Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Protocoalele subterane rod statul de la rădăcină

Tudor Artenie 08.05.2018 - 10:33
Tudor Artenie

Poate că protocoalele dintre instituțiile „speciale” ale statului s-au născut din dorința reală de a stârpi corupția. Poate că niște „oameni politici” onești s-au înțeles, în taină, să facă dreptate cu orice preț.

Share

Poate că protocoalele dintre instituțiile „speciale” ale statului s-au născut din dorința reală de a stârpi corupția. Poate că niște „oameni politici” onești s-au înțeles, în taină, să facă dreptate cu orice preț. Și poate că mai mulți „opiniști” și-au pus furia, sau greața, sau naivitatea în slujba unui ideal. Poate… Demersurile acestui grup de interese au reușit doar să dea jos eșarfa de pe ochii Justiției și să-i facă zob talerele balanței. Și, da, se numește grup de interese, chiar dacă e o „grupare” care urmărește un scop -nobil.

 Protocoalele au reconfigurat Direcția a VI-a a Securității comuniste

Direcția a VI-a se mai numea Direcția de Cercetări Penale și e binecunoscut faptul că, până la Revoluția din 1989, Securitatea făcea anchete penale. Protocoalele, secrete până mai ieri, nu au făcut altceva decât să legitimeze în ochii celor care le-au făcut reinventarea Direcției a VI-a. Funcționând ca „acoperire” instituțională, protocoalele au permis ofițerilor de informații și partenerilor acestora să facă orice au vrut. Călcând în picioare orice drept al ființei libere, echipele de „vigilenți” nu numai că au invadat orice teritoriu, public sau privat, dar au subțiat statul până când libertatea și dreptatea au devenit străvezii.

 Scopul nu scuză mijloacele!

 Disperarea „oamenilor de bine” că nu au suficiente resurse pentru a combate corupția poate fi înțeleasă. E greu să învingi cinstit un adversar puternic. Un adversar cu relații „tari” și cu bani mulți și care are în slujba sa avocați  reputați și contabili pricepuți. E o bătălie grea, dar niciun stat de drept nu poate îngădui abuzul în lupta legală cu…abuzul în serviciu.

Libertatea e cel mai de preț bun al ființei. Pentru libertate s-a murit în decembrie 1989, nu pentru reciclarea Securității. Nu pentru gașca din sufrageria lui Oprea.  Nu pentru capturarea statului prin protocoalele insti-tuțiilor  „speciale” și ale -șefilor lor.

 „Deontologii” se vaită că mafioții scapă

 Se indignează când avocații acestora contestă sentințele judecătorilor invocând protocoalele în propriul interes. Privesc spre Uniunea Europeană, spre Comisia de la Veneția, spre Statele Unite și așteaptă intervenția salvatoare a lumii civilizate. Se vaită și se indignează degeaba. Se uită spre Vest în zadar. Justiția din statele dezvoltate nu funcționează cu „protocoale” (și nu suntem în situația de a produce un Patriot Act ca în SUA). Justiția își va îndrepta talerele și își va pune eșarfa pe ochi doar după ce consecințele generate de protocoalele murdare vor fi dispărut. Chiar cu prețul apariției unor colonii românești în Costa Rica sau Madagascar.

 PS: Dar dacă protocoalele au făcut și mai mult rău? Dacă „profesioniștii protocoalelor” sunt respon-sabili pentru falimentul sau, dimpotrivă, pentru succesul unor companii? Sau al unor oameni – politicieni, procurori, judecători, deontologi, șefi de instituții etc.? Ne-am întors în trecut sau nu am plecat, de fapt, niciodată de acolo? 

Acest comentariu a fost publicat inițial pe dezacorduri.ro.

Comentarii

loading...