Nu prea vede nimeni nicio logică, dar o dă tare înainte. De ce e atât de hotărât locatarul de la Cotroceni? E simplu. Poartă în lada de zestre electorală încă un scor bun. 6 din zece români cred în el. Poate să zică şi să facă orice, aceşti cetăţeni îl urmează. Pe asta se bazează.
Tot într-o logică parlamentară intră şi compunerea unei noi majorităţi. Dacă preşedintele nu a nominalizat propunerea care întruneşte peste 240 de semnături – tot într-o logică de data asta constituţională – împotriva preşedintelui se va putea activa procedura de suspendare. Paşii sunt bine descrişi de către Adrian Năstase pe blogul său.
Ce a spus Adrian Năstase?
„Propunerea de suspendare poate fi iniţiată de o treime din parlamentari iar suspendarea poate fi decisă cu majoritatea acestora, după consultarea CCR. Preşedintele, în această situaţie, poate da explicaţii Parlamentului cu privire la faptele ce i se impută.
După aprobarea suspendării, în 30 de zile se organizează (sau nu) un referendum pentru demitere.
Este important articolul 98 din Constituţie care precizează că în cazul suspendării preşedintelui, interimatul funcţiei este asigurat de preşedintele Senatului sau de preşedintele Cameri Deputaţilor. Iar acest interimar poate face, la rândul lui, după consultări, desigur, propuneri de candidat de premier!”- explică logic Adrian Năstase.
Varianta Pricopie sau când te temi de tren, te sperii de samovar
Guvernul Orban a picat. Nu e nimic nefiresc. Însă scorul de 261 la 139 în favoarea trântirii guvernului Orban e suspect de mare.
PSD şi Pro România au mers pe varianta Remus Pricopie, rectorul care i-a făcut pârtie preşedintelui la monologul de campanie. Președintele Klaus Iohannis a refuzat-o. La fel ca Traian Băsescu în 2009, când a venit cu variantele Croitoru şi Negoiţă. Filmul pare bine regizat. Vine cu ce vrea el, nu cu ce e logic.
În loc să demareze procedura de suspendare, PSD se tăvăleşte că nu i-a pus premierul independent. Klaus Iohannis l-a propus din nou pe Ludovic Orban. PSD va sesiza Curtea Constituţională pe motiv de existenţă a unui conflict de natură constituţională.
Criticile se vor extinde. Lupta între PSD şi PNL se va încinge. Floretele vor fi lăsate deoparte. Se vor scoate săbiile. Încordarea trebuie să fie maximă. Poporul trebuie să înţeleagă că nu mai e o luptă. Trecem printr-un adevărat război.
Pentru politicieni nu mai contează că instabilitatea va prăbuşi leul şi ratingul de ţară. Că statul nu va mai fi guvernat, timp de câteva luni.
Lumea se va reîmpărţi în două tabere. Cei pro Iohannis şi cei anti. Într-un sondaj făcut de băieţi, 60 % dintre votanţii PNL cred că Iohannis este preşedintele de facto al Partidului Naţional Liberal. El face cărţile.
Tot răzbelul nu e decât o concordie între vrăjmaşi pentru eliminarea părţilor reziduale ale parlamentului.
Dar ce se întâmplă cu majoritatea parlamentară?
În logică simplă, începe procedura de suspendare a preşedintelui. Dacă nu o face e semn că stelele s-au aliniat. Că blatul de tort s-a extins şi-n politică. Majoritarii vor cânta astfel drama neînţeleşilor. A celor nedreptăţiţi. Se ascute lupta de clasă, cum ar spune analiştii cu state vechi. Dar totuşi Constituţia prevede şi procedura de suspendare a preşedintelui. De ce PSD nu începe demararea acţiunilor?
Alegerile locale în două tururi?
Nici vorbă. Un singur tur. Totul s-a aranjat în spatele cortinei. În public arde tensiunea. Focul urii va fi întreţinut. Că din teamă se fac cărţile. Aşa e pe stil nou. USR, PMP, ALDE se vor linge cu mierea de lângă butoi.
Cruciada împotriva PSD?
Doar de ochii lumii. Preşedintele va îmbrăca armura cruciadei antipesediste. Asta pentru că aşa e scenariul. Nu mai e timp de ajustări. De formă, de actori sau de conţinut.
Numai Ludovic Orban va fi păcăliciul. Asta e. Destinul său e scris în stele. Pe scuturile de luptă apare chipul său. Asta pentru a nu adormi vigilenţa. Oastea trebuie să fie bărbată.
Galbenii contra roşilor
Asta e lupta. Spectatorii trebuie arşi. La foc încins. Numai merge cum a mers. Acum e epoca 6 D. Pe sub scaunele galeriilor celor două partide vor trece limbi de foc. Tălpile combatanţilor trebuie prăjite. Aşa e în scenariu.
Nu mai e timp de diete politice sau farafastlâcuri guvernamentale.
Lupta va avea pe alocuri valenţe de circ. Dar numai iniţiaţii vor pricepe că lupta e doar de faţadă.
Logica anticipatelor? De ce nu şi logica suspendării?
Preşedinte a şi anunţat că trebuie să intrăm în logica anticipatelor. Dar nimeni din PSD, în logica suspendării.
Nu pare ceva suspect?
De ce e aşa de grăbit preşedintele? E simplu. Pe înţelesul tuturor. Neamţ fiind, e ambiţios dar şi încăpăţânat. Nu se gândeşte la ce a păţit Băsescu după ce a refuzat premierul majorităţii.
Preşedintele speră că rezolvă criza politică prin anticipate. Vrea să scoată un PNL la cota 40 (ceea ce nu e imposibil) şi un PSD aşezat în 20%. Iohannis doreşte să doarmă sub confortabilul 40%, ca să nu mai fi obligat să se alieze cu Cioloş, Barna, Tăriceanu sau Băsescu.
Cum scapă contraamiralul de lestul politic?
La “anticipate,” marii pierzători vor fi ALDE, PMP şi USR. Orb să fii, să nu-ţi dai seama.
Alegerile locale vor rămâne într-un singur tur. La schimb cu anticipatele. Politica e un troc.
E atât de simplă ecuaţia an-ti-ci-pa-te-lor , numai că partidele parlamentare nu vor să o vadă. De frica lui Iohannis? Mai degrabă de statul paralel, care le prefigurează liderilor destinele.
Nu va fi cum vrea Iohannis. Nici cum doreşte PSD. Doar cum au stabilit pădurile. România nu mai are partide politice, doar lideri creaţi în laboratoare.
Naţiunea prea agresată de mesajele incendiare nu-şi va da seama că e arsă de chibriturile fetiţei din pădure. Şi se va duce după fentă. Aşa e în “lupta cea mare.”
