Mă alătur simplului alegător Ion Iliescu, cel care a brevetat apelativul de mai sus şi care te-a îndemnat în termeni foarte drastici să validezi referendumul. În sensul că vreau şi eu să lansez un îndemn, deşi unul diferit: Nu te lua după el. Decizia pe care o ai de luat e simplă, deşi subiectul e nuanţat. Să încep cu decizia, că mă tem că echivocul care pluteşte va face pagube mai mari decît furtunile. Nuanţele, în partea a doua.
Pe site-ul Biroului Electoral Central, accesat de mine din biroul meu din casa Iorga din Sinaia, atît înainte de referendumul de duminică, cît şi la ora cînd scriu aceste rînduri, 31.07,2012, ora 21.00, sub titlul Statistici (http://www.becreferendum2012.ro/statistici.html) scrie aşa: Adresa Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date -Ministerul Administraţiei şi Internelor privind situaţia repartizării pe judeţe, la data 09.07.2012 a numărului de alegători înscrişi în listele electorale permanente şi posesorii de carte de identitate: Numărul alegătorilor la http://www.becreferendum2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/Situatie.pdf. Acest număr al alegătorilor, şi nu altul, este cel pe baza căuia BEC a organizat referendumul. Pe baza lui am urmărit cu toţii, cu sufletul la gură, acele comunicate de la diferite ore care ne indicau cîţi alegători din listele totale s-au prezentat la vot. Pe baza lor ştim că nu s-a întrunit cvorumul suficient, fapt confirmat şi de agenţiile independente de sondare a opiniei publice, şi de măsurătorile paralele ale partidelor din opoziţie. Pe această bază trebuie să te pronunţi, şi nu văd nici o cale de întors, trebuie să invalidezi referendumul. Te vor blestema poate cîteva milioane de români, dar nu toţi, că am auzit deja oamenii, rezonabili, dînd vina pe cei care nu au ieşit la vot, cum e corect. Ei se alătură nouă, celor supăraţi pe tine din cauza deciziei cu ICR, dar dacă la aceea aştept motivaţia ca să mă pronunţ, la asta cu referendumul nu e nevoie. Cifrele sînt clare, şi datoria ta, la fel.
Presupunînd că vei lua decizia corectă, aceea că nu putem schimba regulile la sfîrşitul partidei, aici se încheie scrisoarea mea către tine, cu asigurarea respectului, dacă nu simpatiei, majorităţii românilor din această ţară şi rugămintea ca, dacă se fac presiuni, să le rezişti, ba chiar să le faci publice. O să te apărăm: nu de drag, că nu ai o istorie aşa imaculată, de decizii frumoase şi coerente din care să ne învăţăm copiii limba română, ci de nevoie. Că orice societate are nevoie de un arbitru, şi o democraţie nouă ca a noastră nu se poate dispensa de el, chiar dacă, în cazul nostru, arbitrul are aceeaşi vîrstă fragedă ca şi democraţia. Domnul Iliescu este, sînt sigură, o persoană demnă de tot respectul, ba chiar şi recunoştinţa ta, a numit pe mai mulţi membri ai tăi în poziţiile lor actuale sau în alte poziţii. Dar nu e o autoritate în materie de democraţie. În copilăria mea ieşeană, cînd mi-a fost prim secretar, credeam despre el că e un comunist bun. Dumnezeu ştie că asta era o specie rară pe atunci. Nu mi-am schimbat părerea. Poţi fi însă un comunist bun, şi un democrat prost- şi acesta e cazul său. Ani de zile am fost ostracizaţi din Europa din pricina sa, şi nu ne mai permitem aşa ceva.
Nu e nici o noutate aici. Soarta referendumului a fost decisă la precedenta decizie a CC, aceea că participarea trebuie să fie 51 % din totalul celor înscrişi pe liste. Nu am simpatizat cu ea, şi am criticat zilele astea Comisia Europeană pe Euronews că a cerut să ţinem referendumul pe seama acestei decizii, ignorînd că asta însemna din start să condamnăm milioane de oameni să voteze de pomană. Am auzit că au sunat la Euronews să întrebe ce vreau să spun cu listele electorale care includ numeroase fantome. Sînt de părere că trebuiau să ştie asta înainte să se amestece, şi de asta i-am criticat. Sînt un critic constant al Comisiei, care e plătită din banii noştri să intervină atunci cînd controlează situaţia, şi să nu intervină atunci cînd nu poate garanta rezultatul. Dar dacă acesta e rolul meu, de intelectual european critic, şi eu mi-l joc fără să am nevoie de ajutorul nimănui, pentru demnitatea noastră, a tuturor, situaţia nu e aceeaşi privitoare la alţi români. USL nu are nici un drept să se plîngă. Nu organizezi o suspendare dacă nu ai adus listele electorale la zi, şi nu vii după aceea să te plîngi. Eşti la putere: fă-ţi treaba. în plus, culmea ironiei, în Carta Albă semnată de dnii Ponta şi Antonescu cu Alianţa pentru o Românie Curată în ianuarie a.c., la punctul 1.2 scria aşa: „Instituirea de urgenţă a unui grup de lucru care să supravegheze aducerea la zi a listelor de vot în conformitate cu noile date ale recensământului, sub supravegherea unei comisii parlamentare”. Dacă nu vă ţineţi nici de cuvînt, dacă nu aveţi nici capacitate administrativă, atunci nu e vina Comisiei, nici a Curţii Constituţionale, şi nici a societăţii civile nemilitare din care fac parte. Nu sîntem copii. Cine greşeşte, plăteşte preţul.
