Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Interviu cu Vasile Simileanu, directorul revistei Geopolitica. Planul Rusiei: controlul asupra gurilor Dunării

Sabina Fati Actualizat: 18.01.2015 - 20:09

Vasile Simileanu, director al revistei Geopolitica, spune că atentatele din Franța seamănă cu niște „crime comandate“.

Share

Vasile Simileanu, director al revistei Geopolitica, spune că atentatele din Franța seamănă cu niște „crime comandate“.

Colonelul în rezervă Simileanu susține că scăderea prețului petrolului pe plan global face parte dintr-o „strategie de descurajare“ a Statului Islamic și a Rusiei, în așa fel încât bugetele acestora să scadă și să le oblige să se retragă din teritoriile pe care le controlează. România e prea aproape de Statul Islamic, de care e despărțită doar de Marea Neagră și Turcia, mai observă Vasile Simileanu, care predă geopolitică la ASE și la Universitatea București, se află în Clubul Militarilor Români de Reflecție Euroatlantică, dar apare în același timp și pe așa-zisa listă a prietenilor Rusiei în România. Simileanu susține însă că nu s-a întâlnit niciodată cu Alexandru Dughin, ideologul Uniunii Eurasiatice și nici nu știe cum a ajuns pe această listă. Vasile Simileanu declară că Rusia nu are de gând să lase din mână Republica Moldova și nici să abandoneze estul Ucrainei, de unde Moscova ar vrea „să controleze gurile Dunării“.

RL: În ce fel se schimbă lumea după atacurile teroriste de la Paris?

V.S.: Europa a fost greu încercată, la fel ca Statele Unite în 2001, dar terorismul din 2015 este total diferit față de ceea ce știam până acum. Atacul de la Charlie Hebdo e atipic, seamănă cu o crimă comandată. În plus, teroriștii care acționează în Europa încep să aibă un profil diferit, sunt englezi, francezi, spanioli la a doua generație, cum am văzut că a fost și la atentatele de la Londra și de la Madrid. Acest atac a fost menit să destabilizeze Franța și Europa.

RL: Poate fi destabilizată Europa atât de ușor?

V.S.: Nu, dar acești extremiști nu au înțeles că statele europene au structuri de informații și structuri militare mai bine pregătite decât cred liderii Al-Qaeda sau ai Statului Islamic. Cu toate acestea, trebuie să facem față unei provocări complicate: omul de lângă tine, care-ți citește cărțile, care merge la cumpărături cu tine, se poate transforma într-un atentator fiindcă valorile occidentale nu sunt pe deplin înțelese de toți cei veniți aici dinspre lumea musulmană.

RL: Din această formulare rezultă că Europa ar fi deja într-un război cu atacatorii ei nevăzuți.

V.S.: Nu e în război, dar e într-o stare de veghe intensă, într-o stare de alertă ridicată. Trebuie să fim mai atenți, iar serviciile speciale ar trebui să fie sprijinite mai mult pentru a ne asigura securitatea.

RL: De ce credeți că Statul Islamic în Siria și în Irak nu poate fi destructurat? Nu există suficientă voință politică în marile capitale occidentale?

V.S.: Statul Islamic e o organizație de tip terorist, dar care are „instituții“ militare dezvoltate prin comparație cu celelalte organizații teroriste – Al-Qaeda, Hammas, Hezbollah, Gamaat Islamiya, Boko Haram. Statul Islamic are tehnică militară dezvoltată, are o organizare serioasă de tip militar și fonduri destul de mari: 2 miliarde de dolari în ultimul an. Bani care provin, probabil, din șantaje de la diverse organizații neguvernamentale din toată lumea. Opt-nouă mii de oameni din efectivele Statului Islamic provin din Occident și nu sunt neapărat musulmani: sunt mercenari, sunt aventurieri și, din nefericire, sunt și destui militari disponibilizați care nu s-au adaptat la revenirea din teatrele de operațiuni care s-au îndreptat spre Statul Islamic.

RL: Cu toate acestea, Occidentul nu pare suficient de ferm în hotărârea de a dizolva această organizație, care a ocupat teritorii importante în Siria și în Irak.

V.S.: Hotărârea există, dar ea a fost luată în spatele ușilor închise: e o colaborare intensă între serviciile de informații occidentale, arabe și chiar din alte țări. Pe de altă parte, în teritoriile pe care le controlează mulți civili au avut și au de suferit. Orice intervenție din partea occidentalilor ar fi riscantă pentru acești oameni și, mai mult decât atât, ar mări prăpastia dintre cele două civilizații – vestică și orientală. Populația de aici nu este pro-Statul Islamic, pentru că militan­ții acestei organizații nu s-au purtat bine cu localnicii. 

