Narativul “Hackerii au spart sistemul informatic al Camerei Deputaților și au furat buletinul premierului Ciolacu, precum și o serie de cărți de identitate ale parlamentarilor,” rostogolit de întreaga autobază de presă a sistemului, e de porc și Lemn Tănase. Colegul Mihai Belu, mai instruit în softurile instituțiilor și în bug-urile guvernamentale, susține că vânzarea lor pe Dark Web (un fel de talcioc online) nu are sens. Cine ar cumpăra buletinul lui Marcel Ciolacu și ce ar putea face cu acesta pentru a câștiga ceva? La ce sunt bune datele, oricum publice? Nu cumva inspectoratele Fratelui cel Mare caută să obțină mai multe drepturi de control și mai mulți bani pentru supravegherea noastră?
Chestiunea aia cu hackerul care cere un Bitcoin (vreo 40.000 de dolari) pentru a șterge datele e altă balivernă de regiment.
citește și: Membrii Rețelei au devenit agenți de marketing ai AUR
Băieții ăștia mint și când oftează. Când râd, li se văd protezele cu microfoane. Zâmbetul lor e sărutul viperei pe picior. Când îi mângâi pe umeri, dai de epoleți. Pe ăștia nu-i crezi, nici când zic că fac bine.
Care e șozul afacerii cu hackeri vopsiți?
Dar înainte de-a argumenta imensul fals – o dezinformare ca la carte – și a căuta scopul acțiunii, să ne reamintim de generalul Rog, șeful unui SA de cyber security din curtea SRI, care ne amenința că ei vor fi peste tot și vor închide site-uri, vor restricționa useri, fără ca lumea să știe că ei sunt în spatele cenzurii.
Omul n-a fost demis după ce a dat acel interviu cutremurător de tip “Big Brother e viu.”
Toată presa de regiment s-a dat de ceasul morții că hackerii au intrat în sistemul informatic al Parlamentului.
Punem pariu că năzdrăvanii nu vor fi prinși niciodată sau va cădea un Stroe softuleț, de care lumea va uita rapid?
Lucrarea serviciilor secrete e de manual. Se inventează un subiect, se crează o poveste, se caută un personaj principal, iar apoi, păpușarii vor împacheta, sigila și vor livra marfa contrafăcută tanmajurilor din presa de sistem.
Care e scopul aruncării unui nou fonfleu de presă?
Mai întâi, să vă povestesc pățania mea. Pe vremea când lucram la guvern, în calitate de consilier, am avut ideea de a deschide către lume și către viață site-ul www.gov.ro. Împreună cu băieții de la IT, am proiectat un program de chat online, prin care cetățenii să poată adresa guvernului întrebări. Erau mai multe căsuțe, cu teme specifice. Ceream ministerelor să desemneze câte un funcționar, care să răspundă în timp real.
Situl a urcat rapid în audiență
Fără publicitate, site-ul a urcat de la 6.000 de vizitatori pe zi la peste 60.000. Oamenii erau interesați să vadă soluții la problemele lor. Camera de dialog guvern-cetățean se extindea cu mai multe teme. Cititorii erau foarte activi. La un moment dat, un securici din guvern m-a chemat să-mi recomande să depun dosarul pentru a obține certificatul ORNIS. I-am replicat că n-am nevoie. Mi-a dat o săptămână să mă mai gândesc. Nu i-am făcut hatârul. După vreo zece zile, informaticianul șef mi-a comunicat că mi s-a interzis intrarea în încăperea serverelor. Și ce dacă? Oricum nu pricep și nu știu să citesc cadranele computerelor.
Rând pe rând, am fost sfătuit să renunț la ideea de dialog al guvernului cu românii, mediat electronic. Prea multă deschidere strica, după mintea neuronilor în formă de epoleți. Iar m-au contactat băieții cu securitatea. Să mă roage frumos să închid jucăria. Le-am spus că nu e a mea, n-am făcut-o pe persoană fizică autorizată. Ce mai tura, vura, m-am trezit într-o dimineață cu telefon de la șeful de cabinet al primului ministru, care mi-a comunicat ironic: „Domnul Tăriceanu a decis să-ți închidă jucăria.” Suspect că mai mulți mahări se refereau la chat ca fiind o jucărie. Ce s-a întâmplat? Băieții care ne vegheau mintea și sufletul au băgat mișelește o zvastică și câteva mesaje rasiste. Au găsit ei metoda cum să-mi pună pumnul în gât.
STS-ul e în toate cele ce sunt și vor râde mâine la serverul „Fratele cel Mare”
Chestiunea cu hackerii e din același film. Camera Deputaților s-a ambiționat să aibă un server independent de date. Ar trebui precizat că transmisia pe fibră între instituțiile publice și executiv se face prin STS. După apariția scandalului, instituția în cauză s-a delimitat, prin intermediul purtătorului de cuvânt: „Noi n-avem nicio treabă la Cameră.”
Șmecheria e de Ferentari. Securicii au scos pisica și au prezentat-o ca pe-o tigroaică în spațiul public. Cu ce scop? Nu e clar? Pentru a cere mai mulți bani de la stat pentru Legea Securității cibernetice și a ne îngrădi nouă, civililor, libertatea de mișcare și de exprimare.
citește și: Drulăii trag căruța electrică la relanti
Cică noaptea trecută, Directoratul de Securitate (DNSC) a fost atacat. Asta e o umbrelă electronică a SRI. Vă dați seama cât de tâmpiți ne cred inițiatorii coțcăriei?
Când va mai apărea vreo astfel de șușanea mediatică, să vă gândiți că Securicii au mai pus la cale o diversiune. Nu suntem copii, să mai credem în basmele cu apărarea securității cibernetice a țării.
Vă mai amintiți ce zicea Sebastian Burduja, prezumtivul candidat liberal la Primăria Capitalei, că cei opt sute de milioane de euro pentru cloud-ul guvernamental nu-s pentru cetățeni, ci pentru un mai mare control?
Vocile lumii
Pro Tv
„Am obținut peste 250.000 MB de documente și contracte, dar și mai multe informații de la Camera Deputaților din România. Vom publica mai întâi o mică parte din aceste date,” au anunțat hackerii în mediul online.
Pentru a șterge datele, ei au cerut o răscumpărare de 40.000 de euro – echivalentul in Bitcoin, conform surselor Știrilor PRO TV.
