și dusă direct la închisoarea din Kentucky. A devenit un prizonier de conștiință în țara tuturor libertăților.

Ei bine, după vreo 6 zile de închisoare, când ea a făcut clar faptul că era gata să moară decât să-și compromită conștiința și pe măsură ce mulți oameni au venit din toată țara – mii și mii de oameni au venit în fața acestei închisori să demonstreze, să pledeze pentru libertatea ei, ea a fost în final eliberată și, după mai multe instanțe legale, exact derogarea pe care ea a cerut-o înainte a fost găsită pentru ea, în așa fel încât s-a reîntors în funcția ei și de atunci până astăzi nu a semnat în niciun certificat de căsătorie homosexuală. Deci și-a păstrat conștiința și credința.

Ce aș vrea să precizez, însă, este că cu toate că am câștigat cazul și libertatea ei, cu toate că am schimbat legea din statul Kentucky și că am câștigat această derogare nu numai pentru ea, dar și pentru alții care sunt în aceeași situație: homosexualii care au dat-o în judecată, chiar și astăzi, deci 3 ani mai târziu, mențin procesele legale împotriva lui Kim Davis. Hărțuirea ei nu s-a terminat încă. Și în procesele care chiar și astăzi sunt pe rol, activiștii de la LGBT mențin că au fost – în engleză se spune „emotionaly distress“ – adică le-a cauzat stres mental și emoțional. Nu pentru că ei nu au primit certificatele de căsătorie – pentru că le-au primit chiar de atunci - au fost semnate de alții -, dar însuși faptul că au fost semnate de alții, faptul că nu le-a semnat ea, asta a fost pentru ei un lucru care i-a afectat emoțional. Respingerea asta ei n-au putut să o accepte, iar azi ei cer mai multor tribunale să o amendeze pe Kim Davis și să le dea despăgubiri de sute de mii de dolari. Deci asta este „toleranța” de care Kim Davis și alții beneficiază.

Vă dau un citat din Kim Davis, o frază pe care a spus-o ea când a fost la București: „Ce pot să spun cu siguranță este că dacă familia ar fi fost definită în Constituție ca uniunea dintre un bărbat și o femeie, eu nu aș fi petrecut 6 zile în închisoare“. Ce mesaj ne puteți da acum, când mai sunt câteva zile până la referendumul național de modificare a Constituției, prin care se va stabili că familia este definită normal drept căsătoria liber consimțită dintre un bărbat și o femeie. Trebuie să menționez faptul că acest referendum a unit toate cultele creștine, dar s-au raliat inclusiv liderii religiilor abrahamice – vorbim de musulmani, vorbim de mozaici – deci toată lumea a fost alături de acest demers de modificare a Constituției. Deci, un mesaj de final.

Un lucru este cert și nu avem niciun dubiu. Dacă familia și căsătoria nu sunt definite în mod clar în Constituția României, în documentul suprem de guvernare al României, atunci în 5, 6, cel mult 10 ani, România, ca și America, și ca și cele mai multe țări din Occident, va avea și ea căsătorii homosexuale, impuse ori de Curtea Constituțională, ori de Parlamentul României.

Românie, ai o șansă istorică de a decide pentru tine însăți ce înseamnă căsătoria, ce înseamnă familia. Iar dacă ratezi această ocazie, dacă ratezi această șansă istorică, nu cred că vei mai avea alta. Așa că încurajez poporul meu român, pe care încă-l iubesc și de care încă îmi pasă așa de mult, să nu calce pe urmele Americii și să-și croiască propria istorie și propriul destin. Acum ori niciodată, Românie, acționează pentru a proteja această instituție!

 

Comentarii

loading...