Dimitrie August Laurian (1846-1906), inițiatorul titlului care a făcut istorie, „România Liberă”, a fost fiul cunoscutului August Treboniu Laurian, unul dintre cei mai importanți oameni de cultură ai secolului XIX și un participant activ în Revoluția de la 1848 din Ardeal. Laurian tatăl a fost membru fondator al Academiei Române și a scris un Dicționar al limbii române, în care a încercat să purifice limba de elementele nelatine. Totodată, a fost ales să-l învețe pe regele Carol I limba română.
Nicolae Bălcescu îl caracteriza pe A.T. Laurian drept ”cel mai clarvăzător spirit de la 1848”. În 13 septembrie 1849, împreună cu Popazu, I. Maiorescu şi I. Bran i-au prezentat, la Viena, împăratului Ferdinand, petiţiile românilor. În 1858, A. T. Laurian a plecat de la Iaşi la Bucureşti, pentru că se opunea campaniei antiunioniste duse de caimacamul Vogoride.
Între 1861 și 1873, a redactat Istoria Românilor, manuale şcolare, precum şi Harta Daciei milenare (1868). În anul 1867, Guvernul României l-a ales ca să-l înveţe limba română pe principele Carol I. Între 1871 și 1876, în colaborare cu Ioan C. Massim, profesor la „Sfântul Sava”, a editat Dicţionarul limbii române, în două volume, în care a încercat să „purifice” româna de elementele nelatine.
Inspirat de dobândirea independenței de stat, la 10 mai 1877, omul de cultură D.A. Laurian, fiul unuia dintre cei mai fervenți luptători din Revoluția de la 1848, şi profesorul Ștefan Mihăilescu au început să tipărească cotidianul politic, cu foileton literar, „România Liberă”. În paginile publicaţiei au semnat mari nume ale culturii și istoriei țării: Barbu Ştefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale ori Titu Maiorescu. În cei 140 de ani de existență, cotidianul „România Liberă” a relatat și a fost martor la scrierea istoriei României moderne… citește mai departe aici…
Fiul său, Dimitrie August Laurian, a călcat pe urmele tatălui său și s-a impus în cultura română îndeosebi prin activitatea jurnalistică. Profesor și funcționar în Ministerul Culturii, s-a implicat în reforma învățământului românesc din 1898. Înainte să fondeze ziarul „România Liberă”, a pus bazele unei reviste literare și științifice.
D.A. Laurian a absolvit, în 1868, Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, publicându-şi teza cu titlul Metodul de care debe să ne servim în determinarea facultăţilor sufletului şi divizarea lor. Apoi a studiat filosofia la Paris şi Bruxelles, unde şi-a susţinut şi doctoratul. Din anul 1871, a devenit profesor la câteva licee din Bucureşti, unde a predat filosofia şi limba latină. A tradus din Vergiliu, Horaţiu şi Cicero. A ocupat apoi diverse funcţii în Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii, participând la pregătirea reformei învăţământului românesc din anul 1898. În anii 1888-1895, a fost deputat şi senator.
Din 15 februarie 1872, împreună cu Ştefan C. Michăilescu, a întemeiat şi condus revista „Transacţiuni literare şi ştiinţifice”, care va fuziona peste un an cu „Revista contimporană”. A publicat, în aceste reviste, mai multe cronici literare şi articole. Lui Anton Pann, de pildă, i-a dedicat, în anul 1872, articolul „Un cântăreţ uitat”. În mai 1877, fondează ziarul „România Liberă”.
