Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

O campanie marca "România Liberă"

Acțiunea AutoANGAJARE: Kilometrul CENTENARULUI

În acești 28 de ani am scris de-a dreptul obsesiv despre importanța autostrăzilor. Nu credem că mai există români care să se îndoiască de faptul că autostrăzile reprezintă motorul economiei, noi locuri de muncă, civilizație.

Share

Petre Mihai Bacanu 0 comentarii

Actualizat: 16.05.2018 - 21:42

 

În acești 28 de ani am scris de-a dreptul obsesiv  despre importanța autostrăzilor. Nu credem că mai există români care să se îndoiască de faptul că autostrăzile reprezintă motorul economiei, noi locuri de muncă, civilizație.

Celebrul  dicton antic “Via Vita” (Drumul înseamnă viață) este mai actual ca oricând. Autostrăzile  sunt folosite în beneficiul economiei, pentru că un leu investit într-o asemenea construcție întoarce cel puțin doi lei. În decembrie 1989 visam la o Românie „pânză de păianjen“ alcătuită din autostrăzi și căi ferate moderne.

O scurtă istorie a autostrăzilor

Prima  s-a construit la Berlin în 1921. În 1924 a fost finalizată Autostrada Lacurilor, Milano-Varese. În 1932, în Germania a apărut A555 (primarul de atunci al Köln-ului, Konrad Adenauer, declara la inaugurare: “Așa vor arată drumurile de aici înainte”). Între 1933 și 1941, Germania  a construit 4.000 de km de auto­străzi. Germania are acum 13.000 km de autostrăzi. Nu mai vorbim de autostrăzile care au scos SUA din criză. În 1956, SUA au declanșat un program pentru construcția a 75.000 km de autostrăzi.

În 1938, România avea și ea un master-plan pentru construcția de autostrăzi care să lege toată țară. Au venit comuniștii, sub care s-au construit doar 125 km (înglobând și un “aeroport”), deși pe atunci nu existau probleme cu exproprierile și nici cu forța de muncă. Dovadă că într-un timp-record s-a construit Transfăgărășanul, cel aproape inutil. Ceaușescu se temea  de mișcarea rapidă a trupelor… invadatoare și nu agrea auto­străzile.

Băsescu s-a opus și el proiectelor de anvergură, cum sunt autostrăzile, declarând, de fiecare dată când scriam despre acest subiect, că “ne scoate el autostrăzile din cap”. Mai încoace a avut totuși tăria să recunoască că a fost o greșeală. S-o fi convins că autostrăzile înseamnă un miracol, ieșirea la liman.

Ne-am reamintit și de celebrul discurs al Regelui Mihai în Parlament, care a insuflat ceva speranță: “România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră ca stat independent”. O țară pe care am ­luat-o cu împrumut de la ­copiii noștri.

Acțiunea “Autoangajare” pe care dorim s-o inițiem țintește o reușită în infra­structură și propune societății următorul proiect: 

  Mobilizarea societății civile pentru un scop concret, și anume  construcția (la început) a unui singur km de autostradă.  

 “Autoangajare” va lucra cu voluntari din România și Republica Moldova  pentru o perioadă de un an, proveniți din rândul absolvenților care nu și-au găsit un loc de muncă, din rândul persoanelor care primesc ajutoare sociale și chiar dintre pensionari  încă apți de muncă (pentru posturi de ingineri, maiștri). Un diriginte de șantier de la “drumuri” ar urma să  verifice permanent calitatea materialelor și lucrărilor.

 Voluntarii ar urma să locuiască în dormitoare cu condiții decente, campusul urmând să aibă organizare socială model, cu bucătărie, cabinet medical, bibliotecă, săli de jocuri etc.

  S-ar previziona totul pentru o perioadă de un an.

  Dacă este cazul, la sfârșitul perioadei de un an, tinerii care au învățat o meserie ar putea primi un atestat. Activitatea de voluntariat le va înlesni angajări ulterioare. Voluntariatul este un punct valoros în CV-ul oricărui tânăr. S-ar putea lucra și cu deținuții care ar accepta acest tip de “voluntariat”,  în aceleași condiții  ca și ceilalți lucrători.

* Pe acest front se va crea o atmosferă de forță prin bucuria muncii, a distracției, a cunoașterii. Șantierul  ar urma să aibă o conducere colectivă, aleasă dintre voluntari.

* Fondurile pentru acest tronson (materiale, utilaje, combustibili) vor fi asigurate prin colecte transparente. Evident, nu se va mai lucra cu roaba și căruța, cum s-au construit în țară 14.000 km de căi ferate interbelice. Acum, dacă “AutoANGAJARE” reușește, am putea ajunge la concluzia că mai mult decât banii (de care ne tot plângem că nu-i avem) contează mințile, brațele și inimile românilor.

* Un asemenea demers, dacă ar reuși, ar putea fi semnul  adevăratei  RECONSTRUCȚII  NAȚIONALE. Poate constitui un semn de ieșire a României din criza de proiect. Această  acțiune, prin asumare individuală, trebuie privită ca fiind animată de idealul unității naționale și de consolidare a
națiunii române, care să ne facă să vedem o Românie cu viitor.

* AutoANGAJARE  - eveniment cetățenesc –  va face diferența dintre voluntariat și munca voluntară sau “patriotică” din perioada comunistă (când era prevăzut chiar în Constituție că muncile patriotice sunt obligatorii). Acum, cei care își vor oferi în mod liber timpul și energia își vor dovedi forța creativă, se vor simți utili, vor învăța să facă parte dintr-o echipă, vor înțelege problemele comunității.

* Acest kilometru de autostradă ar urma să fie gata la 1 decembrie 2018, chiar și cu riscul că se va lucra fără prea multe utilaje moderne.

* Marea Unire reprezintă un apogeu al reîntregirii granițelor istorice, intrarea țării noastre în concertul națiunilor europene moderne. *Fapta noastră de astăzi ar putea reprezenta tot un moment al modernizării, am putea învăța să conturăm destinul nostru comun. AutoANGAJARE ar putea purta frumoasa și sugestiva denumire “UNIREA-TRICOLOR”, născută din fuziunea a două echipe de fotbal din perioada interbelică. O fuziune care ar putea fi repetată: unirea dintre România și Moldova. Acțiunea AutoANGAJARE ar fi însuflețită de nobilul centenar, ar aduce o schimbare chiar și în mentalități. Kilometrul  AutoANGAJARE poate face istorie. Iar voluntarii vor avea satisfacția de a fi contribuit la ANUL CENTENARULUI.

* Așteptăm idei de la tineri, de la cei care semnează pe rețelele de socializare “propriul angajat”, de la specialiști, de la pensionari, de la oricine. Dacă acțiunea se conturează, vor urma înscrieri în “AutoANGAJARE”. Se va crea o structură, gen fundație sau asociație, care să gestioneze proiectul.

Dacă sunteți motivați, implicați-vă! Vrem autostrăzi! Haideți să le facem!

Comentarii

loading...