Guvernarea prin ură şi provocarea fricii

Marius Ghilezan 27.08.2020 - 06:58
Marius Ghilezan

După nouă luni de la acapararea puterii de către “Guvernul meu,” Klaus Iohannis are două “mari împliniri:” sărăcirea populaţiei şi învrăjbirea oamenilor.

Share

Preşedintele se află la al doilea mandat. Şi la a nu ştiu câta vacanţă. El e mulţumit că fircălita lui “Românie normală” e cea pe care şi-a dorit-o.

Lumea e împărţită, ca niciodată, în ultimii 30 de ani, între "ai noştri" şi "ai lor".

Acţiunile de demonizare a adversarului au fost plenare, vorba marxistului. Nu că preşedintele ar fi un nedemocrat pur sânge, ci pentru că aşa şi-a croit stofa de lider prin distrugerea celuilalt.

Iohannis trimite la luptă soldaţii cauzei

E bun doar cel din echipa preşedintelui. Poate fi el şi cu patru clase, agramat pur sânge, corupt până în măduva oaselor, idiot patentat – unitatea de măsură a prostiei, dar e “de-al nostru.”

Falia e creată demult în societate. Cu largul concurs al lui Klaus Iohannis, al cărui singur scop era să-şi mascheze incompetenţa administrativă şi politică, divizia sa de propagandă a stigmatizat şi incitat o parte a populaţiei să urască un anumit partid politic.

Pentru că binele nu exista, terapeuţii laboratoarelor de sinteză au gonflat răul.

Buni strategi, profesioniştii sistemului au folosit anti-pesedismul unei părţi a populaţiei cu mare artă. I-a făcut pe mulţi soldaţii cauzei. 6 din 10 români nu doar că acceptă agresiunile asupra unui partid, ba chiar participă la luptă.

Analfabetismul liberalei Marchitan, noua şefă a Inspectoratului Şcolar Vrancea, nu se vede şi nu se rostogoleşte mai dihai decât cea unei analfabete de parte inconvenabilă.

Cazul Chiliman

În “România normală,” românii o duc din ce în ce mai greu, dar sunt intubaţi de propagandă cu vinovaţi creaţi în câmpul tactic.

De aia îi merge rău românului că primarul a cumpărat zece ascuţitori mai scumpe decât preţul mediu pe piaţă. Asta i s-a sădit în cap, de aproape un deceniu.

Pentru a ascunde prădarea ţării de către “puterile convenabile,” în anii de maximă înflorire a protocoalelor secrete, prin intermediul cozilor de topor din multe redacţii de ziare sau televiziuni au indus publicului dorinţa de sânge.

Ce mai contează azi că Andrei Chiliman, un liberal pur sânge, e la pun pas de a fi exonerat de orice vină. L-au încătuşat. Au creat un spectacol cu duba. Poporul exalta. Se hrănea cu ură, precum altă dată vampirii cu sângele celor nevinovaţi. Departamentul de propagandă al maşinăriei electrice de tocat cariere al lui Coldea&Kovesi a anunţat că furtul în administraţia primarului sectorului 1 s-a ridicat la peste 700 de miliarde de lei. Ce mai conta că ziariştii bătrâni încercau să le explice celor tineri că o asemenea sumă nu există şi că dacă ar fi fost reală ar fi trebuit ca Andrei Chiliman să aducă la trezorerie câteva camioane pentru a ridica banii.

Pe vremea preşedinţiei PNL pe Bucureşti a lui Andrei Chiliman, liberalii aveau cea mai înaltă cotă de încredere: 40%. L-au desfinţat. L-au dat la câini, pentru că cineva dintr-un anumit serviciu secret nu şi-a primit tainul.

Dar cui să explici că unul precum Chiliman a fost o victimă a sistemului?

