Datele făcute publice de colega noastră Anca Alexandrescu din contractul de privatizare a Petrom-ului, semnat în 2004, provoacă furie și după douăzeci de ani. Petromul era la acea vreme cea mai complexă companie integrată din domeniul petrolier din Europa Centrală și de Răsărit. Deținea peste 60.000 de angajați.
Pe toate rețelele sociale și în piețe, lumea se întreabă cum a fost posibil un asemenea jaf? De ce niciun organ de decizie n-a luat în seamă rapoartele SRI? Dar ale Curții de Conturi?
Pentru a vedea dimensiunea grozăviei, terenurile aferente nu aveau cadastru și nici intabulări. Zeci de mii de hectare n-aveau preț contabil. În cele din urmă, fără a fi considerate aport la capital din partea statului, au fost vândute cu prețuri de mii de ori mai mari. Chiar pe pagina OMV-Petrom, puteți găsi oferte de vânzare a sute de astfel de proprietăți. Vezi, AICI! Înainte de privatizare, existau peste 25.000 de foraje cu instalațiile de exploatare aferente. Majoritatea sunt azi nefuncționale, iar echipamentele au fost vândute.
Ce spune dezvăluirea contractului: că statul român n-a avut nicio pretenție, ba mai mult are obligații de mediu uriașe
Dezvăluirile au dus spre câteva concluzii majore: statul român e absent din contract, interesele sale sunt aproape irelevante, are obligații de mediu uriașe, compania austriacă a beneficiat de avocați din topul mondial al dreptului comercial internațional, contractul indică ce legislație trebuie adoptată și nu invers. Mai mult, nu se știe pe baza căror legi din România s-a bazat redactarea sa.
Cum a fost posibil o asemenea afacere păguboasă? În primul rând, OMV a avut, prin Christoph Lindinger, asociat al Casei de Avocatură Schönherr, un profesionist nu doar al redactării contractelor, ci și al litigiilor internaționale la curțile de arbitraj comercial, un apărător de prestigiu. De partea opusă, partea română, consultanți care aveau să fie anchetați penal, precum Stancev, n-au reprezentat interesele românilor.
La vremea respectivă, Petrom avea 335 de stații de carburant, evaluate de un competitor pe piață la 800.000 de dolari/unitatea.
Vânzare ca la second-hand
După semnarea contractului, OMV a achiziționat 33,34% din acţiuni (669 milioane Euro, din care aproape jumătate erau obligațiile de mediu ale statului român). Statul a admis, fără să participe la mărirea de capital, o infuzie de 831 milioane de euro, pierzând majoritatea. Doar țițeiul din pământ valora la acea vreme, când barilul era la 20 de dolari, 10 miliarde de dolari.
Acțiunea de aur, expusă de unul dintre decidenții de atunci, nu apare în clar în contract. În guvernările de dreapta, statul a mai cedat o porție Fondului Proprietatea, administrat de Templeton, controlată de Mark Gitenstein, poreclit “portofelul” lui Biden.
Petrom-ul era considerată de către unul dintre premieri “Bijuteria Coroanei”
Deci, doar stațiile de carburant, ce-i drept nemodernizate, valorau aproape 3 miliarde de dolari.
Dar cum a fost posibilă tranzacția, fără tranchilizantul instituțiilor de audit și de control?
Există mai multe explicații. În primul rând, afacerea Petrom-OMV a fost una transpartinică. Toate forțele politice (mai puțin Partidul lui Corneliu Vadim Tudor) au conspirat la succes. Vom explica circuitul de interese. Nimeni n-a rămas neconectat.
Acum, pot destăinui că am fost printre primii români contactați de conducerea companiei austriece. Un vicepreședinte al Partidului Popular European mi-a recomandat, prin iarna anului 1998, să accept o serie de discuții preliminare cu trimișii austriecilor.
citește și: Mireanul Patriarhiei Române scoate tablele adecvării
Nu aveam funcții de decizie. Eram vremelnicul consilier de imagine al mai multor reprezentanți ai PNȚCD. I-am recomandat premierului Radu Vasile să se întâlnească undeva cu leadership-ul companiei. La insistențele mele, a abjurat de la crez. S-a dus la întâlnirea care a avut loc la un hotel de lux din Praga. A stat la discuții fix cincisprezece minute și a tulit-o. L-a lăsat în locul său pe consilierul lui economic Costin Borc (ulterior bine orientat în business-ul corporatist, ajuns chiar vicepremier în guvernul Dacian Cioloș). Nu mult după reuniunea ratată, mai marii companiei au aflat că primul ministru român s-a dus să se plimbe pe strada Aurarilor, unde a fost remarcat de un șofer al unui director. La întoarcere, l-am întrebat ce rezultat a avut discuția. Eram bătut la cap de unii dintre consultanții OMV. Mi-a spus sec: nu vând “Bijuteriile Coroanei. Au venit degeaba cu toată conducerea.”
Cine a vârât Privatizarea Petrom în Acordul cu Banca Mondială?
Austriecii, oameni de business, nu s-au lăsat. România ajunsese într-un deficit de plată. Banca Mondială pândea de după colț. A impus, prin două ajutoare financiare succesive, de 340 milioane de dolari (prima tranșă de 170 milioane a venit deabia în 2002, iar a doua de 170 milioane, în 2004) privatizarea a trei companii de stat. Negociatorul din partea guvernului a fost – nimeni altul – decât Traian Băsescu. În prevederile Memorandumului, o mână ascunsă, dar lungă, a introdus și Petrom-ul, cu recomandare de privatizare, nu de vânzare.
După trei guvernări succesive, a venit la putere guvernul PSD, condus de Adrian Năstase. Austriecii au continuat demersurile.
Ion Țiriac ar fi vut să preia steagul de luptă pentru achiziția unei mari hălci din economia națională. Mergea des la premierul de atunci. Înainte, creștin-democrații nu-l primeau.
Șiret cum îl știm, Valeriu Stoica a băgat PNL-ul în noul guvern social-democrat. Pe vremea când îi avea angajați la una din firmele sale, cu 300 de dolari, pe Crin Antonescu, Ludovic Orban și pe alte tinere speranțe liberale, magnatul Dinu Patriciu i-a luat bătrânului posesor de turnee internaționale fața. Dar despre povestea adevărată a „întâlnirii de lucru” din Hotelul Imperial de la Viena, în numărul viitor al ziarului. Nu ratați ediția de mâine!
VOCILE LUMII
ANCA ALEXANDRESCU
MODERATOR TV
“Raportul Curții de Conturi din 2009 constată abateri privind îndeplinirea clauzelor cuprinse în Contractul de privatizare nr.5/2004 ” În 2015, un alt Raport consemna divergențele dintre statul român și OMV privind majorarea de capital în urma clarficării situației terenurilor. Și nimeni nu a făcut nimic. Mai corect spus, au făcut! Dar nu în favoarea statului român! Ci împotriva lui,” a scris Anca Alexandrescu pe pagina sa de facebook.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
