El subliniază că votul în favoarea căsătoriei naturale dat de români la referendum nu poate fi expresia unei minorități, din moment ce numărul de voturi exprimate pentru DA ar fi suficient pentru a crea o majoritate solidă în Parlamentul României. Coleman explică de ce parteneriatul civil deschide ușa spre „căsătorie“ și adopție pentru cuplurile de același sex și avertizează că, după ce rezultatul referendumului nu a fost validat, libertatea de exprimare va fi sub asediu. De aceea, îi sfătuiește pe români să construiască alianțe largi în societate și să rămână uniți între ei.
RL: Care este opinia dumneavoastră despre modul în care a fost organizat Referendumul pentru Căsătorie în România și cum comentați rezultatul acestuia?
Paul Coleman: Din câte am înțeles, cei de la putere s-au achitat foarte prost de această sarcină, în primul rând prin amânări peste amânări și obstacole peste obstacole. A circulat și povestea că însăși organizarea acestuia ar fi cumva discriminatorie. Este deplasată ideea că a le da cetățenilor libertatea de a vota în chestiunea căsătoriei ar fi un fapt discriminatoriu în sine. Cât despre rezultat, acesta are și părți bune, și mai puțin bune: pe de o parte, mulți oameni, milioane, au mers să voteze în favoarea căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie; pe de altă parte, nu au fost destui pentru a valida rezultatul. În contextul general al dinamicii de vot din România, au venit la urne mulți oameni, ceea ce reprezintă un lucru pozitiv și o platformă pentru o viitoare acțiune politică. Dar faptul că rezultatul nu a putut fi validat din cauză că nu s-a atins pragul legal de prezență este, în mod evident, dezamăgitor pentru cei care vor să consolideze și să protejeze căsătoria în România.
Chiar a doua zi după referendum, Guvernul a scos din sertar un proiect de lege a parteneriatului civil, care prevede adopția pentru partenerii heterosexuali și o interzice explicit pentru cuplurile homosexuale. Cum comentați?
Modelul pe care noi l-am observat în toată Europa și în restul lumii este că, odată adoptat parteneriatul civil pentru orice tip de cuplu – heterosexual sau homosexual –, „căsătoria“ homosexuală va urma inevitabil. Așa s-a întâmplat în fiecare țară din lume. Așadar, indiferent că suntem sau nu de acord cu parteneriatul civil sau „căsătoria“ între persoane de același sex, rămâne valabil faptul că, acolo unde s-a introdus parteneriatul civil, „căsătoria“ între persoane de același sex a urmat foarte curând.
Românii trebuie să fie la curent cu aceasta. Este o realitate. În ceea ce privește adopția, odată ce o țară a pornit pe acest drum, al excluderii cuplurilor de același
sex de la adopție, faptul a fost văzut ca o discriminare. Se poate vorbi despre o pantă alunecoasă, cu măsuri care conduc într-o anumită direcție. Cred că, indiferent ce vederi avem cu privire la căsătorie și adopție, nu putem nega realitatea că, odată ce o țară a intrat pe acest făgaș, a ajuns inevitabil să legifereze și „căsătoria“ între persoane de același sex, a permis și adopția și toate celelalte consecințe care apar odată cu aceasta.
Mulți s-au grăbit să prezinte rezultatele votului de la referendum ca pe o victorie a oponenților acestuia și o certificare a transformării creștinilor într-o simplă minoritate. Ce părere aveți despre aceasta?
Patru milioane de oameni au votat pentru căsătoria ca uniune între un bărbat și o femeie, ceea ce înțeleg că reprezintă un scor mai bun chiar și decât cel mai bun scor înregistrat de un partid la ultimele alegeri parlamentare. Deci nu pot fi ignorați, nu pot fi priviți ca o minoritate. Dacă același număr de voturi se dădeau într-un context politic, ar fi fost suficiente pentru a trimite un partid la guvernare. Așadar, nu este cazul să vorbim despre o minoritate. Cred că oponenții referendumului au reușit să-i stigmatizeze cu succes pe cei care cred în căsătorie. Au făcut ca viziunea acestora să fie văzută ca discriminatorie în sine, ceea ce nu este cazul, sau i-au îndepărtat pe oameni de urne fie prin dezinformare, fie printr-o campanie agresivă de stigmatizare și demonizare a celor care cred în căsătorie. Trebuie spus că au avut o campanie foarte eficientă de dezinformare și de ținere a oamenilor departe de urne.
