Seriosul domn Ponta şi Elena Udrea

Cristian Campeanu 22.08.2013 - 13:06

De când s-a întors din concediu, Victor Ponta trage, cu o consecvenţă aproape maniacală, spre o singură ţintă politică: Elena Udrea. Cum acest autor este ultimul care poate fi suspectat de vreo simpatie faţă de ...

Share

De când s-a întors din concediu, Victor Ponta trage, cu o consecvenţă aproape maniacală, spre o singură ţintă politică: Elena Udrea. Cum acest autor este ultimul care poate fi suspectat de vreo simpatie faţă de doamna Udrea, putem afirma fără teamă că aceste atacuri sunt expresia panicii care l-a cuprins pe prim-ministrul României, care pierde, încet dar sigur, lupta cu guvernarea, cu economia şi cu Traian Băsescu. Cum cele mai multe lucruri care o înconjoară pe doamna Udrea sunt multă imagine şi puţină substanţă, şi atacurile lui Ponta sunt pură imagine. Şi, pentru că prim-ministrul îşi permite să fie generos cu adjectivele, putem spune la rândul nostru că imaginea prim-ministrului României conturată de ultimele sale ieşiri publice este una deplorabilă.

Un prim-ministru care afirmă senin că a avut telefonul închis timp de zece zile în care s-a aflat în vacanţă, nu mai poate fi luat în serios, asta apropo de frecvenţa cu care domnul Ponta foloseşte în ultima vreme acest termen. Chiar dacă delegi cuiva, fie şi lui Gabriel Oprea, perogativele, nu îţi este permis să te izolezi, în calitate de prim-minstru, de ţara pe care o conduci prin mandat parlamentar, pentru că ai primit o responsabilitate de la care nu îţi poţi lua pauză, vacanţă sau concediu. Când conduci o ţară, pot apărea oricând situaţii delicate sau chiar de criză, să zicem în economie sau în relaţiile internaţionale, care necesită autoritatea prim-ministrului legitim şi comunicare inter-instituţională. Domnul Ponta pare să fi descoperit instituţia „prim-ministrului delegat”.

Domnul Ponta pare să fie foarte puţin înclinat către munca de rutină a guvernării, plicticoasă, monotonă şi frustrantă, către problemele care trebuie rezolvate zilnic departe de camerele TV şi de ştiinţa publicului. În schimb, pare irezistibil atras de tot ceea ce ar putea să-i susţină şi înfrumuseţeze imaginea publică. Şi despre imagine a fost vorba în toate ieşirile sale publice de la revenirea de la Disneyland. Ponta are miniştri penali, are miniştri incompetenţi, are miniştri dubioşi precum amicul Şova, dar are, în schimb, o echipă formidabilă de consilieri de imagine care lucrează în mod profesionist. Iertate fie-ne barbarismele ce vor urma, dar acesta este limbajul din lumea PR-iştilor şi aceasta este lumea în care trăieşte Victor Ponta.

Dacă privim cu atenţie ultimele sale interviuri şi declaraţii se poate scoate cu uşurinţă o listă de bullet points pe care aşa numiţii spin doctors pe care îi are la dispoziţie i-au vârât-o sub nas. Şi pentru că, în esenţă, este vorba de spin, adică de răstălmăcirea şi „răsucirea” faptelor, exact asta face Victor Ponta. Iată câteva exemple de spin ca la carte: Vacanţa la Miami, care ar fi putut fi interpretată ca o dovadă de lux ostentativ şi aroganţă faţă o ţară sărăcită de criză din partea unui prim-ministru care pretinde că guvernează în numele claselor defavorizate. Spin: „Este o acuzaţie populistă. Nu eu sunt cel care trebuie arătat cu degetul pentru că am fost la Miami şi Orlando, ci Băsescu, care îşi petrece vacanţa pe banii voştri la Neptun”. Şedinţa CSAT dedicată CFR Marfă. Spin: Nu eu am fugit în concediu înainte de reuniunea CSAT, el (adică Băsescu) a organizat-o deliberat după ce am plecat eu ca să mă pună într-o lumină proastă. Accidentul din Muntenegru. Spin: Nu eu am jucat baschet până la nouă seara fără să am habar ce se întâmplă (vezi telefoanele închise) şi apoi am organizat o ceremonie funerară obscenă pe aeroport având grijă ca toate televiziunile să mă filmeze în timp ce familiile aşteptau să îşi primească morţii, Băsescu este cel care s-a folosit de moartea unor oameni pentru a-şi face publicitate politică. Cazul Vona Gabor. Spin: Nu Ministerul de Externe s-a făcut de râs cerând guvernului de la Budapesta să se delimiteze de declaraţiile liderului Jobbik, ci preşedintele, care „s-a coborât” la nivelul neofascistului ungar (deşi aici, ca să fim oneşti, echipa de spin doctors are un punct de vedere valid). Agricultura. Spin: Nu oamenii lui Voiculescu au fost prinşi extorcând 1,2 milioane de euro şi nu omul lui Voiculescu a anulat certificatele de depozit, ci Băsescu este cel care „nu ne lasă să lucrăm”. În concluzie, tactica lui Ponta este atât de transparentă încât aproape că se văd chipurile consilierilor de PR.

