Jocul e pe muchie de cuţit.
Conform ultimelor sondaje, prezentate în CEx al PSD, partidul său a mai crescut patru procente de la alegerile europarlamentare, dar e în continuare pe locul 3, după PNL, creditat cu 31%, Alianţa USR-PLUS, 28%.
Ştim că alegerile prezidenţiale sunt puternic personalizate. Va reuşi Viorica Dăncilă să scoată mai multe voturi decât punctajul partidului?
E o întrebare la care mulţi caută răspunsuri.
Ecuaţia candidaturii sale se poate complica în cazul în care ALDE şi ProRomânia vor propune şi ele alte două nume. Vorba lui Victor Ponta, „atunci ne vom bate pentru locul 3.”
E greu, dar nu imposibil. Principal e să vrei, acesta e atuul de forţă al oricărui candidat care intră în cursă. Iar Viorica Dăncilă pare determinată să joace finala. Ba mai mult, crede că poate câştiga.
În condiţiile în care toţi o dau învinsă înainte de intrarea în cursă, cu atât ambiţia o va face să fie mai puternică. Joacă pe totul sau nimic. În general, liderii temători, din cauza ezitărilor, pierd puncte pe traseu. Nu e cazul la Viorica Dăncilă. Pare motivată.
Să fie o doză de inconştienţă sau un calcul prestabilit? Când doi se ceartă, al treilea câştigă, spune un proverb românesc.
Viorica Dăncilă se poate sprijini pe sine, pe filialele partidului şi nu în ultimul rând de poziţia din executiv, singurul loc în care visele opozanţilor pot prinde contur şi realitate în cel mai scurt timp posibil.
Zona PSD-ALDE-ProRomânia nu a pierdut mai mult de 5 procente, zic sociologii
În alegerile prezidenţiale nu scorul partidelor reflectă şansele candidaţilor. Donald Trump a plecat de la 6%. Nimeni nu credea în şansa lui. Şi acum e preşedintele SUA şi cu mari şanse de a lua şi al doilea mandat.
Pentru ca Viorica Dăncilă să nu aibă emoţii trebuie să treacă la un alt nivel al cercetărilor sociale. Zona PSD-ALDE-ProRomânia nu a pierdut mai mult de 5 procente, zic sociologii. Păi şi atunci care-i suferinţa?
Ieri scriam despre disperarea lui Klaus Iohannis, care transpare din modul incoherent de a-şi prezenta strategia de campanie. Să-l asculte oare pe Bogdan Chireac, cel care a prevestit că finala se joacă între Barna şi Dăncilă?
Dacă grupul forţelor social-liberale nu au pierdut prea mult dintre alegători, atunci cum de au fost rezultatete alegerilor europarlamentare atât de dezastruoase?
Cauzele sunt multiple. Pe de o parte stigmatizarea PSD şi a liderului său de cătr o campanie extrem de agresivă au făcut pe mulţi dintre alegătorii săi să stea acasă. Nu au mers la vot. Jumătate dintre funcţionarii publici, cărora li s-au dublat salariile în ultimii doi ani şi jumătate, au preferat să se cinstească în faţa televizorului cu o cană de vin decât să meargă la vot. Mulţi dintre medici, profesie în care câştigurile salariale aproape că s-au triplat, n-au catadicsit. Sau au votat cu PNL, deh profesie liberală.
Un sfert dintre pensionarii foşti pesedişti au stat acasă, de teama mesajelor alarmante trimise de copii şi de nepoţi din diaspora, prin care cei bătrâni erau ameninţaţo că nu vor mai avea stipendii din străinătate dacă votează PSD.
Guvernul PSD-ALDE a reuşit cea mai sustenabilă creştere economică din ultimii zeci de ani. Dar nu e crezut.
Guvernul PSD-ALDE a mărit salariul minim şi salariul mediu pe economie cu procente consistente, mult mai mari decât valorile inflaţiei.
“Câţi români vor un preşedinte neconflictual, reprezentant al naţiunii, ocrotitor, înţelegător şi cu rol de mamă bună?”
Acum Viorica Dăncilă trebuie să lămurească românii că în portofel le rămân mai mulţi bani decât înainte. Are pârghii. Trebuie să găsească predicate credibile.
Klaus Iohannis a anunţat că va face o campanie de promovare a realizărilor sale din mandat. Sigur că susţinerea lui Laura Codruţa Kovesi şi prezumtivul său succes la Bruxelles e doar un mesaj de întărire a diferenţei sale de candidatul Alianţei USR-PLUS. Useriştii şi plusiştii şi-au făcut din lozinci program politic. Alegătorilor săi, uşor de manipulat, nu trebuie decât să le arăţi, precum unui câine de pază, doar culoarea duşmanului şi o schiţă de portret şi sar cu fălcile încleştate. Aici, vrea Klaus Iohannis să impresioneze? În lumea celor care doar confirmă o agendă şi nici măcar nu numără lozincile mestecate deja nu e uşor de pătruns.
Klaus Iohannis se revendică drept un #rezist, de la geaca roşie din seara protestelor împotriva OUG 13, numai că în cei doi ani a mai pierdut din simpatizanţii săi anticorupţi şi doar rupţi în genunchi de atâta închinare la secta anticorupţiei.
Dan Barna pare a lua caimacul rezistenţei. Şi aici disperarea lui Iohannis.
Revenind la Viorica Dăncilă, reuşita sa stă doar în modul cum se poziţionează, ce fel de profil îşi face, cui se adresează în afara electoratului propriu.
Mulţi dintre români tânjesc la o pace socială şi la prosperitate fără conflicte. Dacă Dăncilă va putea – asemenea lui François Mitterand, în anii ’80 – să convingă cu mesajul liniştii e cel aşteptat, construcţia strategiei de campanie devine simplă. Din punct de vedere ideologic, candidatul stângii franceze a trecut de la socialismul reformator la acela al pragmatismului, caracteristic unui reprezentant al naţiunii, susţinător al rolului cheie, din punct de vedere militar şi cultural, pe care Franţa era chemată să-l joace în arena internaţională. Franţa lui Mitterrand a ocupat un loc de frunte în edificarea Uniunii Europene Dar câţi români vor un preşedinte neconflictual, reprezentant al naţiunii, ocrotitor, înţelegător şi cu rol de mamă bună?
Trebuie studiat. Dar mai e timp pentru cercetări serioase?
