Gyorgy Frunda, 62 de ani, consilier al premierului Victor Ponta pe probleme juridice, spune că în Uniunea Europeană doar România, Slovacia şi Slovenia se mai declară state naţionale şi că analizele constituţionale şi politice demonstrează că această sintagmă nu mai este acoperitoare pentru România, câtă vreme multe dintre deciziile ţării se iau la Bruxelles sau Strasbourg. Frunda nu este suspendat din UDMR pe perioada în care îl consiliază pe Victor Ponta şi consideră că va fi „o punte de legătură” între Uniune şi Guvern, deşi ar fi fost mai bine ca UDMR să fie la guvernare.
În ceea ce priveşte modificarea legilor DNA şi ANI, schimbări invocate de mai mulţi reprezentanţi ai USL, dar şi din UDMR, fostul senator preferă să nu se pronunţe, dar ţine să precizeze că anchetele celor două instituţii nu trebuie făcute la televizor ci în mod confidenţial „şi doar rezultatul să fie public”. Gyorgy Frunda mizează pe ideea autonomistă ca motor al creşterii nivelului de trai, dar spune că este „împotriva federalismului”. Când vorbeşte despre Dan Voiculescu, noul consilier al premierului declară că nu e „mândru că trebuie să-şi împartă viaţa politică alături de un colaborator al Securităţii”, care dă dovadă de un naţionalism „similar perioadei Ceauşescu”
Care ar fi primele idei pe care le aveţi pentru prim-ministru?
G.F.: Rolul consilierului este să răspundă solicitărilor premierului şi am discutat deja cu Victor Ponta despre Constituţie şi am convenit să-l reprezint în Forumul Constituţional. Va fi un astfel de Forum în care vor fi reprezentate partidele, asociaţiile profesionale, membri ai organizaţiilor civice, cei care se ocupă cu drepturile omului. Aici vor fi discutate temele mari care ar putea intra în noua Constituţie. Eu, ca orice consilier, răspund cererilor premierului, iar atunci când voi simţi nevoia să-i sugerez o modificare de lege, o voi face. De exemplu la ora actuală, casele judeţene de asigurări de sănătate pot cere retroactiv până la 5 ani contribuabililor să-şi plătească obligaţiile. De multe ori, casele abuzează şi cer acest lucru în ultimul an, când penalităţile de întârziere şi dobânzile depăşesc datoriile. Am avut un proiect de lege, pe care i-l voi propune premierului, în aşa fel încât casele de asigurări să fie obligate să notifice persoana care are o întârziere şi doar după astfel de notificări să plătească întârzierile. Altfel rămâne un abuz al caselor împotriva cetăţeanului.
În forurile în care veţi participa veţi propune modificarea Articolului 1 al Constituţiei, care se referă la faptul că România este „stat naţional”?
G.F.: Eu nu am acest drept. Dreptul de a avea propuneri de modificare a Constituţiei şi de a propune amendamente îl au reprezentanţii Guvernului în faza de redactare şi mai apoi Comisia de revizuire a Constituţiei, care urmează să se înfiinţeze şi din care vor face parte toate partidele parlamentare şi care vor putea pune amendamente. Tot ce pot face eu, este să îmi spun părerea, dacă mă întreabă premierul.
Veţi încerca să-l convingeţi pe prim-ministru să accepte modificarea Art. 1 din Constituţie?
G.F.: Nu este sarcina mea. Cererea de a modifica Art. 1 trebuie făcută de colegii mei din UDMR. Nu voi încerca să-l conving pe premier, dar oricine face o analiză constituţională şi politică a definiţiei de „stat naţional” îşi dă seama că este vorba mai degrabă despre o problemă emoţională. Viaţa politică din România trebuie să atingă nivelul celei din Franţa anilor 1950, când francezii au şters definiţia de stat naţional din Constituţia lor. Eu cred că de data aceasta nu se va discuta această chestiune pentru că are un impact emoţional foarte mare asupra populaţiei.
