Încă dinainte de pandemie era cultivată până la obsesie tendința de-a născoci leacuri pentru tot felul de fleacuri. Nesiguranța ipohondrică e o bună metodă de slăbire a voinței și de instaurare a controlului mental.
“Existența întru imediat şi pentru securitate” era formula prin care Lucian Blaga definea omul animal, opus celui spiritual care-şi trăieşte existenţa ”întru mister şi revelare”. Acest om animal de care vorbea Blaga, poate fi descoperit azi sub o altă formă, aceea a remediilor, terapiilor şi a senzorilor de securitate.
E înțesat universul mass media de reţete de viaţă. La tot pasul citeşti nişte leacuri sau ultime descoperiri legate de nu ştiu ce cauză pentru nu ştiu ce efect maladiv. După ce se trece de zona medicală dătătoare de ipohondrii, găseşti sfaturi pentru făcut şi desfăcut cupluri, terapii de tot felul pentru orice părticică psiho-somatică și în general ţi se spune mereu cam cum ar fi bine să-ţi trăieşti viaţa până la cel mai mic detaliu al ei, începând cu hrănirea, somnul, continuând cu reproducerea şi bineînţeles nu în ultimul rând, cariera, pentru că astăzi toată lumea face carieră, înainte doar despre cei care performau în domeniul lor se spunea că au făcut o carieră.
Iar ca întreaga manipulare şi intoxicare să fie deplină s-a dezvoltat şi obsesia specializării prin tot felul de masterate şi doctorate în bătut apa-n piuă. Din orice se face ştiinţă şi din orice se face cultură. Toate fleacurile şi reziduurile vieţii cotidiene sunt adunate, cercetate şi studiate cu o savanterie demnă de-o cauză mai nobilă.
Tot acest curent psihologist nu face altceva decât să creeze nevoi ale consumului. Trebuie create probleme, ba psihice, ba fizice, tot felul de suferinţe închipuite prezentate cu o morgă ştiinţifică de tot felul de vraci psihologi și parapsihologi, aceşti șarlatani intelectuali ai secolului XXI, pentru ca nu cumva să devii un om liber, iar dacă refuzi consumul, au ei grijă să te diagnosticheze cu tot felul de hibe, că nu te poţi adapta, că ai probleme, că trebuie să discutăm. Şi uite aşa, ca să nu se simtă marginalizat, omul intră-n rând de teama că va rămâne în afara nutrețului consumerist.
Omul modern, a cărui existenţă se limitează la o vieţuire superficială întru psihologie şi biologie, lipsindu-i a treia dimensiune, profundă, metafizică, ajunge să-şi dea o importanţă stupidă lui şi fleacurilor din viaţa sa. Şi când te gândeşti că dacii râdeau când cineva murea. Tot aşa, creştinii, mai apoi, priveau cu detaşare zbaterile convulsive şi inutile ale vieţii imediate. Nicolae Steinhardt și-a trăit în pușcărie ”Jurnalul Fericirii”, neurmând zece sfaturi pentru a fi fericit, publicate de binefăcătorii de masă.
Toată această securizare a vieții duce la un comportament compulsiv de control, care până la urmă te poate face un nevrotic demn de o vizită direct la psihiatru.
O altă obsesie a lumii de azi e dată de securitate. Peste tot interceptări, senzori de protecţie, paşapoarte biometrice şi alte dispozitive. Totul spre binele tău de cetăţean. Se putea altfel? Se face ceva împotriva fericirii noastre? Totul e făcut ca să fim apăraţi şi protejaţi. Acest fals comunitarism, care ne adună pe toţi ca pe nişte oi şi ne îmbracă în uniforme de lână, e o bună modalitate de-a manipula slabii de îngeri care caută protecţia senzorului.
Statele expansioniste sunt cele care au creat teroriști, dictatori sau marionete revoluționare când avea nevoie de ei, iar apoi au ajuns să se lupte cu ei. Și când i-au creat, dar și când i-au lichidat, acești dumnezei care joacă șah cu viețile oamenilor au pretins că au făcut-o în favoarea noastră. Această manie a securităţii indusă de cei ce duc războaie pentru interesul lor şi nu al omenirii ajunge să fie justificarea însăşi a războaielor. Paradoxul este că nevoia de securitate şi protecţie este indusă la cote extreme în zonele cele mai liniştite şi mai călduţe, acolo unde oamenii trăiesc și susțin războaiele pe facebook. Nu mai există “Siberia”, nu mai există lagăre, ghilotină, arsul pe rug, răstigniri, totul e comod şi sigur în jur.
Pandemia și războaiele care au urmat ne-au dus la pierderea unor libertăți și cel mai probabil aceste crize vor continua până la efectul maxim scontat. Mai puțină libertate la schimb cu o falsă și inutilă siguranță. Rețelele sociale au o sită tot mai deasă, libertatea de exprimare și vizibilitatea au devenit apanajul influencerilor care propagă adevărurile oficiale. O veche zicală se potrivește de minune modului de manipulare de astăzi: ”Numai primul câine știe de ce latră, ceilalți se iau după el.”
Avem leacuri și antidoturi pentru fleacuri, dar nu și pentru bolile grave ale corpului, sufletului și spiritului. Așa cum avem libertăți mărunte și nicio libertate mare. Se confundă individualismul cu libertatea, de parcă dacă suntem atomizați, alienați, suntem liberi, nu niște sclavi controlați.
Cu cât suntem condamnați să trăim mai mult ”întru imediat și securitate”, cu atât suntem mai privați de libertatea de gândire și mai ușor de controlat.
Urmărește România Liberă pe X, Facebook și Google News!