Dar preţul îl plătesc cei peste opt milioane de oameni care şi-au făcut iluzia unui nou început cînd s-au dus la vot. Oricum era o iluzie: dar zădărnicirea ei printr-un boicot lipsit de orice respect pentru democraţie, pe de o parte, şi de nişte liste fantomatice, pe de alta, a transformat întreaga situaţie într-una de bătaie de joc a ideii de democraţie. Eu nu eram de acord cu un referendum acum, era de aşteptat că nu se va face cvorumul: dar m-am dus, din respect faţă de oamenii care au ieşit din casă. Sînt de părere că Traian Băsescu a pierdut încrederea marii majorităţi, şi ar trebui să se retragă: nu am auzit o vorbă sinceră de regret de la el zilele astea, măcar pentru că a numit-o pe Udrea, patroana lui Blejnar şi a Danielei Andreescu, şi cu toate astea am votat contra suspendării, ca protest pentru referendumul cu care nu am fost de acord, demiterea Avocatului Poporului, şi lista lui Barroso. Aşa e redusă libertatea oamenilor cu principii de către cei care nu respectă nici regulile, darămite principiile, şi ajungem să facem altceva decît ce am vrea. Sînt consolată cu ideea că am fost nouă sute de mii, şi să nu ne socotească d-nul Băsescu printre suporterii lui: acesta a fost votul de protest contra ambelor părţi.
Dacă oameni ca noi, care nu au decis nimic, au fost reduşi la exprimarea unor principii, şi nu la o alegere veritabilă, de cei care au decis, înseamnă că toată răspunderea acestei mari deziluzii şi încurcături le revine lor. Cine sînt, nu e greu de ghicit, am văzut duminică seara, cînd cîţiva agitaţi pretindeau că scorul este peste 50%, iar agenţia de sondare a dlui Voiculescu, CCSB, a sărit brusc de la 45% prognozat la ora nouă la 52% (exact) la ora 23. Mirel şi compania, sînt convinsă că vă găsiţi voi ceva mai onorabil de lucru (în altă parte). Pe luni dimineaţa, cînd mă conversam cu colegii de la BBC, încă mai erau pe site-ul de la Realitatea declaraţii ale domnilor Şova, Fenechiu şi Daniel Constantin cum că gata, Băsescu a pierdut, iată scorul.
Nu îl apăr pe Băsescu. Felul în care s-a salvat prin boicot e jalnic, la fel însuşirea anticorupţiei ca armă contra adversarilor politici a depăşit cu totul limitele democratice, chiar dacă e doar ameninţare şi organele nu ţin seama. Dar e clar că în sînul USL a existat şi există un grup lipsit de orice fel de scrupule, un grup care a împins la referendum, care a împins la forţarea rezultatului, care a fost probabil la originea celorlalte acte radicale care au panicat UE şi au împins Comisia să ne ceară să ne invalidăm referendumul. O avea şi Băsescu undeva dreptate, că prea e mare concidenţa între oamenii care au probleme cu justiţia din USL şi sfătuitori şi cei pe care îi văd că se agită să forţeze Curtea Constituţională. Aceşti oameni au o enormă răspundere. Nu doar că au scos din casă opt milioane de cetăţeni, printre care mulţi amărîţi demni de toată mila care chiar au crezut că îşi vor face viaţa mai bună, dar au compromis dramatic în ochii Occidentului puterea nouă din România. Cum să explicăm noi presei străine acum că peste 50% din opţiunile de vot în România merg către cei deja condamnaţi ca duşmani ai democraţiei? Bravo lui Rus, Ponta şi Antonescu că au rezistat celor care au împins la fraudare, şi, deşi ştiu că e greu, să reziste şi la tentaţia cu manipularea statisticilor post referendum! Recuperarea încrederii europene e pe drumul cel bun, şi vor pierde credibilitate cei care au acuzat fraude aiurea, dar cît o să mai plătească tot USL preţul- şi indirect, cei 50% care susţin USL- pentru cei care ne-au adus în această situaţie, ne-au scos pe cîmpul unei bătălii dinainte pierdute, totul, ca să-şi rezolve ei nişte probleme personale cu justiţia? Cînd vor plăti preţul politic, că e singurul, cei care ne-au împins la referendum, au vrut să forţeze cvorumul şi rezultatul prin fraudă, ştiind ce dezastru european ar fi? Vreţi să daţi ceva poporului, deziluzionat că a ieşit degeaba din casă duminică, înainte să se întoarcă împotriva voastră? Daţi-i pe ei! Că nu doar că nu îşi recunosc vina, dar cer capul lui Rus că nu a călcat legea. Sînt smintiţi de legat.
E timpul să terminăm cu bătăliile false, să îngropăm securea războiului şi să cîştigăm pacea. România a schimbat degeaba guvernarea foarte slabă în materie de politici publice patronată de Traian Băsescu, dacă la Sănătate USL oferă aceeaşi improvizaţie nedospită, şi aceleaşi cadre uaseceriste reciclate; dacă la educaţie, în loc de un reformist amator, alternativa e o colecţie de impostori; dacă la procuratură Mafia deja scoate locurile la concurs; dacă pe post de speranţe apar doi miniştri urmăriţi penal în guvern, dacă liderii USL care au semnat Carta Albă nu o respectă, spre paguba lor, în schimb au înţelegeri cu colonelul Dogaru, cel care numeşte Europa spanac. Băsescu se va autodistruge, că a ajuns să aibă de locotenenţi pe Mihail Neamţu şi Aurelian Pavelescu, dacă nu îi mai daţi voi, USL, muniţie în extern. Ce îl poate termina însă e o alternativă adevărată, nu nişte şefi de partid slabi, împinşi de la spate de o minoritate de infractori panicaţi care au făcut praf marea victorie de la locale. Să ne concentrăm pe viitor şi pe construcţii adevărate. În noiembrie e ultimul bal.
