De la Victor Ponta și Codruța Kovesi, la Nicolae Ciucă, Sorin Cîmpeanu și Lucian Bode, scandalurile de plagiat sunt tot mai prezente în sfera politică, ajungând să fie invocate, fără nicio bază legală, procente până la care este acceptat furtul intelectual.
Mircea Dumitru a fost rector al Universității din București în timpul depistării plagiatului realizat de Victor Ponta și ministru al Educației, când a fost identificat plagiatul Codruței Kovesi, și arată că procentul este irelevant pentru a stabili dacă o lucrare științifică reprezintă un plagiat.
“Plecând de la această idee, este absolut irelevant procentul, pentru că fie o similaritate de 50% și să nu avem de aface cu un plagiat, cum ar putea să fie o similaritate de 3% și să fie un plagiat. Contează procentul, în cazul în care ai plagiat. Pentru că e relevant doar dacă ai plagiat într-o pagină, în jumătate de teză sau în jumătate de pagină. L-am avut pe domnul Ponta, acum zece ani. La Domnia Sa era un procent mare de similaritate pe care mai multe comisii alcătuite din specialiști de la Universitatea din București și de la Ministerul Educației au analizat și au dat verdictul că este plagiat. Am avut, de asemenea, cazul doamnei Kovesi, unde 4 sau 5% din teza susținută la Universitatea de Vest din Timișoara era, potrivit specialiștilor, plagiat. Dar comisia respectivă a spus că, proporțional vorbind, chiar dacă era o eroare, nu s-a impus retragerea titlului. Eram l-a vremea respectivă ministru al Educației și am spus că nu e în regulă ca o teză să aibă nici 1% plagiat, dar trebuie să accept ce îmi spune o comisie de specialiști și nu poți să iei o decizie peste capul lor. În cazul domnului Bode, Comisia de Etică a Universității din Cluj i-a recomandat acestui domn să retragă cărțile pe care le-a publicat pe baza tezei și să le refacă într-un mod corespunzător”, a explicat Mircea Dumitru, pentru “România liberă”.
Acesta a explicat cum lucrează softurile utilizate de universități.
“Softurile folosite de universitățile din România identifică similarități în text. Softul spune dacă 50 – 60% sau mai mult sunt similarități cu alte texte din baza de date ale acelor softuri. Similaritatea nu este neapărat un plagiat. Dumneavoastră puteți să scrieți Binomul lui Newton și nu-l citați pe Newton. E în patrimoniul cultural al cunoașterii. Dar softul vă spune că această expresie a fost folosită de un milion de matematicieni. Trebuie să vină apoi specialiști care să spună dacă acele similarități reprezintă intenția de a plagia”, ne-a mai spus Dumitru.
Costoiu: România nu are softurile sale
Mihnea Costoiu, rectorul celei mai mari instituții de învățământ superior tehnic din România, Universitatea Politehnica din București (UPB), explică și el că nu trebuie luate în considerare doar rezultatele date de softuri, dar atrage în același timp atenția asupra pierderilor pentru comunitatea științifică din țara noastră pe care le cauzează lipsa unor sisteme românești de identificare a falsurilor intelectuale.
“Softurile sunt mai bune, în funcție de cum baza de date este mai mare. Softurile sunt scumpe. Din nefericire, România nu are softuri proprii dezvoltate. Au existat softuri la Ministerul Cercetării, dar acestea nu sunt funcționale. Acest lucru constituie o problemă. Softurile folosite de universități sunt cele recunoscute de Ministerul Educației. Aceste softuri îmbogățesc bazele de date străine cu lucrări din România. În momentul în care ai introdus o lucrare din România într-un soft, automat lucrarea este salvată în baza de date a respectivului soft. Asta înseamnă că pas cu pas, zi cu zi, universitățile din România întăresc softurile din străinătate. Ar trebui să avem noi o bază de date românească. Acum, toate universitățile, pentru tezele de doctorat, au fost obligate să cumpere acces la soft, însă pentru licențe, dizertații, costurile sunt foarte mari și nici marile universități nu și le permit”, ne-a explica Costoiu.
Rectorul UPB mai arată că: “Sunt comparate producțiile științifice cu anumite baze de date. Adică, baze de date care conțin producții științifice anterioare, cărți, lucrări, articole de toate categoriile, publicații din toate zonele. Cu cât baza de date este mai mare, evident, că softul are cu ce compara. Există mai multe softuri folosite și în România și în lume. Aceste softuri compară ținând cont de numărul de cuvinte pe care îl pui, să nu fie mai mult de 3, 4, 5 cuvinte etc. consecutive în comparație. Softurile nu sunt infailibile. Multe softuri sesizează că nu a fost citată Teorema lui Pitagora – dau un exemplu – asta nu înseamnă că lucrarea respectivă este automat plagiată, ci că se folosesc expresii firești în zona învățământului și cercetării. De aceea, rezultatele softului trebuie verificate de specialiști, care să spună dacă este afectată calitatea lucrării”.
“Nu există o regulă, nu există nimic scris: că procentul X e acceptat sau că procentul Y nu e acceptat. Până la urmă, în acest moment, este o decizie la nivelul comisiilor care analizează. Nu știu să existe nici în alte țări. Un element de bun simț ar fi să nu afecteze lucrarea”, ne-a mai explicat Costoiu.
Ambii foști miniștri sunt de părere că, indiferent de forma viitoarei legislații, verdictul asupra unui caz de plagiat trebuie lăsat la specialiști.
Costoiu atrage atenția însă că doar în România titlurile de doctor sunt date de ministrul Educației.
“Titlurile trebuie date de universități, însă pentru cazurile celor deja acordate, responsabilitatea trebuie să rămână la minister”, apreciază Costoiu.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
