De aproape două decenii, PSD nu găsește un candidat care să capitalizeze și alte voturi decât cele ale partidului, pentru a avea șanse reale la câștigarea alegerilor prezidențiale.
Există mai multe motive ale acestui neajuns major. În primul rând, ambiția președintelui partidului din momentul desemnării candidatului de a fi el “alesul.” De zeci de ani, leadership-ul social democrat își consumă drama.
Din altă perspectivă, politica de încuscriri electorale a fost mai mereu dezastruoasă. De la Adrian Năstase încoace, PSD a făcut mai mult alianțe păguboase sau contra firii, cum a fost cea cu PNL din USL. Apoi cu o falangă din PNL, condusă de Călin Popescu Tăriceanu. Până și Liviu Dragnea, ultra stigmatizat, se gândea să-l concureze pe exponentul dreptei, Klaus Werner Iohannis.
Citește și: Guvernul de la popotă
Deși beneficiază de cele mai mari sume de bani din bugetul public destinat partidelor, PSD nu face evaluări serioase ale condiției alegătorului la data alegerilor. Mai mult, trimite în spațiul public și mai ales la televiziuni personaje care “nu trec sticla,” cum se zice în limbajul media electronică.
Noul PSD cheltuie mai mult de jumătate de milion de euro pe lună pentru publicitatea în presa audiovizuală și cea digitală. Niciun lider n-a ajuns la cota de încredere a partidului. În forurile de conducere nu se dezbat proiecte de viitor, doar soluții pompieristice, care să stingă incendiul provocat de adversari la un moment dat.
Lideri care să adune, nu lideri risipitori
Ca vechi consultant în comunicare politică (sunt primul autor al unui Manual de campanie electorală din România), am tot fost întrebat de-a lungul timpului de diverși lideri social democrați de ce nu pot da și ei președintele României. Le-am răspuns sec: ați aruncat mereu banii pe fereastră cu fel de fel de troglodiți ce-și zic specialiști, fără a cultiva elită de lideri pentru ziua de mâine și a face studii perspective. Mai mult, niciodată nu s-au testat capacitățile perspective ale vreunui candidat de a aduna voturi și din afara bazinului electoral propriu. Totul e ca strategia de la Adunații Copăceni pentru salvarea conacului colonelului. Dar ce e Planul Marki-Zay?
„Trăiți, șefu’!”
E evident că nici Marcel Ciolacu nu are tracțiune electorală. A impus disciplina cazonă și asta încapsulează energiile. Mentalitatea de campion lipsește cu desăvârșire, nu numai la el. Singurului lider cu viziuni și cu program de dezvoltare a României, sistemul i-a tăiat capul și l-a trimis la pușcărie. Șefii biroului politic de acum sunt oameni cumsecade, nu generali în stare să învioreze armata pentru asaltul final.
PSD suferă de o criză de context. O lipsă de „community engagement,” cum ar spune sicofanții cu aere bruxelleze. Conducerea se amăgește cu poziția de top în clasamentul partidelor, fără a trimite cercetași pe flancuri. Ieri avertizam că la eventualele alegeri anticipate, greu de realizat în actualul sistem constituțional, partidele naționaliste ar fi cele câștigătoare. Citește AICI!
Predictibilitatea e ca mopul
Predictibilitatea prin birourile PSD e ca biblioteca goală din biroul unuia dintre șefi. Cartea nu face casă bună cu social democrația românească, asta e o altă problemă. Viziunea e ca mopul de unică folosință. Vechile departamente de studii au fost șterse din memorie, astfel ca noul ministru al Adevărului, din nescrisa carte orwelliană, să fie fericit că sistemul are o opoziție de operetă.
Ce mai tura vura, o armată de tani majuri nu pot scoate “din meandrele concretului” generalul, în stare să insufle maselor dorința de luptă.
Planul Marki-Zay
Când inovația e în plină liposopție prin Kiseleff, dinspre Ungaria sare nesperat un iepure tânăr. Cele mai importante șase partide de opoziție din Ungaria au decis, în urma unui obositor scrutin, să susțină în lupta cu Viktor Orbán, un candidat fără pedigree politic.
Marki-Zay e un primar dintr-o comună de la sudul Ungariei, care a reușit să câștige alegerile locale, fără a fi membru al unui partid politic. El a venit din Canada, unde a lucrat ca vânzător de telefoane. Fiind un religios practicant, are șapte copii. În spațiul public e o voce de rezonanță. Are predicat, cum ar zice Maestrul Tatulici. Mișcarea opoziției a luat prin surprindere cabinetul lui Viktor Orbán, pregătit să atace social democrații pentru stagnarea economică din trecut. Acesta e Planul Marki-Zay.
Candidatul cu cele mai mici șanse dintre cei aflați în competiție, pentru poziția de competitor al liderului autocrat, a fost în cele din urmă aplaudat în triumf de o sală plină. De ochii vigilenți ai presei globaliste, Marki-Zay a fredonat partitura cu o mai multă integrare în UE, uitând să spună cât de bine știe să cânte Rapsodia Maghiară. Cine a urmărit viața politică din Ungaria cunoaște că pentru maghiari patria e pe primul loc, restul sunt țări. Marki-Zay va aduna voturi și din bazinul naționaliștilor, dezamăgiți de liderul autocrat.
Citește și: Noua coaliție semafor a Germaniei promite fotovoltaice pe fiecare acoperiș
Ce face diferența de România, e că challenger-ul lui Viktor Orbán vine cu un mesaj și mai de dreapta și mai anti-imigrație și mai conservator. Un exceptionalism în materie de strategie politică. Stânga maghiară confirmă curentul suveranist din țara vecină, nu îl infirmă și îl nuanțează. Dacă ar fi fost după uncheșeii de la București ar fi venit cu Mătușa Ursula, la braț cu vărul Timmermans și cu alți eurocrați să convingă săracul român că mai multă Europă înseamnă mai bine pentru el.
Vocile lumii
Le Monde
Publicație de stânga din Franța
“Un candidat conservator și religios se va confrunta cu Viktor Orbán în primăvara anului viitor. Tocmai datorită experienței sale, Mark-Zay spune că va fi dificil să fie atacat de cineva precum șeful guvernului, care se pretinde a fi cel mai potrivit apărător al Europei creștine.
Concluzii. Cine pe cine nu bate?
Politicianul a reușit să ajungă, fără mijloace financiare speciale, în fruntea unei mișcări naționale,” a scris Le Monde, despre candidatul stângii unite.
Va reuși Planul Marki-Zay? Fără sprijin al factorului extern, nu. Dar există susținere. Nu e încă la vedere. Viktor Orban are 51%, conform ultimului sondaj de opinie, iar Marki-Zay 41 %. Budapesta, ca oraș, e majoritar favorabil candidatului stângii.
La țară, Orban are 56 %. Scenariul Polonia, din campania electorală prezidențială de acum doi ani, cu tefeliști în stradă, se va repeta. În cele din urmă liderul conservator Andrzej Duda a câștigat.
