Impasibili la ceea ce se-ntâmplă în jurul lor, Nicușor Dan, Clotilde Aramand, Dominic Fritz, Allen Coliban, Lucian Viziteu se pregătesc să câștige un nou mandat sub aura “noi nu suntem ca ei.” Au adepți. Încercăm să ne înțelegem motivul susținerii lor de către tânăra generație. Există rațiuni explicabile ale încrederii oarbe a electoratului rămas fidel?
Sunt pe ultimele locuri în absorbția de fonduri europene, dar pe primele locuri la aroganță. Comunitățile din orașele lor s-au prăbușit economic, în timp ce ei se dădeau uța-uța – pe TikTok – cu adepții lor zen.
N-au făcut nimic, dar se laudă că sunt primii în topurile electorale. Administrau orașele printr-un univers paralel. În mijlocul adepților, figurile lor sticleau a împlinire. Enoriașii ritului #rezist aplaudau cu evlavie și frenezie orice ieșire a lor. Edilii s-au remarcat prin lenevie și necomunicare, într-un acord subteran cu adepții visători la o viață de asistat social.
Rămânerea lor în vârful sondajelor de opinie se explică doar printr-un șiretlic psihologic. După principiul “cine se aseamănă se adună,” laboranții care au creat Partidul USR, ascuns acum în Alianța Dreapta Unită, au proiectat figuri asemănătoare aspirațiilor Generației Z, cea mai socialistă din istoria României, conform ultimului sondaj realizat pe un eșantion reprezentativ de tineri.
A lenevi e o acțiune sinonimă fericirii. “Boring time,” “nu suntem in a good mood,” “n-avem suficient vibe” – câteva expresii din romgleza lor sâcâitoare descriu starea de zen a clubului neofiților cultului de salvare prin nefăcut nimic.
Pentru mulți aflați în tranșa nepăsării, universul din jurul lor e banal, neinteresant, plictisitor.
Pe astfel de atribute se bazează campania șmecheră de comunicare a primarilor USR, care au distrus administrații și au întronat lenea la rang de virtute administrativă.
Ne-am crucit când am citit rezultatele sondajului făcut de World Vision România! 78 % dintre liceeni sunt orientaţi spre stânga axei politice, 35 % dintre aceştia sunt adepţi ai unui stat protecționist.
Tinerii ce-și zic Generația Woke (Generația trezită) nu mai cred în valorile liberale, doar zece la sută dintre ei au apetit antreprenorial.
43% dintre tineri caută un echilibru între drepturi şi obligaţii. Vor un stat grijuliu și un sistem capitalist, prin care multinaționalele să împartă cu ei profitul. Acel păgubos “Corporate Social Responsabilities” a sădit în lumea lor dreptul la lene, garantat de stat. Doar două treimi cred în fericirea adusă de iubire, tradiție și viața de familie.
Rezultatul digitalizării vieții încă din pruncie, cu falși eroi și teme parazitare vieții, își are azi efecte în comportamentul electoral al Generației Zen, nu “Z.”
Edilii emanați din Ordinul #rezist s-au remarcat prin capacități distructive. Au blocat investiții. Prin decizii arbitrare, s-au pus deasupra legilor. N-au mai respectat nimic din ce au lăsat moștenire predecesorii.
S-au înfrânt cu fața la lumina oarbă a celor care nu sesizează cum spiritul vieții se neantizează! Adepții cultului lor sunt ca ei. Un profesor de științe politice, român de origine, de la Universitatea din Florența, vâra în spațiul public predicatul: “lumea votează figuri asemănătoare ei.” L-am considerat neonazist, fiindcă segmentează publicul.
Gândirea sa, inspirată din Carl Jung, cu al său reverberant inconștient, a descris cu temei psihologia tinerei generații, mult prea rudimentară intelectual, negaționistă și prea ecologistă în acțiuni.
Nicușor Dan e apreciat de unii pentru ceea ce nu face, nu pentru ce face. Că doar – nu-i așa? – nu face nimic, de frică a nu greși! Totuși, aproape 30 % dintre bucureșteni sunt dispuși să-i acorde votul.
La Timișoara, primarul USR Dominic Fritz s-a pus sub reflectoarele TikTok pentru a arăta lumii că s-a trezit din adormire. În mandatul său, n-a fost în stare nici măcar să încheie proiectele lăsate la cheie de predecesor. Edilul a prăduit până și Grădina Zoologică. Îi pasă cuiva, dacă nu e penal? Se ceartă cu graurii! Tinerii îl cred, chiar dacă în curtea sa nu e niciun cireș, ci doar o imensă pistă de biciclete – pe două benzi – pe ulița din fața casei sale de peste 300.000 de euro.
În starea zen, inițiativele mor la intrare. Culcatul pe-o ureche devine competiție de moravuri bune. Lăsatul de azi pe mâine – o acțiune tonic-digestivă.
La Brașov, edilul Coliban a fost dat în gât recent. I s-au demascat clanurile protectoare. În zadar, adepții săi cred că el e Soarele pe pământ.
Poate că niciodată în istoria umanității, ideologizarea n-a luat atât de captivă junimea lumii.
Din păcate și din prea mult obscurantism dogmatic, experimentul eco-salvator prinde rădăcini și în România. Deloc o capitulare, starea zen devine o aspirație colectivă. Chiar o religie seducătoare.
Ne mai întrebăm de ce edilii nefăcutului nimic mai au șanse de a fi realeși?
Cred că nu înțelegem suficient că spiritul capitalismului s-a sinucis prin noile narative ale salvării vieții de nicio amenințare. Lotrii Noii Ordini Mondiale au ticluit la devenirea Omului Nou. Vechi suntem doar noi, cei care n-am capitulat.
VOCILE LUMII
„Rămâneți pozitiv pe timpul zilei și nu permiteți nicio energie negativă să vă pătrundă spațiul intim. Redecorați-vă casa în culori pământii, cum ar fi un amestec între alb și gri, cu inserții de bej și adăugați mai multe plante pentru a obține starea de relaxare și de calm. Puneți-vă un covoraș sub picioare. Meditați. Încercați să evitați detaliile complicate și ornamentele în exces” – reprezintă doar câteva sfaturi pentru o intrare în starea zen, conform site-ului Universității Ciputra din Indonezia.