Spuneţi că este de datoria UDMR să ceară modificarea Art. 1, dar dvs. sunteţi suspendat din Uniune pe perioada în care sunteţi consilier al premierului?
G.F.: Nu, nici vorbă. Sunt un membru activ al UDMR şi ţin în continuare la Programul Uniunii, fiindcă nu sunt angajatul nimănui şi nu am renunţat la principiile mele, la concepţiile mele şi cred că premierul ştie că eu îmi respect principiile. Fac analize lucide pe care mi le susţin, chiar împotriva ideilor premierului. Eu cred că prim-ministrul are nevoie de ştiinţa mea, nu de un yesman, are nevoie de analizele mele, cărora decide sau nu să le dea gir politic.
Consideraţi că modificarea Art. 1 din Constituţie suscită prea multe emoţii în rândurile românilor, dar de ce ar fi importantă această modificare pentru maghiari?
G.F.: Maghiarul de rând ar răspunde că prin definirea României ca stat naţional el nu se consideră reprezentat, nu se consideră acceptat: ungurul din România are altă limbă, altă religie, alte tradiţii şi o istorie care uneori e comună cu istoria românilor, iar alteori diferită. Pe de altă parte, din punct de vedere politic şi juridic, cum poate fi România stat naţional câtă vreme hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile ale instanţelor româneşti, inclusiv ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pot fi anulate la Strasbourg.
Acest lucru se întâmplă şi cu alte state din UE.
G.F.: Aveţi dreptate, numai că celelalte state din UE nu se definesc ca fiind naţionale. De asemenea deficitul bugetar al României, ca şi al celorlalte state comunitare, se hotărăşte la Bruxelles, nu la Bucureşti; soldaţii români din Afganistan sunt sub comandă americană. Toate acestea au efecte pozitive asupra României, de aceea nu înţeleg de ce chestiunea statului naţional ar trebui să fie un fetiş despre care să nu discutăm.
I-aţi spus deci premierului că România este unul dintre foarte puţinele state din UE care se mai defineşte ca stat naţional?
G.F.: Nu, eu vă spun doar argumentele. În UE doar Slovacia şi probabil Slovenia mai folosesc această sintagmă. Sunt două state noi, apărute după 1990, dar în celelalte ţări nu se mai discută acest subiect. Cu premierul am avut discuţii despre acest lucru, mai cu seamă că a fost criticat pentru faptul că are un consilier care pune sub semnul întrebării caracterul „naţional” al statului român. Prim-ministrul a explicat că nu ne înţelegem în această privinţă şi că fiecare îşi respectă părerile şi principiile. Important este să discutăm şi să cădem de acord asupra problemelor reale. Discuţiile despre statul naţional sunt emoţionale, dar nu din acest motiv trebuie modificată Constituţia, ci din cauza scurtcircuitelor funcţionale acumulate în ultimii 20 de ani.
La care dintre aceste scurtcircuite vă gândiţi în primul rând?
G.F.: Sunt multe. Nici unul dintre preşedinţii României nu a avut o relaţie armonioasă cu premierii.
Cu excepţia lui Ion Iliescu şi Nicolae Văcăroiu, plus Traian Băsescu şi Emil Boc.
G.F.: În rest, şi Iliescu-Năstase şi Constantinescu-Ciorbea sau Constantinescu-Vasile, ca să nu mai vorbim de Băsescu-Tăriceanu sau Băsescu-Ponta au avut divergenţe, nu neapărat personale, ci mai mult de interpretare a Constituţiei. Trebuie deci modificată Constituţia şi clarificate atribuţiile tuturor. Eu zic, de exemplu, că acest caracter semiprezidenţial al Republicii nu este în regulă şi că ar trebui să ne hotărâm dacă vrem un preşedinte ales de Parlament sau o republică prezidenţială, cu un preşedinte puternic.
Este şi acesta un subiect în care vă despărţiţi de premier, pentru că dvs. v-aţi pronunţat de mai multe ori pentru o republică parlamentară, iar prim-ministrul pare să fie interesat mai degrabă de conservarea într-o formulă sau alta a situaţiei de fapt?
