Românii au comemorat 16 ani de la dispariția unuia dintre cei mai importanți oameni de stat din istoria contemporană a României. Ion Rațiu este descendentul uneia dintre cele mai importante familii aristocratice românești din Transilvania. El a fost jurnalist la BBC, apoi editorul unora dintre cele mai influente publicații ale exilului democratic românesc și, de asemenea, întemeietorul și președintele celei mai importante organizații a exilului democratic românesc din anii 1980, Uniunea Mondială a Românilor Liberi.
Activitatea lui Ion Rațiu de după anul 1989 este relativ bine cunoscută. Fostul candidat la funcția de președinte al României a luptat pentru democratizarea țării. A reușit să pună România pe traiectoria care a dus-o în NATO și în Uniunea Europeană, însă nu a reușit să contribuie decisiv la restaurarea monarhiei. Activitatea lui Ion Rațiu din perioada exilului este, însă, mai puțin cunoscută de către românii din țară. Însă importanța acesteia reiese dintr-o relatare făcută chiar de Ion Rațiu, în Statele Unite ale Americii, mai exact la Oakland, în 1987.
Luptă pentru România și pentru Basarabia
”O să pomenesc un mic sfat istoric inedit, care încă n-a fost scris nicăieri și pe care, după această adunare, cred că am să mă căznesc acuma, să mă forțez, să-l pun pe hârtie. În perioada în care trupele naziste cucereau Europa, erau europeni care tot mai sperau – dar după prăbușirea Franței, foarte puțini. Câțiva români, care își aduceau aminte că România Mare a fost creată de către puterile occidentale și care se găseau în Occident, când nimeni nu se mai opunea Germaniei și când nimeni pe continent nu mai spera în victoria Angliei, care era asediată, singură, neapărată. În acea perioadă, acești români care și-au adus aminte că România Mare a fost crescută și creată începând cu generația de la 1848, care l-au convins pe Napoleon al III-lea să-i susțină, care, în definitiv, noi, ca națiune, ca țară, n-am exista dacă n-ar fi fost Franța și Anglia care să ne susțină, acești oameni au spus că noi trebuie să rămânem leali acestei tradiții și să nu ne alipim Germaniei naziste și Noii Ordini de 1.000 de ani, pe care Hitler o proclama.
Acești români erau grupați în trei centre: în primul rând, în Anglia, sub conducerea lui Viorel Tilea, care a fost încurajat foarte mult de Churchill, în Elveția, în jurul lui Gafencu (n.r. – Grigore Gafencu, ilustru diplomat român), și în America, în Statele Unite (…). Acești oameni n-au avut nimic împotriva României. Acești oameni au vrut ca să continue tradiția care era așa de importantă și este așa de importantă pentru noi.
După izbucnirea războiului și îndeosebi după intrarea României în război, problema s-a pus: Ce facem noi? Pentru că noi n-am rămas în Occident ca să luptăm împotriva țării noastre. Noi am rămas în Occident pentru alte motive, cum apoi le-am explicat… În acel moment, noi ne găseam într-o situație foarte dificilă în Occident: lumea ne întreba De ce luptă armata română? Iar atunci oamenii care erau în jurul lui Tilea au făcut două lucruri. Maiorul George Emil Iliescu a scos o broșură care spune ”Why is the Romanian Army fighting?/ De ce luptă Armata Română? Această broșură a avut așa de mare efect încât doi deputați laburiști de stânga au pus întrebări în Parlament (…) ambii, care au devenit miniștri în cabinet, în primul Guvern laburist de după război, care, pur și simplu, vroiau să ne bage pe toți în închisoare sau în lagăre, cel puțin, pentru că eram inamici, pentru că noi am explicat de ce această luptă în Răsărit este justă. Mi-a revenit mie, ca om tânăr, să scriu memoriu, care a fost predat tuturor guvernelor occidentale și tuturor guvernelor refugiate la Londra, despre Basarabia și de ce luptăm pentru Basarabia. Și pe baza acestui memoriu, am scos această broșură, care spune: Basarabia – Romanian land, în 1962, la 150 de ani de la răpirea Basarabiei. Câțiva ani mai târziu, în 1968, ca să marcăm 50 de ani de la realipirea, de la reîntregirea națiunii, am scos două mari articole, în Guardian și în Observer, pe care cu toții le puteți găsi, să luați un număr cât mai mare de exemplare și dați-le și altora, ceea ce e important… De ce spun toate aceste lucruri? Pentru că în orice situație se găsesc românii, noi niciodată nu abandonăm lupta pentru teritoriile noastre, cu orice risc! Deci, chiar dacă suntem pe poziții oarecum diferite, totuși, toți suntem uniți în a apăra integritatea țării și în a apăra Basarabia!”, își amintea Ion Rațiu.