RL: Poate liderii vestici consideră că Statul Islamic nu este atât de periculos fiindcă nu se află chiar atât de aproape de Europa?

V.S.: Noi, în România, suntem foarte aproape: între noi și Statul Islamic se află doar Turcia și Marea Neagră. Gândiți-vă ce efecte poate avea această organizație asupra Egiptului, Israelului, Iordaniei ș.a. Situația e complicată fiindcă Statul Islamic este o organizație extrem de mobilă, e greu de depistat comanda acesteia și deci e aproape imposibil de lovit: dacă se încartiruiește într-o seară în centrul unei localități în care sunt mulți civili, unii dintre aceștia sunt luați ostatici și duși în unitatea teroriștilor: cum poți să intervii în această situație fără să faci victime nevinovate? Statul Islamic are o strategie nouă față de organizațiile fundamentaliste de până acum.

RL: Aproape în paralel cu masacrul din Franța, în Donețk au fost omorâți 12 oameni aflați într-un autocar care trecea printr-un spațiu în care forțele ruse și cele ucrainene se confruntau. Ce câștigă Rusia rămânând în estul Ucrainei?

V.S.: Controlul asupra Mării Azov.

RL: Nu controlează Marea Azov prin Crimeea?

V.S.: Ba da, dar nu destul. Oricum, menținând estul Ucrainei în șah, Rusia vrea, de fapt, să controleze gurile Dunării; în plus, intervenția trupelor rusești în Donețk și Donbas a fost gândită pentru a paraliza Ucraina din punct de vedere economic.

RL: În acest caz care sunt șansele ca Federația Rusă să-și retragă trupele din această zonă?

V.S.: S-ar putea să fie nevoiți din pricina costurilor. Prețul petrolului a scăzut mult, afectând drastic bugetul Rusiei, buget bazat în special pe resursele energetice până în 2025. Să nu uităm nici că Portul Tartus, la Marea Mediterană din Siria, se află sub control rusesc. O intervenție occidentală în Siria ar putea afecta poate și mai mult relațiile cu Rusia, care deja sunt foarte încordate, mai ales după ce Moscova a declarat că nu va sta cu mâinile în sân dacă NATO își va întări forțele în Europa.

RL: În același timp, Rusia a spus că sprijină lupta împotriva terorismului, mai ales că și ea s-a confruntat în interior cu extremismul cecen, ca să dăm doar un exemplu.

V.S.: După 2001, când a început războiul contraterorismului, a fost o perioadă în care aceste organizații au fost slăbite și n-au mai avut putere să atace, apoi a urmat o perioadă de relaxare în acest război cu extremiștii, iar ei au prins putere. E nevoie de voință politică și de diplomație, dar vedem că Putin refuză să se întâlnească cu Obama, iar Obama cu Putin. Lucrurile nu se rezolvă în acest fel. Suntem într-o perioadă de încordare a relațiilor diplomatice între Est și Vest. Nu de conflict este vorba, nu cred că va urma un al treilea război mondial, ci mai degrabă unul rece însoțit de sancțiuni economice. Scăderea prețului petrolului este legată de aceste lucruri.

RL: Scăderea prețului petrolului este semnul sau efectul începutului războiului rece?

V.S.: Scăderea prețului petrolului are efect dublu: asupra Rusiei și a Statului Islamic. Scăzând prețul îi fac pe cei din Statul Islamic să nu mai aibă fonduri, fiindcă petrolul lor nu va mai avea mare valoare, iar vecinii vor vinde mai ieftin, iar în privința Rusiei funcționează aceeași logică. Este o strategie de descurajare.

RL: Ce vă așteptați să se întâmple în Republica Moldova? Credeți că Rusia va renunța la această vecinătate apropiată?

V.S.: Categoric nu. Din documente rezultă că Rusia vrea să revină la vechiul teritoriu al URSS. Eu aș spune că Rusia vrea să se întoarcă la spațiul din vremea Imperiului Țarist. Are strategii de a continua relațiile strânse cu Bulgaria și cu Serbia, există hărți din care ar rezulta că Dobrogea ar fi vitală pentru Rusia pentru a-și realiza acest proiect.