În esenţă, ideea este simplă, ca să nu spunem, primitivă: „Nu eu, Băsescu!”. Punctul central este că deşi avem de-a face cu cel mai superficial, dezangajat din punct de vedere personal, profesional şi intelectual prim-ministru de după ’89, personajul neserios este Băsescu, nu el. De aici utilizarea atât de frecventă a acestui adjectiv la adresa preşedintelui şi de aici...în mod deloc surprinzător, atacurile susţinute la adresa doamnei Elena Udrea, pentru că cine altcineva poate simboliza mai bine „neseriozitatea” lui Traian Băsescu decât legătura sa controversată cu Elena Udrea.

Cum am amintit deja, nu putem fi suspectaţi de simpatie pentru doamna Udrea, dar motivele noastre sunt complet diferite de cele ale lui Ponta sau ale Antenelor. Pentru noi, este vorba despre lipsa substanţei intelectuale, a viziunii politice, a competenţelor administrative şi, nu în ultimul rând, despre o sărăcie de idei dezarmantă în discursul public, în pofida străduinţelor evidente ale domniei sale. Pentru ei, este vorba de Imagine, de poşete, tocuri şi rochii, adică exact motivele greşite pentru care să ataci un politician. Dar, pentru că, în esenţă, este vorba despre imagine, Udrea este ţinta perfectă dacă vrei să loveşti în Băsescu. Nu există nicio declaraţie sau sugestie a preşedintelui că ar susţine-o pe doamna Udrea la alegerile prezidenţiale de anul viitor, dar cu toate acestea, Ponta insistă fără să ofere vreo dovadă că Palatul Cotroceni s-a transformat în centru de campanie pentru doamna Udrea şi sugerează că preşedintele sabotează guvernul în interesul aceleiaşi doamne. Ceea ce, dacă nu cumva are dovezi dincolo de orice îndoială, este încă şi mai iresponsabil decât ne-a obişnuit până acum. Pe baza declaraţiilor prim-ministrului numeroase ambasade străine se vor fi grăbit să transmită că viitorul candidat la prezidenţiale din partea forţelor de centru-dreapta este Elena Udrea pentru că prim-ministrul afirmă acest lucru, deşi nici preşedinţia, nici Mişcarea Populară, care poate fi considerată legitim apropiată de preşedinte, nici vreo altă forţă politică nu şi-a asumat-o pe doamna Udrea drept candidat. Nici măcar domnia sa nu s-a propus serios - din nou acest adjectiv - la candidatură. Spin: Dreapta nu are candidat „serios”. Singurul candidat de luat în seamă este cel al USL.

Dar, ca de obicei, aparenţele înşală. De când a venit la putere, Ponta a bombardat DNA cu plângeri penale la adresa responsabililor fostei guvernări şi, după cum singur a mărturisit cu câteva zile în urmă, sună lunar pentru a se interesa de stadiul dosarelor (Blejnar, Duţă, Videanu, Tomac, după propriile-i spuse), ceea ce, între altele, reprezintă o presiune politică inacceptabilă a Executivului la adresa magistraţilor. Dar cu toate acestea, şi cu tot comportamentul obsesiv al lui Ponta din ultima vreme, viteazul nostru prim-ministru tot nu a îndrăznit să facă măcar o singură plângere penală la adresa doamnei Udrea, cu toată isteria legată de pretinsele milioane furate sau deturnate de la Ministerul Dezvoltării. Acestea sunt fapte, nu declaraţii, nu aparenţă, nu imagine. Iar faptele arată că atacurile lui Ponta la adresa doamnei Udrea sunt lipsite de vlagă şi reprezintă o tactică politică transparentă, uşor ridicolă în disperarea ei prost mascată şi, în cele din urmă, jalnică. Sau, că tot ne-am inspirat din lejeritatea cu care Ponta împrăştie adjective precum „neserios”, „nesimţit„ sau „ticălos” am caracteriza prestaţia domnului prim-ministru, cu un alt englezism, drept „pathetic”.