Confesiunea unui naiv faţă cu un atac banditesc | OPINIE

Razvan Chiruta Actualizat: 07.09.2017 - 09:05

România se află, din nou, la o cotitură a istoriei. De modul cum contracarăm atacul mafiot dat pe seară de Liviu Dragnea şi de gaşca sa de bandiţi depinde viitorul nostru pentru o lungă perioadă de acum înainte.

Share

România se află, din nou, la o cotitură a istoriei. De modul cum contracarăm atacul mafiot dat pe seară de Liviu Dragnea şi de gaşca sa de bandiţi depinde viitorul nostru pentru o lungă perioadă de acum înainte.

Liderul obişnuit să controleze cu mână de fier toate instituţiile publice şi private de pe moşia sa din Teleorman va crede, dacă îl lăsăm, că poate transforma, întreaga ţara într-o latifundie în care noi ar trebui să acceptăm ca sclavii să ne calce demnitatea pe cap.

Trebuie să îi transmitem că acest lucru nu se poate.

Poate că aţi obosit să vă războiţi cu corupţii, fie că vorbim de politicieni ticăloşi, de doctori flămânzi sau de funcţionari şpăgari. Poate că nu mai credeţi că România poate fi păstrată pe drumul său obligatoriu spre modernitate şi cinste, drum deturnat mai mereu de oportunişti, lingăi şi arivişti. Poate că aţi ajuns la concluzia că ţara asta e marcată de blestemul lui Manole, meşterul căruia i se prăbuşea noaptea tot ceea ce construia ziua, şi aveţi senzaţia că e prea frig să vă mai strigaţi indignarea în stradă.

În toate cazurile, greşiţi. Războaiele cu politicienii corupţi sunt lungi, sunt dure, dar nu trebuie oprite niciodată. Nu există altă cale, nu putem accepta altă opţiune.

Am devenit jurnalist la 19 ani, cu convingerea că pot să schimb bucata mea de Românie. Spuneam atunci, la vârsta când oricine e leu, că, în cel mai rău caz, voi fi cel care stinge lumina în această ţară, după ce toată lumea o va fi părăsit dezamăgită.

Au trecut de atunci aproape 20 de ani, două decenii în care m-am lovit de prefecţi cu mentalitate comunistă, de preşedinţi de consilii judeţene cu tupeu, de primari pentru care furtul e lege, chiar şi de înalte feţe bisericeşti care au banul mai sfânt decât pe Dumnezeu. Am asistat la decăderea meseriei pe care o iubesc, am trăit dilema de a alege între Ion Iliescu şi -Vadim Tudor, am văzut ce înseamnă opresiunea lui Adrian Năstase, am crezut şi apoi nu am mai crezut în Traian Băsescu, am constatat îngrozit derapajele lui Victor Ponta şi, ca reporter de investigaţii care a bătut ţara asta în toate colţurile sale, am relatat despre multe, foarte multe nedreptăţi şi mizerii.

Şi, cu toate acestea, încă mai cred în România, cred în drumul său spre modernitate, spre civilizaţie, spre cinste. Pe lângă toate nenorocirile acestui spaţiu, am fost alături, de zeci de mii de oameni care au protestat în stradă împotriva atacurilor grave la adresa justiţiei, am fost alături de oamenii care au oprit, cu entuziasm, calamitatea uriaşă care a fost Victor Ponta, am asistat la marginalizarea, şi prin vot, a lui Adrian Năstase.

Dincolo de ticăloşi, am cunoscut oameni faini, care îşi fac meseria onest, care au schimbat bucăţelele lor de România şi care, cred eu cu optimism, reprezintă deja masa critică a unei populaţii care merită, oricum, mai mult şi mai bine.

Ce am scris va fi văzut de mulţi ca o naivitate, ştiu asta şi îmi asum. Dar, în astfel de cotituri ale istoriei, naivii pot face diferenţa. 


Urmărește-l pe jurnalistul Răzvan Chiruță și pe rețelele sociale, pe Facebook

sau pe Twitter

 

 

 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...