 

 

 

 

 

Vocile lumii:

Deşi ştiu că nu le pot face nimic, oamenii se tem de paianjeni. Noi, oamenii, avem funcții diferite în creier, iar frica de multe ori ocolește logica. Există mai multe motive. Unul este că logica este lentă; frica este rapidă. În situații de pericol,există acel muşcă şi fugi.
 

Cel mai bun adversar e duşmanul mort (Valeriu Stoica, fost preşedinte al PNL februarie 2001-agust 2002)

Funcţia simbolică a răului – forţa oricărei puteri totalitare

Asemenea experimentului lui Pavlov, practicienii culturii urii au bătut cuiul în capul celui dispus să creadă că dacă un primar merge la puşcărie lui i se va mări alocaţia de hrană.

Perversitatea laboratoarelor de fabricat discursuri ale urii a fost maximă. Celor creduli li s-a arătat osul. Celor indiferenţi li s-au cultivat frica. Iar, contestatarilor li s-au căutat scheleturi în dulap pentru a putea fi şantajaţi.

Lumea distruşilor crede că ea face cărţile

Aşa s-a creat larga comunitate a celor distruşi, amăgiţi şi fraieri ( 60 dintr-o 100 de români cred în tot ceea ce spune şi face Iohannis), pe care am denumit-o mai demult lumea idioţilor utili regimentului, dispusă de a nu vedea realitatea şi disponibilă oricând la încolonare.

Li s-ar fi putut promite salariul decent, comparabil cu cel din occident, ţăranilor stipendii ca-n Alsacia, muncitorilor, drepturi sindicale ca ale turcilor de la fabricile de maşini din Salzburg, tinerilor o lume mirobolantă acasă, proletariatului digital fantezii cu zero taxe, dar pentru asta ar fi fost necesare programe, legi, regulamente. Ar fi fost prea mult de muncă. Şi greul s-ar fi simţit în ziua când francul împuşcat ar fi cântărit zero sau chiar minus.

Laboranţii “României normale,” fini cunoscători ai climatului social românesc, şi ai limitelor viselor condiţiei umane, libere şi acceptate, au fabricat conceptul unic în regiune: ţie îţi va fi bine când celuilalt îi va fi rău.

Narativul dogmatic al puterilor totalitare a revenit în "România normală"

Cui să mai spui că această metodă de calcul de supravieţuire politică e furată din dogma bolşevică, când jepcarii, infractorii de drept comun, au pus stăpânire pe Rusia ţaristă.

Instigarea la ură a fost motorul propagandei Partidului nazist al lui Hitler. Pol Pot a înfometat Cambodgia şi a făcut sute de mii de execuţii în numele biruinţei ideologice a Khmerilor roşii, o juntă criminală ce a pus stăpânire pe ţară. A instrumentat cu abilitate discursul urii. Vinovat de toate relele pământului era  Lon Nol, apropiat de Administraţia americană, pe care l-au proiectat în minţile oamenilor drept un diavol.

Dacă există o performanţă a Administraţiei Iohannis, pe care nu o putem cataloga drept regim, pentru că nu e decât un sistem de pervertire mentală, e cea a împărţirii populaţiei între ai noştri şi ai lor.

Plăcuţele suedeze au avut un impact mai mare decât orice arsenal de luptă.

Care e diferenţa dintre Danileţ Brătianu-cartof?

Maxima perversiune s-a împlinit. Intelectualii de dreapta joacă în acelaşi film cu fetele de la Apaca, cele care prin anii ’90 nu voiau “nici Kent, nici valută, doar pe Roman ...”

Cine nu bea cu noi, bea împotriva noastră şi de aici tot necazul. Nu sunt bani de pensii şi de alocaţii pentru că primarii PSD au stricat mercurialul la ascuţitori.

Uitaţi-vă la Nicuşor Dan. N-are nicio idee de administraţie publică locală. Dar se hrăneşte cu procente electorale din ura împotriva lui Firea.

Oamenii au fost învăţaţi să creadă că “hoţii noştri sunt mai cinstiţi decât hoţii lor” şi de aici întreaga tensiune.