RL: Dar nici Bulgaria, nici Serbia nu au făcut parte din Imperiul Țarist.

V.S.: E adevărat, dar acum la Kremlin se merge pe pan-ortodoxism și pan-slavism. În spatele ușilor închise proiectele tind să devină mai complicate.

RL: Ce ar putea să urmeze în Republica Moldova?

V.S.: Sper să-și continue drumul european, din păcate problema Transnistriei a rămas suspendată. Eu cred că nici acum nu e târziu ca această chestiune să se tranșeze între Ucraina și Republica Moldova.

RL: În 2008, Angela Merkel s-a oferit să ajute Republica Moldova pentru rezolvarea chestiunii transnistrene. Ce interese are Germania în această zonă?

V.S.: Republica Moldova e o zonă gri de interes strategic, în care ar trebui să vedem și rateurile politicilor europene: o grămadă de bani europeni au ajuns în bănci rusești, relații economice importante s-au derulat cu Rusia și mai puțin cu România ș.a.

RL: Ce-ar putea face Germania pentru Republica Moldova?

V.S.: În primul rând să investească acolo, în al doilea rând ar putea oferi sprijin concret în ceea ce privește reformele politice și sociale. Putem face și noi lucrurile acestea.

RL: România nu are suficiente resurse?

V.S.: Nu e vorba doar de acest lucru, dar anumite strategii destinate Republicii Moldova și făcute la București au fost refuzate. Eu, de pildă, m-am întâlnit de multe ori cu reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale de la Chișinău și primul lucru pe care-l spuneau era „dați-ne bani“. Era mai normal să spună că au un proiect pentru care și-ar dori să găsească finanțare.

RL: Germania are o politică mai puțin dură față de derapajele Rusiei. Credeți că România ar putea fi atrasă în perioada următoare în siajul Berlinului?

V.S.: N-ar fi rău. Dacă am juca alături de Germania am avea foarte mult de câștigat, strategiile germane sunt foarte bune în plan social și economic.

RL: Relația mai specială a Berlinului cu Moscova nu ar afecta în ipoteza dvs. și relațiile României față de Rusia?

V.S.: Relațiile Germania-Rusia sunt într-adevăr speciale. Să nu uităm că până la un moment dat aceste relații au dus la stabilitate în Europa. Chiar în această iarnă datorită dialogului Merkel-Putin a fost rezolvată problema căldurii pentru ucraineni. În același timp și ajutorul primit de Ucraina pentru a-și plăti datoriile către Rusia i se datorează în parte Germaniei. Merkel a dovedit că dorește stabilitate europeană. Sigur politica românească trebuie să fie în primul rând una euro-atlantică, dar nu trebuie să uităm că fiecare țară în parte are propriile ei interese. Germania a dezvoltat punți importante de legătură cu India, China și chiar Iran, fiecare stat din UE face așa: o politică alături de aliați și alta în funcție de interese economice și strategice. Și noi ar trebui să facem la fel, fiindcă am pierdut multe relații importante în ultimii 20 de ani, unele care pe vremuri erau strategice.

RL: La cine vă referiți?

V.S.:  La China, la statele arabe, unele țări din America de Sud.

RL: Ar fi bine ca Bucureștiul să încheie un parteneriat strategic cu China?

V.S.: Un parteneriat economic special ar fi ideal.

RL: Dacă ar fi să faceți o listă cu amenințările la adresa României, care ar fi primele trei?

V.S.: (1) Statul Islamic și pericolul teroris; (2) prelungirea crizei economice, care a angrenează deja scăderea investițiilor și care ar putea duce la efecte sociale majore, de pildă ar putea fi afectate pensiile; (3) pericolele din perimetrul Mării Negre: Turcia are două conflicte deschise în apropierea granițelor, în Siria și în Irak, tensiunile dintre Rusia și Ucraina nu știm cum vor evolua, dacă se vor escalada, România va fi afectată. Cred de aceea că România trebuie să joace pe axa Marea Neagră-Marea Baltică, cum spuneau Nicolae Iorga și Simion Mehedinți, în special pentru că relațiile noastre cu Polonia nu sunt ceea ce ar trebui să fie.

RL: Cum ați ajuns pe lista prietenilor Rusiei?

V.S.: Nici eu nu știu.

RL: Ați avut întâlniri cu Alexandru Dughin, despre care se spune că ar fi unul dintre ideologii Kremlinului?

V.S.: Nu.

RL: Aveți prieteni comuni?

V.S.: Nu. 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...