Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

O noua dictatura - gandirea politica corecta

Matei Visniec 16.01.2007 - 00:00

Americanii spun "politically correct". Francezii, care au preluat termenul de la americani, spun "politiquement correct". In romaneste se spune corect din punct de vedere politic. Formula, in toate limbile, desemneaza insa aceeasi realitate: o ...

Share

Americanii spun "politically correct". Francezii, care au preluat termenul de la americani, spun "politiquement correct". In romaneste se spune corect din punct de vedere politic. Formula, in toate limbile, desemneaza insa aceeasi realitate: o noua forma de dictatura, de cenzura si de autocenzura in sfera gandirii.
In mod paradoxal, fenomenul s-a nascut in tara cu cel mai mare grad de libertate din lume, in Statele Unite. Incepand de prin anii '70, in numeroase universitati americane, diverse grupuri minoritare, incepand de la miscarile feministe si terminand cu cele homosexuale, au impus un fel de "curatare a limbajului". Initial, aceste grupuri minoritare de presiune nu doreau altceva decat sa-si apere demnitatea si sa-si exprime dreptul la existenta si libera afirmare fara a suferi oprobiul public. Oprobiu exprimat deseori prin folosirea unor termeni considerati de respectivele grupuri ca fiind nedemni, peiorativi, continand o doza de ironie, de causticitate si de aluzii negative. Pentru a rezuma, primul teren de lucru al acestor grupuri "ofensate" a fost limbajul, pentru a-l curata de tot ceea ce considerau ele ca au potential degradant.
Lista acestei vaste operatiuni de "pieptanare" a limbajului este extrem de lunga si continua sa se lungeasca. Un negru devine "o persoana de culoare" sau un "afro-american", un indian devine "un nativ american". Unei femei de serviciu, ca sa n-o jignesti, trebuie sa-i spui "agent de intretinere a suprafetelor", un surd este un om avand un "handicap auditiv". Pentru cuvantul avort, considerat prea brutal, este sugerata formula "intrerupere voluntara de sarcina". In aceeasi logica, cuvantul batran este inlocuit cu expresia "persoana de varsta a treia", iar hotii, spargatorii, derbedeii si vandalii devin "persoane inadaptate social". Termenului puscarie i se prefera cel de penitenciar, iar gardianul devine "agent al sistemului corectional".
Cum spuneam, lista acestor expresii corecte din punct de vedere politic este extrem de lunga si nu am suficient spatiu ca sa o detaliez aici. In sine, aceasta dictatura la nivelul limbajului ar putea fi comica, din pacate insa este prea tarziu ca sa mai zambim in fata ei. Ea s-a impus in mediul universitar si in lucrarile de specialitate, in mediile politice si culturale, la radio si la televiziune. Ea a trecut oceanul si a inceput sa impregneze profund si societatea Europei Occidentale, iar din surse ale presei belgiene aflu ca, la Bruxelles, Comisia Europeana ar fi pe cale sa redacteze un "cod al bunelor maniere" in materie de exprimare corecta din punct de vedere politic.
Ceea ce era initial o presiune asupra limbajului a devenit o presiune asupra gandirii, o forma de cenzura si de autocenzura, o totala amputare a spiritului critic. Reflexul initial de autoaparare al unor grupuri minoritare si-a gasit, in mod stupefiant, un ecou enorm in sfera politicului. Norme de comportament din ce in ce mai aberante sunt decretate in numele unei noi viziuni privind egalitarismul si toleranta. Anul trecut, intr-un oras din Canada, un judecator a ordonat retragerea unui brad de Craciun din fata unei institutii publice pe motivul ca prezenta acestui simbol ar putea rani sensibilitatea celor care nu sunt crestini. In spiritul gandirii corecte din punct de vedere politic, asa-zisii "grafitisti" care mazgalesc orasele sunt de fapt persoane care creeaza un cod "cultural", or, in spiritul acestui curent de gandire, toate "culturile" sunt egale. In Franta au fost minti care au incercat sa inteleaga si "motivatiile profunde" ale tinerilor care dau foc la masini pentru a-si exprima "le mal de vivre", un rau existential, altfel spus, o frustrare de care nu poate fi vinovata decat societatea.
In spiritul gandirii politice corecte, a admira pe cineva sau creatia cuiva este o blasfemie, pentru ca inseamna a recunoaste inegalitatea dintre oameni. Ideea de a acorda premii pentru anumite merite este si ea condamnata pentru ca premierea unora ar insemna "jignirea" si "punerea in inferioritate" a altora. Cand ideile gandirii politice corecte incep sa patrunda pe terenul educatiei, monstruozitatile devin si mai evidente. In Statele Unite s-a discutat la un moment dat daca nu ar trebui sa fie interzise anumite jocuri sportive in scoli, pentru ca sa nu fie umiliti copiii invinsi... Iar in Franta, pentru evacuarea ideii de competitie in materie de asimilare a cunostintelor, este des vehiculata ideea ca scoala n-ar fi decat un loc de viata pentru copii, de unde fiecare asimileaza cat poate, si ca nimeni nu trebuie nici premiat, nici sanctionat pentru cat reuseste sau nu sa asimileze.
Sufocant, exasperant, stupid, dar impertinent, agitand un arsenal imens de constructii intelectuale puriste, curentul gandirii politice corecte castiga tot mai mult teren pe planeta, in ciuda multor critici care i se aduc. In Franta, un eminent intelectual de origine rusa, Vladimir Volkoff, a publicat in 2001 un excelent pamflet intitulat "Manualul gandirii politice corecte", in care demoleaza sute de expresii si idei aruncate in circulatie de aceasta noua forma de dictatura.
Interesant mi se pare in acest moment faptul ca tarile din Europa de Rasarit, proaspat iesite dintr-o alta dictatura, au reusit deocamdata sa nu se lase contaminate de fenomen. Nu stiu pana cand vor rezista in fata tavalugului, dar daca vor reusi sa reziste, daca intelectualii Europei de Rasarit vor face front comun in fata acestui virus, aceasta ar putea fi poate cea mai mare contributie a lor in sfera gandirii europene. Pentru ca gandirea politica corecta este o forma de spalare a creierelor mai subtila si mai perfida decat ideologia comunista.

Matei Visniec, scriitor roman stabilit in Franta

Citește totul despre:

Comentarii

loading...