În războiul fără minte dus de USL, de pe 29 iulie încoace, pentru demiterea preşedintelui au ajuns victime colaterale nu doar cetăţenii din ţară ci şi românii din străinătate. „Să scoatem cât mai mulţi dintre ei din listele electorale permanente pentru a nu influenţa soarta referendumului!”, aceasta pare a fi strategia USL. Această acţiune este în esenţă nocivă. România are mare nevoie de aportul electoral al românilor din străinătate.
Atacul USL împotriva listelor electorale permanente- care trebuie curăţate de oameni (morţi sau vii) până se ajunge la numărul de alegători necesar validării referendumului- a fost favorizat, culmea, de o bâlbâială suspectă a Curţii Constituţionale. Această instituţie a precizat că persoanele cu domiciliul în altă ţară nu sunt înscrise în listele electorale permanente, deci nu pot influenţa cvorumul legal de participare la referendum. Ulterior, Curtea a revenit cu o completare în care spune că listele electorale permanente sunt acele liste ce cuprind cetăţenii români cu drept de vot care au împlinit vârsta de 18 ani până în ziua alegerilor inclusiv. Cum se explică această întoarcere cu 180 de grade a poziţiei CCR într-un interval atât de scurt va rămâne probabil una dintre enigmele acestei crize politice. Cert este că USL le-a pus gând rău românilor de afară, fie că au domiciliu stabilit în străinătate (aproximativ 500 de mii), fie că figurează încă în registrele primăriei de baştină. În timp ce liderii USL încearcă totuşi să-şi mascheze intenţiile urâte cu argumente, unele aparent rezonabile, declaraţia dată luni pe acest subiect de Ion Iliescu a avut diplomaţia unei bâte aruncate într-un magazin de porţelanuri: „Cei plecaţi din ţară mai mult de şase luni-un an nu ar trebui să facă parte din listele electorale permanente. Să nu afecteze voturile celor care sunt statornici, votanţi permanenţi în România.”
În realitate însă, românii din afară ar trebui să „afecteze” toate referendumurile şi alegerile care vor avea loc vreodată în România. Cu votul lor sau chiar cu prezenţa (absenţa) lor de la orice exerciţiu democratic care are loc în ţară.
De ce avem atât de multă nevoie de românii din străinătate?
În România există un procent destul de mic de oameni care votează (sau se abţin) în funcţie de propria conştiinţă sau datorită culturii politice pe care şi-au format-o în cursul vieţii.
În acelaşi timp, după cum se ştie, votul unei bune părţi din români este, la fiecare scrutin, puternic influenţat. Dincolo de cazurile de mită electorală (în toate formele sale cunoscute), mulţi oameni ies la vot sau, dimpotrivă, stau acasă pentru că cineva influent din comunitatea lor-primarul, şeful organizaţiei politice locale, preotul etc- îi determină să facă acest lucru. Să luăm cazul referendumului de pe 29 iulie. Sarcina primarului USL, în special a celui din mediul rural, a fost să atragă la secţia de votare cât mai mulţi oameni. Dacă se poate cu vorba bună, bine, dacă nu, atunci să folosească microbuzul sau maşina personală, promisiunile sau, dimpotrivă, ameninţările. Sarcina primarului PDL a fost exact opusă: să oprească oamenii să meargă la urne. Astfel, au fost semnalate cazuri în toată ţara în care oamenii au fost chiar ameninţaţi cu pierderea ajutorului social dacă vor călca în secţia de votare. Politicienii au încercat să-şi atingă scopurile prin orice mijloc şi, ca de fiecare dată, rezultatul votului a fost viciat.
În afara acestor categorii, în România mai există o mare de oameni rupţi de tot ce înseamnă viaţă politică. Nu votez pentru că nu am cu cine, nu mă interesează sau am altceva mai bun de făcut, acestea sunt răspunsurile transmise în fiecare duminică electorală din ultimii 10-15 ani, de 40 %, 50% şi chiar mai mult din populaţia cu drept de vot din România.
La primele două categorii, una minoritară, cealaltă majoritară, s-a referit practic Ion Iliescu atunci când a vorbit despre „votanţii statornici”.
Având în vedere modul cum arată procesul electoral din România, aportul cetăţenilor din străinătate ar putea fi o mână de ajutor binevenită. Asta pentru că românii de care USL ar vrea acum să se dispenseze sunt, în general, oameni care nu vin la urne aduşi cu autocarul, nu pot fi şantajaţi cu pierderea ajutorului social şi nu votează pentru pungi cu mâncare sau plicuri cu bani. Cel puţin teoretic, aceşti oameni nu pot fi uşor influenţaţi de politicieni. Avem nevoie de opţiunile acestor oameni în primul rând pentru a balansa voturile viciate din România. Apoi, este o chestiune de dreptate: atâta vreme cât banii trimişi în ţară de ei influenţează economia naţională, aceşti oameni au tot dreptul să influenţeze şi mersul societăţii în care mulţi se vor întoarce.
