Noua cumetrie liberală: “Norvegianul” Pavel Popescu și colega de imobil

Marius Ghilezan Actualizat: 07.03.2021 - 13:18
Marius Ghilezan

Deputatul Pavel Popescu,”norvegianul” parașutat în PNL, în fatidicul an 2016, direct pe lista câștigătoare din Timiș, s-a portat recent în sectorul 4, din rațiuni ecumenice sau de apartenența la clubul agitatorilor de profesie? Încă nu se știe.

Întreaga suflare liberală, din filiala sectorului 4 al Bucureștiului, încă se mai minunează de ciudata sa cârmuire. A fost în stare să propună, în calitatea sa de șef, la optsprezece candidați, de pe lista de consiliu local a PNL, funcția de viceprimar. Asta în condițiile în care Primăria, săraca de ea, deține doar două posturi, mari și late.

Pentru ca starea de mirare să fie conectată la tensiunea continuă, recent liberalii obișnuiți din sector au aflat motivul real al supărării pe Robert Cristian Florea, pe care l-a propus vice, dar s-a lepădat de el, cât ai zice baciună.

Avea nevoie colega să fie împinsă pe scări în sus?

Diana Ștefana Baciuna, o juristă merituoasă în lupta cu hidra PSD, din poziția de consilier a europarlamentarului Daniel Buda, a intrat în cursa locurilor rezervate doar celor aleși.

Pentru că rudele ți le dă Dumnezeu, colocatarii ți se rânduie în funcție de cumetrii, așa și Popescu Pavel cu vecina de dormitor.

Baciuna, zic sursele bine informate, avea și alte calități decât ale lui Florea, necunoscute marelui public liberal în freamătul electiv din iarna lui 2021. Ea nu voia din tot sufletul postul, pe inima goală. Și-l merita, datorită sau din cauza împărțirii locative cu tânărul Pavel Popescu. Ea are și acum calitatea de colocatară.

Pentru că familiile moderne, nu-s ca cele tradiționale, un imobil de lângă fosta casă de căsătorii a sectorului 4, aflat în proprietatea șoferului lui Pavel Popescu, este împărțit frățește de familia deputatului și a candidatei, fără loc, Diana Ștefana Baciuna.

Acum înțeleg și liberalii de ce Baciuna a avut mare trecere la Violeta, stăpâna sa de la centru.

Pavel Popescu, mereu între două trenuri, are o capacitate de dedublare cronică, mărturisesc în surdină liberalii de sector. Azi spune una, mâine se răsucește, de parcă în piept ar avea timusul liber schimbismului.

Nu recunoaște că și-a lăsat nevasta thailandeză și cei doi copii în Norvegia, pentru a se încetățenii cu cetățenia țării fiordurilor.

Fără fiorul consecvenței, dar cu fiordul în comportament

Fără a avea fiorul consecvenței, cel care înainte de marea descălecare la PNL Timiș, direct pe un post eligibil, avea să decreteze că nu lasă Norvegia pentru nimic în lume, peste câteva luni s-a dezis de crez, cum ai zice, precum Dante, “Lăsaţi orice speranţă voi ce intraţi…”

”Locul meu este aici și, oricât de bine m-aș simți într-o altă țară, gândul și dorul pe care le port României nu pot fi înlocuite de nimic. M-am întors acasă din Norvegia și am luptat din greu pentru victimele de la Colectiv”, avea să declare cu puls ridicat, omul ce n-a ales PLUS-ul lui Cioloș, ci leagănul liberal, în rang de comite al ordinului:”fă treabă, cum zicem noi!”

Nu credem ce se vede

Explozia de la Colectiv l-a lansat pe orbită. Așa s-a aflat de el, apatridul, om cu firmă, dar nu și cu stare, că a lăsat bunătate de Norvegia septentrională, pentru sudica Românie, vasală ambasadelor. Poate că aici e esența devenirii și noi nu o știm. Sau în Repatriot?

Ascensiunea lui nu e aceeași ca a colocatarei familii Baciuna, ea fiind o militantă veche a PNL, iar soțul un jurist la o firmă de transport.

La vremea Colectivului, când vorbea (în ce calitate?) cu doctorii din Bergen, pe Pavel Popescu l-a prins evoluția într-o stare îndoielnică de free lancer.

Mai demult, am fost învățat să mă feresc de indivizi cu goluri în CV. Prezența lui prin studiouri, mi-a displăcut mereu, poate că din acest motiv rezon, nu cazon, consider că are o carieră bufă, nu prea îndelungată pe post. Și liberalii s-au săturat de fițele sale.

A dat mai mult decât a luat. Fie numele PNL lăudat

Tocmai înființase o firmă, în Norvegia, când evenimentul Colectiv a dat alarma. Presa neînregimentată avea să publice veniturile modeste și contribuțiile mari la partid. “Popescu a câștigat, în 2016, 29.492 de coroane norvegiene (NOK). Asta înseamnă cam 12.000 de lei, adică o fabuloasă sumă de 1.000 de lei pe lună. E drept, statul norvegian îi mai dăduse domnului Popescu o „indemnizație pentru înființare/derulare companie proprie“ în valoare de 149.375 NOK, adică vreo 62.700 de lei. Încă 5.200 de lei pe lună, cum ar veni. Ei da, așa da. Chiar dacă prețurile sunt foarte mari în Norvegia, luând în calcul faptul că soția sa, educatoare, câștiga aproximativ echivalentula 9.000 de lei lunar, domnul Popescu a putut să rupă de la gura familiei 59.000 de lei ca să îi investească temporar în campania partidului în care tocmai se înscrisese. Sau nu”, scriau Cațavencii, pe vremea înălțării sale.

Sigur că nimeni nu s-a întrebat de ce a scos din coșniță mai mult decât avea în acte. Dacă era plăcut sistemului, i-au dat pace, cât ai zice: “Pavele, lansează-te pe orbită!”

Domnul președinte Popescu are în comun cu liberalii bucureșteni, atât cât Delta Văcărești are de a face cu păsările sălbatice.

Colega merita mai mult

Foto: Colocatara Diana Baciuna, deputatul Pavel Popescu, zis "Norvegianul" și Nicușor Dan, "Fratele câinelui"

Fulminanta sa ascensiune e o poveste de roman. De la postura de free lancer, poziție în care până și albatroșii lui Ibsen puteau face pe el orice, incendiul de la Colectiv l-a propulsat mai sus decât pe orice înstelat putea sistemul să-l plaseze. Enigma ascensiunii sale fără egal nu stă atât în tupeu, cât în relaționare ocultă.

E cunoscut în sector ca revoluția în direct. Ciudatul urmaș al lui Pache Protopopescu are - din ce se relatează - doar știința demolărilor, nu și a construcțiilor care să dăinuie. Își îndeamnă consilierii puși pe listă să facă balamuc, nu să vină cu proiecte de acte normative, cum ar sta bine unui autentic partid liberal.

PNL are cinci consilieri locali. Unul mai userist decât altul în comportament. Așa îi învață Popescu, se spune prin sector.

Oare Diana Baciuna, o truditoare pe câmpurile de luptă liberale, nu are un nod în gât când trece într-o primă lectură minunata poveste de succes a unui antreprenor fără antrepriză?

Și coleg de locativ și fără post de viceprimar, asta-i viață, ăsta-i trai?