Puterea şi-a scos din tranşee juriştii parlamentari şi i-a împins în faţă, în linia întâi a războiului de propagandă purtat în acest moment cu poporul român. Câţi oameni ca Bogdan Ciucă, preşedintele Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor, vom mai vedea zilele următoare la televizor spunând că albul este negru şi hoţia faptă bună?
Orice om de bun simţ s-a simţit insultat marţi seară când l-a văzut la Antena 3 pe parlamentarul PC şi şeful Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor, Bogdan Ciucă, încercând să convingă românii că proiectul de lege privind amnistia şi graţierea, pe care parlamentarii PSD şi PC au vrut să-l treacă pe şest, îi vizează doar pe deţinuţii care nu mai au loc în penitenciare. Cu nonşalanţă, Bogdan Ciucă explica faptul că România ar putea pierde procese la CEDO, şi despăgubiri importante, dacă deţinuţii ar da în judecată statul pentru că beneficiază în închisoare de mai puţini metri cubi de aer decât media europeană. Dar, spunea parlamentarul, nu trebuie să ne facem griji pentru că nu vor beneficia de clemenţă deţinuţii care au săvârşit infracţiuni grave de omor, tâlhărie etc şi, atenţie, nici cei condamnaţi pentru luare şi dare de mită. Corupţii vor rămâne oricum în închisoare, de ce o fi sărit toată presa în capul parlamentarilor, cam acesta era mesajul pe care vrea să-l transmită politicianul român.
Propaganda cu care vor să ne ameţească zilele acestea reprezentanţii puterii pare întocmită în grabă şi trădează o anumită disperare. Cu siguranţă sunt foarte mulţi oameni în ţara asta care ar putea crede că politicienii nu mai pot de grija deţinuţilor din închisori. Chiar şi pentru aceşti naivi însă activitatea laborioasă desfăşurată în miezul nopţii de parlamentarii din Comisia Juridică pentru a îmbunătăţi soarta puşcăriaşilor poate părea suspectă. Nu vreau să sune cinic, dar cei condamnaţi la ani de închisoare chiar nu pot fi suspectaţi de lipsă de timp, deci ar mai fi putut aştepta câteva zile.
Al doilea argument, legat de faptul că legea nu este făcută cu dedicaţie pentru politicienii corupţi, deoarece darea şi luarea de mită sunt exceptate, ţine de fineţurile meseriei de jurist. Este adevărat că cele două infracţiuni nu sunt amnistiate şi în cazul lor nu se aplică graţierea dar trebuie să facem câteva precizări: în primul rând, politicienii ajung foarte rar la închisoare pentru dare sau luare de mită. Ca să dăm câteva exemple, Cătălin Voicu a fost condamnat pentru trafic de influenţă, Adrian Năstase pentru folosirea influenţei funcţiei în scopul obţinerii de foloase, Gigi Becali-pentru complicitate la abuz în serviciu şi, în alt dosar, pentru sechestrare de persoane şi lista poate continua. La capitolul „infracţiuni de corupţie” din Codul Penal sunt, în total, şase fapte (printre care şi traficul de influenţă) , iar alături de acestea încă vreo zece alte infracţiuni care au legătură cu calitatea de funcţionar. A doua precizare, cea mai importantă, este aceea că în acelaşi timp cu acest proiect de lege a fost modificat şi Codul penal, astfel încât, senatorii şi deputaţii să nu mai poată fi încadraţi la funcţionari publici. Astfel, parlamentarii nu mai pot fi cercetaţi pentru o serie de infracţiuni, cum ar fi abuzul în serviciu, conflictul de interese şi multe altele.
Chiar şi susţinătorii acestei puteri, dispuşi să creată în argumentele mincinoase ale propagandei USL, ar putea apoi să se întrebe de ce proiectul privind amnistia şi graţierea a fost iniţiat în acelaşi timp cu modificările la Codul Penal? Îi consideră oare puterea atât de proşti?
În ceea ce-l priveşte pe juristul Bogdan Ciucă care nu numai că, în calitate de preşedinte al Comisiei Juridice, a pus umărul la acest atac fără precedent la lupta anticorupţie din România dar se află şi în prima linie a propagandei USL pe această temă, nu pot să nu-mi amintesc de perioada de la începutul anilor 2000, când acesta era un politician tânăr în Galaţi, de profesie notar. Dincolo de apartenenţa sa politică, Bogdan Ciucă avea reputaţia unui bun profesionist. . „Bogdan ştie carte!”, am auzit frecvent expresia asta. Nu aş fi crezut însă niciodată că, peste zece ani, am să-l văd la televizor călcându-şi în picioare meseria.
