„Prevederile articolului 4 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la personalul militar, precum şi sintagma ‘cu excepţia celor sindicale’ din cuprinsul dispoziţiilor articolului 29, alineat 1, litera e din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, aduc atingere art. 20 art. 40 alin. (1) şi art. 53 din Constituţia României, prin raportare la art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”, prevede excepţia de neconstituţionalitate postată, miercuri, pe site-ul Avocatului Poporului.
Articolul 4 din Legea nr. 62/2011 stipulează că persoanele care deţin funcţii de demnitate publică conform legii, magistraţii, personalul militar din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Informaţii Externe şi din Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, unităţile şi/sau subunităţile din subordinea ori coordonarea acestora nu pot constitui şi/sau adera la o organizaţie sindicală.
Potrivit articolului 29, alineat 1, litera e din Legea nr. 80/1995, cadrelor militare în activitate le este restrânsă exercitarea unor drepturi şi libertăţi astfel: e) constituirea în diferite forme de asociere cu caracter profesional, tehnico-ştiinţific, cultural, sportiv-recreativ sau caritabil, cu excepţia celor sindicale ori care contravin comenzii unice, ordinii şi disciplinei specifice instituţiei armatei, este permisă în condiţiile stabilite prin regulamentele militare.
„Interzicerea absolută a dreptului de asociere în sindicate a cadrelor militare este contrară dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale, care garantează dreptul de asociere a cetăţenilor în sindicate, măsura fiind o ingerinţă nejustificată şi disproporţionată în raport cu scopul urmărit. Sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că excepţiile de la regula dreptului de asociere trebuie interpretate în mod restrictiv şi doar motive pertinente şi serioase pot justifica restricţiile acestui drept. Orice încălcare trebuie să corespundă ‘unei nevoi sociale stringente'”, mai arată Avocatul Poporului.