G.F.: Nu am discutat acest lucru cu prim-ministrul. În orice caz atunci când luăm în considerare modificarea Constituţiei ar trebui să limiteze ordonanţele de urgenţă, fiindcă altfel nu se respectă principiul fundamental constituţional că Parlamentul este singurul corp legiuitor al ţării. Ştiu că nici un prim-ministru nu va fi de acord cu această restricţie aşa cum o văd eu. Pe de altă parte trebuie clarificată şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Ce facem cu ea?
O trecem la puterea judecătorească, iar hotărârile ei sunt valabile pentru toată lumea, inclusiv pentru Parlament, sau o lăsau să funcţioneze aşa cum este, dar atunci decizia finală ar trebui să fie a Parlamentului, fiindcă el este corpul legiuitor.
UDMR ar vrea regionalizarea ţării în aşa fel încât între viitoarele unităţi administrative să apară şi Ţinutul Secuiesc şi eventual Partium. Cum îl veţi consilia pe prim-ministru în aceasta chestiune?
G.F.: UDMR nu doreste înfiinţarea unor regiuni distincte, Partium şi Ţinutul Secuiesc. Această propunere a fost făcută de Tokes Laszlo şi de Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania. UDMR are un proiect cu 15 sau 16 regiuni, care toate ar avea aceleaşi atribuţii şi componente, iar între ele una ar fi cea istoric-maghiară şi care cuprinde judeţele Harghita, Covasna şi Mureş.
Adică Ţinutul Secuiesc
G.F.: Da, aceste judeţe formează Ţinutul Secuiesc, aşa cum se numea el încă din perioada Imperiului Habsburgic, când în Transilvania existau Ţara Moţilor, Ţara Făgăraşului, Bucovina şi toate aceste „ţinuturi” funcţionau foarte bine.
Deci şi dvs. veţi miza, pe mai departe, pe o regionalizare cu includerea Ţinutului Secuiesc.
G.F.: Nu este atribuţia mea, ci a colegilor mei parlamentari.
Înainte de alegeri aţi participat la negocierile cu USL care au dus la semnarea acelui acord de guvernare pe care socialiştii şi liberalii nu au mai vrut să-l pună în practică?
G.F.: Nu. Am participat la o singură întrunire, după alegeri, când ne-am întâlnit cu liderii USL şi o parte din reprezentanţii acestei alianţe au denunţat acest acord, este vorba despre preşedintele PNL, Crin Antonescu, şi despre câţiva reprezentanţi ai PSD.
Kelemen Hunor a declarat că liderul PNL, Crin Antonescu, s-a opus participării UDMR la guvernare fiindcă liderii Uniunii au refuzat să facă un fel de legământ în privinţa menţinerii sintagmei de „stat naţional”. Era o cerere care nu putea fi negociată?
G.F.: În prezenţa mea nu s-a discutat asemenea despre statul naţional. Eu ştiu doar despre cererea lui Dan Voiculescu.
Tot Kelemen Hunor a vorbit despre Dan Voiculescu, numindu-l „tumoarea canceroasă a politicii româneşti”. Sunteţi de acord cu această definiţie?
G.F.: E ceea ce spune dl Kelemen Hunor. Eu cred că Dan Voiculescu este într-adevăr o persoană care trebuie să aparţină trecutului şi nu sunt mândru că împart o viaţă politică alături de foşti colaboratori ai Securităţii, care şi acum dau dovadă de un naţionalism similar perioadei Ceauşescu, dar mie nu-mi place să formulez atât de agresiv.
Laszlo Tokes spunea recent că 2013 este anul „autonomiei şi federalismului” şi a propus o masă rotundă „maghiaro-maghiară pe problemele majore ale maghiarilor din România în relaţie cu majoritatea românească”. Ar trebui să participe UDMR la asemenea întruniri?
