Compozitor, muzician și dirijor. S-a născut la Tulcea, într-o familie care avea în spate tradiția muzicală a șase generații. Inițierearea o face la București și Dresda, pentru a încânta apoi aristocrația rusă din cafenelele St. Petersburgului. După sosirea bolșevicilor, pleacă la Berlin și devine legendă a cabareturilor nemțești. Una dintre compozițiiel sale stă pe prima poziție a topurilor americane aproape o jumătate de an. Piesele sale sunt cântate de Roy Orbison, Ella Fitzgerald, Tom Jones și alte celebrități ale muzicii americane. Sfârșitul carierei îl prinde, însă, la Rio, în Brazilia, și apoi în Argentina. Povestea unui muzician special: George Boulanger.
*
Georges Boulanger (Gheorghe Pantazi) s-a născut la Tulcea, pe 18 aprilie 1893, fiu al lui Vasile Pantazi, poreclit „Boulanger” pentru asemănarea sa cu generalul francez Georges Boulanger. Mare parte a membrilor familiei erau violoniști, basiști și chitariști. Împreună cu tatăl său, George obișnuia să cânte la toate aceste instrumente.
De la vârsta de 12 ani, începe să studieze, ca bursier, la Conservatorul de Muzică din București. Trei ani mai târziu, în timp ce tânărul artist cânta Paganini, este auzit de celebrul violonist și profesor Leopold Auer, acesta fiind fascinat de aptitudinile artistice ale lui Boulanger. Cu sprijinul lui Auer, Boulanger ajunge la Dresda, în Germania, unde studiază cu Auer timp de doi ani.
St. Petersburg
În 1910, când Boulanger avea doar 17 ani, Leopold Auer considera că educația muzicală a elevului său este completă. Îi face cadou o vioară care îl va însoți de-a lungul întregii sale vieți. În plus, îi facilitează angajarea ca violonist principal la Café Chantant, cea mai selectă cafenea din St. Petersburg, frecventată de aristocrația rusească, audiență care l-a aclamat în nenumărate rânduri.
În Rusia, Boulanger și-a dezvoltat stilul unic, o combinație de muzică țigănească, folclor balcanic și valsuri vieneze. Tot în Rusia a cunoscut-o pe cea care avea să devină marea lui dragoste: Ellionorr Paulson, o tânăra intelectuală estoniană, avocat și studentă la medicină.
În 1917, după revoluția bolșevică, Georges s-a întors în România, unde a activat în cadrul forțelor armate. Predă lecții de muzică și compune. În timpul șederii sale în România corespondează susținut cu Ellionorr, care locuia cu părinții ei în Estonia. Au decis să se întâlnească în Berlin, în 1922/1923, începând o nouă viață împreună. S-au căsătorit și împreună au avut două fiice: Nora și Georgette.
Berlin
Berlinul era în acei ani unul dintre orașele cele mai prolifice în privința muzicii ușoare (Unterhaltungsmusik), cu sute de cafenele, hoteluri și cabarete unde putea fi ascultat acest gen de muzică, cu o mică orchestră și celebrul violonist care cânta plimbându-se printre mese. Și la Berlin, Boulanger s-a bucurat de succes în rândurile aristocraților ruși, care emigraseră și frecventau îndeosebi restaurantul Föster.
În 1926, după ce a avut prima înregistrare radio ca solist, Boulanger a semnat un contract cu Bote&Bock pentru editarea a șapte dintre lucrările sale, printre care și Avant de Mourir, care va fi cunoscută, mai târziu, ca My Prayer (conform editării ulterioare cu versurile lui Jimmy Kennedy). În 1958, piesa ajunge pe primul loc în topul difuzărilor radio din SUA, poziție pe care va sta 21 de săptămâni consecutiv. Ulterior, piesa a fost inclusă în coloana sonora a mai multor filme, precum Black Eyes, Malcolm X, The Big Rip-off 2, Ocean Sky sau The Curious Case of Benjamin Button.
În 1927, Boulanger figura în agenda telefonică sub titulatura de dirijor de orchestră. E perioada în care afișele principalelor hoteluri și music hall-uri berlineze anunțau: „Boulanger cântă astăzi!”
În 1928, susține un concert la Savoy and Claridge, în Anglia. Trei ani mai târziu, împreună cu orchestra sa formată din 11 muzicieni, susține un turneu în cele mai importante orașe din Europa, devenind tot mai cunoscut. A înregistrat piese cu mai multe case de discuri și a atins vârful carierei sale artistice în 1935-36, devenind o legendă în Germania. Este distribuit în mai multe filme, printre care și Der Ewige Klange (1943).
În timpul regimului nazist a rămas în Germania, la finele războiului locuind în Mecklenburg, o zonă ocupată de Armata Roșie. Este eliberat de soldații americani când aceștia află că este compozitorul faimoasei My Prayer.
În 1948, se decide să emigrexe în America de Sud, nici părinții, nici socrii săi nemaitrăind la acea vreme. Semnează un contract cu Hotelul Copacabana Palace din Rio de Janeiro. În Brazilia, lucrează intens și devine și acolo cunoscut. Călătorește prin întreaga țară, până când obține primul său contract, în Argentina, la Radio Belgrano. A trăit în Argentina pîna la moartea sa, pe 3 iunie 1958, în Olivos.
Georges Boulanger a cântat mai mult de 400 de piese. Majoritatea lor durează cinci-șase minute, fiind adaptabile mai multor genuri muzicale. De regulă, își interpreta propriile compoziții, create pentru înregistrări audio și pentru radio, dar cânta și piese ale compozitorilor clasici, fiind extrem de exigent cu muzicienii orchestrei sale. Se spune că exercita o putere aproape magică asupra audienței, prin maniera cu totul specială de a interpreta.