Ce învățături putem trage din cazul recent câștigat la Curtea Supremă a Marii Britanii de cofetăria Ashers, care a refuzat să onoreze o comandă pentru un tort care celebra o „căsătorie“ între persoane de același sex?
Cred că astfel de cazuri ar trebui să fie încurajatoare pentru cei care văd căsătoria ca pe o uniune între un bărbat și o femeie. Curtea Supremă a recunoscut că oamenii pot avea această vedere și sunt îndreptățiți să acționeze pe baza ei în viața publică, inclusiv în relațiile comerciale, fără să fie reclamați că discriminează. Cred că în acest caz a fost reafirmat un principiu juridic foarte important, și anume că oamenii nu ar trebui obligați să fie de acord, să promoveze, să sprijine o convingere cu care sunt în profund dezacord. Consider că este o încurajare pentru toți cei care cred în căsătoria naturală. Totuși, acest caz a durat patru ani și jumătate și a necesitat servicii de consiliere juridică în valoare de peste 570 milioane de euro – doar pentru că o cofetărie din Irlanda de Nord a refuzat politicos să livreze pe comandă un tort în valoare de aproximativ 40 de euro. Așadar, deși se spune că este o victorie pentru libertatea de exprimare și bunul-simț, din punctul meu de vedere putem spune că avem o victorie a bunului-simț abia când nu vor mai fi admise în justiție astfel de cazuri.
Ce efecte prevedeți în România din punctul de vedere al libertății religioase și de exprimare după ce rezultatul Referendumului pentru Căsătorie nu a fost validat?
Promotorii „căsătoriei“ între persoane de același sex reușesc în mod foarte eficient să-i facă pe oameni să nu-și mai exprime dezacordul – chiar să nu-l mai gândească. Fie că suntem sau nu de acord cu „căsătoria“ între persoane de același sex, este o realitate incontestabilă că, pretutindeni unde s-a legiferat „căsătoria“ homosexuală, cei care văd căsătoria ca pe o uniune între un bărbat și o femeie s-au confruntat cu reclamații de discriminare, cu penalizări juridice și sociale. Cred că nu putem ignora contextul. În contextul României, am văzut că promotorii „căsătoriei“ între persoane de același sex au reușit să-și demonizeze cu succes oponenții. Din nefericire, după referendum, ne așteptăm ca acest lucru să continue, deoarece s-a dovedit în mod clar a fi o strategie câștigătoare pentru ei.
Ce instrumente pentru acțiune civică ne mai rămân și ce metode pentru a proteja și promova libertatea de conștiință și căsătoria naturală în România?
Cred că este nevoie să repetăm în toate adunările și cu toate ocaziile că cei care văd căsătoria ca pe tradiționala uniune dintre un bărbat și o femeie au un punct de vedere legitim, care necesită libertate și spațiu pentru a fi exprimat în dezbaterea publică din societate. Trebuie să creăm alianțe cu bază largă de sprijin, inclusiv cu persoane care s-ar putea să nu sprijine viziunea noastră despre căsătorie, dar sprijină libertatea de expresie și dreptul de a avea o conversație și o dezbatere în legătură cu acest subiect. Cazuri precum cel al cofetăriilor Ashers din Irlanda de Nord sau Masterpiece din SUA au fost foarte utile, oferind libertatea legală prin crearea de precedente pozitive ce le permit oamenilor să aibă vederi opuse. Promotorii „căsătoriei“ între persoane de același sex și-ar dori ca orice urmă de dezacord să fie eradicată și ei să joace un joc fără rest, ceea ce face foarte dificilă posibilitatea unui discurs civilizat.
Cred că trebuie să facem câteva lucruri. Primul: să ne luptăm pe tărâm juridic pentru libertatea de a ne exprima și de a acționa după cum ne dictează conștiința. Doi: să construim alianțe cu bază largă de sprijin, chiar și cu cei care nu sunt de acord cu noi pe fond în chestiunea căsătoriei. Și trei: să rămânem împreună, să rămânem uniți. Dacă vom capitula pe rând, unul câte unul, va deveni tot mai greu pentru cei rămași să ia atitudine. Celor patru milioane de oameni, dacă rămân patru milioane, le va fi mult mai ușor să-și păstreze libertatea de exprimare pe viitor.