G.F.: Dl Tokes îşi caută un drum politic: încearcă să fie radical, formulează lucrurile destul de agresiv pentru a câştiga susţinerea ungurilor din România. Nu cred că va avea succes cu această strategie. Eu sunt un susţinător al autonomiei, pentru că autonomia aduce bunăstare pentru cei care sunt harnici şi lucrează. În statele în care autonomia şi descentralizarea sunt principii aplicate cu bună-credinţă, în acele ţări nivelul de trai al oamenilor a crescut mai mult în ultimii 50 de ani decât în statele centralizate. Olanda, Belgia sau Norvegia, ca să dau doar câteva exemple, au crescut mult mai mult decât Franţa. Eu cred că România este o ţară destul de mare, care are nevoie de autonomie, pentru că, de pildă, la Sibiu sunt alte probleme decât la Constanţa.
Credeţi că autonomia ar putea fi un prim pas spre federalizare?
G.F.: Nu. Eu sunt împotriva federalismului şi cred că în România nu există o tradiţie federală, ar fi de altfel şi foarte greu să trasezi landuri pe sistem german, cred însă că autonomia trebuie acceptată. Dl Tokes se contrazice, însă, pentru că autonomia şi federalismul sunt alternative. Autonomia regională, autonomia locală, în care să avem corpuri decizionale şi să existe o autonomie financiară reală de cel puţin 80 la sută la nivelul regiunilor şi judeţelor şi un fond de solidaritate de 10-15 la sută, fiindcă în România de azi nu e normal să avem judeţe în care oamenii nu muncesc, bazându-se exclusiv pe ajutorul de stat şi să trăiască din ceea ce lucrează şi produc ceilalţi. Oamenii trebuie să fie stimulaţi să lucreze mai mult pentru a trăi mai bine.
Consilierul prezidenţial Cristian Diaconescu anticipa recent că actuala guvernare nu va mai băga în seamă Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV). Ce-l veţi sfătui pe premier să facă în această privinţă?
G.F.: Nu ştiu de unde are dl. Diaconescu astfel de elemente, eu văd că ministrul Justiţiei spunea că e foarte important MCV. Cred că trebuie luat în considerare Raportul de monitorizare al Comisiei Europene, nu-i cunosc conţinutul, nu-l cunoaşte nimeni, deocamdată, dar nu e nici o ruşine să aplicăm MCV. Sper ca justiţia din România să devină independentă şi să nu mai existe influenţe politice aşa cum se întrevăd cele din această perioadă în conflictul de la Consiliul Superior al Magistraturii.
Diverşi reprezentanţi ai actualei coaliţii de guvernământ au vorbit despre necesitatea modificării legilor privind funcţionarea DNA şi ANI. Ar fi oportune astfel de modificări?
G.F.: Nu ştiu, este o chestiune care ţine de guvernare şi de Parlament. Eu îmi menţin poziţia că acele comisii de verificare a averilor din cadrul Legii ANI sunt neconstituţionale şi nefuncţionale. Cred că în România este nevoie de cele două instituţii DNA şi ANI, dar acestea nu trebuie să funcţioneze la televizor pentru distrugerea unor cariere politice: cercetările trebuie să fie confidenţiale şi doar rezultatul să fie public. Nu cred că toate averile trebuie făcute publice, dar sunt de acord că Agenţia trebuie să primească toate datele necesare pentru a verifica averile demnitarilor şi a vedea dacă acestea au fost dobândite corect sau nu. Deciziile finale ar trebui să aparţină instanţelor judecătoreşti.
În ipoteza în care USL se va rupe, credeţi că UDMR ar trebui să guverneze cu PSD?
G.F.: Nu ştiu.
Ce câştigă UDMR prin asocierea dvs. la guvernare?
G.F.: Nu cred că are ceva de câştigat, dar în mod cert eu voi fi o punte de legătură. Cred că e bine ca în general UDMR să fie la guvernare, dar e bine ca şi pe lângă premier şi pe lângă preşedinte să existe reprezentanţi ai maghiarilor, pentru că în acest fel problemele care apar pot fi rezolvate mult mai eficient.
