În momentele de criză prin care trece țărișoara noastră, cu mii de oameni ieșiți în stradă să protesteze contra ordonanțelor date noaptea de un guvern de borfași, pe de o parte, cu instituții de forță care nu dau doi bani pe condițiile din pușcării și în general pe drepturile omului, pe de altă parte, te-ai aștepta ca dinspre Academia Română să vină o adiere de înțelepciune. În fond, asta ar trebui să fie misia lor, a academicienilor, să ne lumineze calea și să ne arate ce-i de făcut.
Dar ți-ai găsit… “Nemuritorii” de azi au cu totul alte preocupări.
Astfel, 82 dintre ei (doi și-au retras între timp semnăturile) dau publicității un apel intitulat “Identitate, suveranitate și unitate națională”. Evident, fără nicio legătură aparentă cu agenda publică. Apelul este inițiat de trei academicieni, dintre care unul e fostul activist UTC Ioan-Aurel Pop de la Cluj, iar altul e generalul (r) Victor Voicu, multimilionar în euro pe spezele Armatei Române.
Cea mai mare problemă a neobișnuitului comunicat nu e neapărat conținutul, cât inadecvarea.
În vreme ce românii s-au împărțit în două tabere – pro și contra Justiției –, “nemuritorii” noștri sunt îngrijorați de regionalizare, globalizare și enclavizare. Practic, ei își însușesc ideile de bază ale propagandei pesediste, sintetizată prin binecunoscutul slogan “mândri că suntem români”.
Apelul îndeamnă nu doar la reflecție, ci și la acțiune: “Solicităm instituțiilor abilitate ale Statului Român, de la toate nivelurile, să vegheze și să acționeze pentru a preveni, pentru a contracara și, atunci când se încalcă legea, pentru a pedepsi toate diversiunile și agresiunile la adresa identității, suveranității și unității naționale a României și a stabilității statului de drept”.
Cam aceleași preocupări avea și Ceaușescu, dacă ne aducem bine aminte, atunci când era acuzat de încălcarea drepturilor omului. Nici una, nici două, o dădea cu “agenturili” străine care încearcă să se amestece în “treburili” interne ale Republicii Socialiste România. Nici nu-i de mirare că PSD-ul lui Dragnea, moștenitorul de drept al PCR-ului, se regăsește peste ani în discursurile de altădată ale dictatorului.
Cu atât mai puțin surprinzător e că pe lista academicienilor care ne îndeamnă azi la “patriotism” se regăsesc mai mulți foști securiști sau activiști. În ordinea semnăturilor, ei sunt:
Tov. NICOLAE BREBAN – scriitor, fost membru supleant al CC al PCR (1969-1972), fost colaborator al Securităţii, achitat de Justiţie pe motiv că din dosarul său nu reiese că ar fi făcut “poliţie politică”.
Tov. DINU C. GIURESCU – istoric, fost informator al Securităţii (nume de cod: “Neculce”, “Darius”), disculpat pe motiv că nu întruneşte condiţiile legale pentru a fi declarat „colaborator al poliţiei politice”. Printre cei pe care i-a turnat se numără, culmea, și actualul său coleg, Alexandru Zub, cosemnatar al apelului.
Tov. MIRCEA FLONTA – filosof, fost informator al Securităţii (nume de cod: “Albu”), recrutat încă din anii liceului, disculpat pe motiv că nu întruneşte condiţiile legale pentru a fi declarat “colaborator al poliţiei politice”.
Tov. DAN BERINDEI – istoric, fost informator al Securităţii (nume de cod: „Băleanu”, „Brădescu”), care şi-a turnat nu doar colegii de la Institutul de Istorie, ci şi socrul, Ion Hudiţă, fost ministru ţărănist, precum şi propriul fiu, disidentul Mihnea Berindei.
Tov. DUMITRU RADU POPESCU – scriitor, fost membru supleant (1969-1979) şi membru plin al CC al PCR (1979-1989), fost deputat în Marea Adunare Naţională (1975-1989), fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România (1981-1989).
Concluzia nu poate fi decât una singură.
Academia Română trăiește încă în trecut. Dar nu în trecutul ei glorios din perioada interbelică, în care era condusă de Lapedatu, Rădulescu-Motru sau Gusti. Ci în trecutul ei odios din anii dictaturii comuniste, în care adevărații intelectuali înfundau temnițele, iar în locul lor erau numiți slujitorii cei mai fideli ai regimului.
Pe scurt, ca să-l parafrazez pe Gabriel Liiceanu, așa arată azi “cerul pătat al culturii noastre”.